Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
A fost unul dintre cele mai importante leacuri băbeşti. Obişnuit se folosea sub formă de mujdei, în indigestii, dureri abdominale, stări gripale, dureri de cap, contra viermilor intestinali. Mujdeiul se bea mai ales pe nemâncate ori se trăgeau bolnavii cu el şi, în acest scop, de prepara mai mult din apă cu oţet.
De coleră (diaree gravă) se ungea tot corpul cu usturoi pisat, sau se înghiţeau 3 căţei de usturoi şi trei fire de piper.
Pentru coleră, în rostire populară (adică holeră, o boală caracterizată pin [!] vărsăturĭ, fiorĭ, cîrceĭ, lividitate şi diareie cu mucozităţĭ şi care, în cîteva ore, reduce bolnavul aproape la un schelet. (A bîntuit la noi cu furie la 1831) (DEX), pe timpul fructelor se luau 3 usturoaie, 3 cepe, 3 cărbuni, 3 ouă cu coajă pisată mărunt de tot, un pumn de ismă sfărâmată şi oţet, se amestecau bine şi se făcea ”blastor”, care se punea la stomac şi în moalele capului şi se ţinea 24 de ore. Sunt foarte multe preparate în medicina populară pe bază de usturoi. Vom reveni cu alte amănunte.
Până atunci vă reamintesc faptul că usturoiul este un element de bază în gastronomia tradiţională. Verde sau uscat, usturoiul este folosit pentru mirosul specific şi pentru gustul aparte. „Nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase” este o formulă paremiologică axată tocmai pe efectul scontat al folosirii sau evitării folosirii plantei.
Simbolistica sa populară revendică planta însă nu doar pentru aspectul cromatic şi olfactiv, ci şi pentru folosirea în acte magico-rituale. Despre ce e vorba?
................
