Lumea iluzorie a greşelilor

A greşi este un act uman. La polul opus, a vedea perfecţiunea în tot ceea ce faci tu sau ceilalţi e un act aproape divin, diferit de iluzia percepţiilor umane, căci fiecare acţiune este perfectă aşa cum e, fiind o expresie a ceea ce este omul, o experienţă a momentului, care te ajută să evoluezi cât de repede şi de benefic poţi .

Percepţiile se transmit, de regulă, prima oară de la părinţi la copii, care absorb totul ca un burete. Învăţăm astfel ce e "bine" şi ce e "rău", ce e "perfect" sau "imperfect" şi suntem pedepsiţi dacă facem o "greşeală" . Mai târziu, societatea este aceea care continuă acest joc al iluziilor, implementând în minţile noastre programe după care ne conducem vieţile.

REACŢII
Apare astfel un paradox: cu cât mai mult au încercat părinţii şi mediul să ne formeze ca persoane perfecte, corijân-
du-ne, pedepsindu-ne pentru fiecare "greşeală", cu atât ne vedem pe noi înşine mai "imperfecţi" şi cu atât suntem mai capabili de a eşua, pentru că nu ne vedem apţi de a reuşi. Informaţia conţinută în mintea şi emoţiile noastre arată că am făcut mai mult "rău" decât "bine". Putem deveni astfel lipsiţi de încredere în noi înşine, timizi sau, din contră, rebeli, temându-ne de judecata celorlalţi sau sfidându-i din teama de a nu părea inferiori. De altfel, nevoia unora de a-i pune în situaţii de inferioritate pe alţii este doar oglinda propriei "imperfecţiuni", căci cel care face aceasta nu se vede deloc "bun" pentru a se ridica în ochii săi, şi trebuie mai întâi să îi "coboare" cumva pe ceilalţi.
Cum putem înţelege  însă "greşelile"?
Nimic în acest univers nu este întâmplător. Totul are un rost divin, totul este perfect aşa cum e. Sunt sigură că aţi auzit şi în alte împrejurări aceste afirmaţii. Aceasta înseamnă că, dacă se întâmplă ceva "negativ" sau "pozitiv", este reflecţia gândurilor noastre şi a conjuncturilor potrivite perfect pentru ca ele să se întâmple. Practic, nimic nu se petrece fără ca subconştientul nostru să ştie. Energia emisă de gândurile şi emoţiile noastre atrage vibraţia asemănătoare. Eşti un om optimist, atragi "binele"; eşti un pesimist, atragi "răul".
"Binele" şi "răul" sunt însă creaţii ale minţii umane. Putem vedea că ele sunt iluzorii şi că înţelesul acestor cuvinte este diferit şi variază de la o zonă la alta, de la o cultură la alta, de la o societate la alta, de la un om la altul. Ceea ce înseamnă "greşeală" sau "bine" pentru mine s-ar putea să nu aibă acelaşi sens pentru altul. Sunt popoare care cred că e "bine" ca femeile să poarte un văl pe cap, altfel ar fi etichetate ca femei uşoare, ceea ce nu are valabilitate în majoritatea celorlalte culturi. Pentru unii a mânca porc e o nenorocire, pentru alţii e o binecuvântare. Unii cred că negrul este culoarea doliului, alţii cred că albul. Există naţiuni în care e un semn de bună-creştere scoaterea aerului din stomac pe gură după masă, în timp ce în restul ţărilor acesta e un semn al necuviinţei.
În unele regiuni, la înmormântări se râde, celebrând plecarea în nefiinţă, în vreme ce în majoritatea se plânge. Şi lista poate continua la infinit, căci lumea e plină de iluzii ale "binelui" şi "răului".
În realitate, toate acestea sunt doar percepţii formate de-a lungul timpului, în cadrul unei anumite comunităţi care a înţeles în felul său propriu cum trebuie să evolueze societatea.

PERFECŢIUNE
În final realizăm însă că fiecare credinţă interioară e o experienţă proprie şi că face parte din perfecţiunea întregului; că am făcut exact ceea ce era în mintea şi gândurile noastre, chiar dacă aparent aceasta ar putea contrazice credinţele celorlalţi, care, normal, au percepţii şi experienţe de viaţă diferite.
Fiecare om vede lucrurile din unghiul său specific, original, dar perfect din punct de vedere energetic, fiind în conexiune cu tot ceea ce există, atrăgând şi respingând continuu vibraţiile corespunzătoare emisiunii interioare.
Soţia care îi face reproşuri soţului, pentru că îl vede "imperfect" prin prisma propriilor sale reguli şi principii, nu îşi dă seama că fără să vrea îl indepărtează şi mai mult de ea şi că astfel îl împinge spre o percepţie de sine "negativă", obţinând exact reversul a ceea ce îşi dorea. A înţelege că atitudinea soţului are legătură cu mesajul inconştient al soţiei, combinând emisia unuia cu recepţia altuia, şi că percepţia fiecăruia e un cumul de reacţii emoţionale învăţate în copilărie, care ies la suprafaţă în cele mai stresante situaţii, aceasta înseamnă înţelepciune.
Modul în care apreciem exprimarea emoţională a celuilalt, oricare ar fi ea, ştiind că el a făcut exact ceea ce mintea şi inima sa au ales inconştient şi că toate acestea reprezintă ceea ce este el, în raport cu ceea ce suntem noi, energetic vorbind, ne ajută să vedem dincolo de iluzia "greşelilor" umane.
Mergând şi mai departe, a ignora dreptul fiecăruia la "greşeli", adică la noi experienţe, fără de care nu poate evolua, duce de fapt la încălcarea libertăţii de exprimare a oamenilor, adică a liberului arbitru, care reprezintă motorul gândurilor şi acţiunilor noastre.
Până la urmă, fiecare are valorile sale, primite în copilărie ca fiind singurele "perfecte", ca şi cum alte exprimări şi experienţe ale altor oameni nu ar mai fi posibil să fie la fel de bune. Această idee a separării stă de altfel la baza multor percepţii greşite ale oamenilor, de la nivel de cultură sau religie şi până la cel al familiei.

Iluzii. Cine am fi, dacă am respecta libertatea fiecăruia?

Mama care îşi îndrumă copilul spre o anumită percepţie în viaţă, folosind uneori pedeapsa, nu cântăreşte reacţia adversă a acestuia, care înţelege doar că e forţat să adopte un sistem de valori despre "bine" şi "rău" care poate fi diferit de al sufletului său. Copilul primeşte doar mesajul că percepţia părinţilor e cea mai bună în raport cu a lui. Sunt părinţi care le doresc "binele" pentru copiilor, împingându-i spre o anumită carieră (pe care poate ei şi-ar fi dorit-o ), o anumită relaţie etc. Aceştia nu ştiu că, încălcând dreptul la libertatea de exprimare a fiecăruia, inclusiv a copilului lor, îi pot zdruncina fundamental încrederea în sine, în capacitatea de a lua decizii pentru propria viaţă, fiind în imposibilitatea de a se baza pe sistemul interior de ghidare.
De fapt, aşa cum spuneam la început, lumea percepţiilor umane este o iluzie, căci fiecare persoană înţelege diferit realitatea, aşadar nu există o singură şi valabilă percepţie, universală. Unica percepţie absolut perfectă, care transcende generaţiile şi zonele, culturile şi rasele, este IUBIREA. Şi, dacă am folosi termenii de "bine" şi "rău", "binele" este iubirea.
Căci tot ceea ce este făcut în numele iubirii e "perfect" din punct de vedere uman, în sensul că rezultatele sunt întotdeauna minunate şi frumoase, mişcătoare, miraculoase, îţi merg la inimă şi te ajută să te simţi extraordinar. Analizând la fel şi "răul", acesta nu înseamnă neapărat ceva negativ sau "imperfect", ci mai degrabă o potrivire "perfectă" a negativului emis din interior cu cel atras, cu rezultate pe măsură, care însă pot să nu placă normelor după care ne conducem conştient. Când înţelegem că noi creăm realitatea şi că felul în care catalogăm lucrurile ca fiind "bune" sau "rele" ne împinge spre anumite căi în viaţă, ştim că suntem responsabili şi că "greşelile" au fost de fapt un lanţ de experienţe care ne-au condus spre ceea ce doream.
"Perfecţiunea" există aşadar în tine şi în toţi ceilalţi, în tot ce faci şi în tot ce spui, căci rotiţele universului funcţionează cu precizie, aducând spre tine exact ceea ce ai cerut, chiar dacă a fost doar un act inconştient. Profită de acest mecanism puternic, ştiind că eşti o creaţie "perfectă" a universului .
"Greşelile" există doar în mintea celui care le vede astfel.

Invitaţie la dialog

Daniela Dumitriu este singurul consultant român Feng Shui acreditat de Feng Shui Society UK (FSSA) şi primul practician EFT (Emotional Freedom Technique) din România (EFT-ADV) inclus în lista internaţională a practicienilor avizaţi de Gary Craig, inventatorul acestei tehnici.