Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
TEHNOLOGIE ● Coloranţii nu sunt absolut necesari în produsele alimentare
De pe etichetele produselor alimentare nu lipsesc coloranţii. De cele
mai multe ori aceştia sunt incriminaţi pentru apariţia unor maladii,
motiv pentru care utilizarea lor a fost limitată.
TEHNOLOGIE ● Coloranţii nu sunt absolut necesari în produsele alimentare
De pe etichetele produselor alimentare nu lipsesc coloranţii. De cele mai multe ori aceştia sunt incriminaţi pentru apariţia unor maladii, motiv pentru care utilizarea lor a fost limitată.
Conform definiţiei, coloranţii restaurează aspectul original al alimentelor a căror culoare a fost afectată prin procesare, depozitare, ambalare şi distribuţie, acolo unde aspectul vizual este important. Fac alimentele mai atrăgătoare vizual şi ajută la identificarea aromelor normal asociate anumitor alimente şi dau culoare alimentelor care nu o au, potenţează culorile deja prezente în alimente. Coloranţii trebuie adăugaţi numai în anumite alimente şi numai în anumite condiţii de fabricare.
CANTITĂŢI. Nivelul maxim al coloranţilor se dă fie în alimentul gata de consum, fie în esenţa de colorare conţinută în preparatul de colorare. "Quantum satis" (q.s.) reprezintă faptul că pentru colorantul respectiv nu este precizat nivelul maxim (de exemplu pentru E160a – caroteni şi E100 – curcumina), în timp ce pentru alţi coloranţi trebuie indicată cantitatea maximă admisă (de exemplu, E160b – annatto – max. 10 mg/kg produs). Coloranţii nu trebuie utilizaţi decât în conformitate cu bunele practici de producţie şi să nu înşele cumpărătorii. Nu pot conţine coloranţi alimente neprocesate, apa minerală, laptele, laptele cu cacao, uleiurile şi grăsimile animale sau vegetale, pâinea, zahărul, produsele din cacao şi ciocolată, ouăle şi produsele din ouă, vinul, peştele, moluştele, crustaceele, carnea de pui sau vânatul, dar nu şi preparatele care conţin aceste tipuri de carne. Există alimente la care numai anumiţi coloranţi permişi pot fi adăugaţi: în gemuri, jeleuri, marmelade se acceptă utilizarea E100 (curcumina), E140 (clorofila), E141 (compuşi cu cupru ai clorofilei), E150 a,b,c,d (caramel), E160 (caroteni), E160c (extract de paprika), E162 (extract roşu de sfeclă). În margarine, minarine, grăsimi emulsionate şi grăsimi esenţiale fără apă se acceptă folosirea E160a (caroten) şi E100 (curcumina) în doză q.s., dar şi a E 160b (annatto) în doză de 10 mg/kg produs.
LIMITĂRI. Sunt coloranţi admişi numai pentru anumite alimente. De exemplu, E160b (annatto, bixina, norbixina) se utilizează în doze de 10-15 mg/kg produs la decoraţii şi glazuri, gheaţă comestibilă, lichioruri, brânzeturi procesate aromate sau brânzeturi maturate protocalii, galbene şi albe, patiserie fină etc. De asemenea, sunt coloranţi permişi numai pentru un anumit uz. De exemplu, E173 (aluminiu) se foloseşte pentru colorarea glazurilor dulci de prăjituri în doză q.s., de asemenea E174 (argint) şi E175 (aur) se folosesc în doză q.s. la glazuri pentru prăjituri, decoruri, ciocolată, lichioruri. Desigur, este responsabilitatea producătorului să utilizeze coloranţii cei mai adecvaţi, de preferat naturali, chiar dacă sunt mai scumpi, pentru a reduce efectul coloranţilor sintetici, încă cercetat în mediile ştiinţifice.
Ordinul MAPDR şi MSF 438/295/2002 reglementează Normele privind aditivii alimentari destinaţi utilizării în produsele alimentare pentru consum uman, cu modificările şi completările ulterioare, care preia prevederile directivelor europene în domeniu. În acest ordin este cuprinsă şi lista cu coloranţi alimentari autorizaţi. În data de 28 iulie 2007 a intrat în vigoare Regulamentul nr. 884/2007/CE al Comisiei Europene din 26 iulie 2007 privind măsurile de urgenţă pentru suspendarea utilizării colorantului alimentar E 128 Roşu 2G, regulament cu aplicabilitate directă în toate statele membre. În scopul armonizării legislaţiei naţionale cu cele ale regulamentului, s-a impus eliminarea din lista de coloranţi alimentari autorizaţi, din legislaţia românească, a aditivului E 128 Roşu 2G (colorant sintetic).
De pe etichetele produselor alimentare nu lipsesc coloranţii. De cele mai multe ori aceştia sunt incriminaţi pentru apariţia unor maladii, motiv pentru care utilizarea lor a fost limitată.
Conform definiţiei, coloranţii restaurează aspectul original al alimentelor a căror culoare a fost afectată prin procesare, depozitare, ambalare şi distribuţie, acolo unde aspectul vizual este important. Fac alimentele mai atrăgătoare vizual şi ajută la identificarea aromelor normal asociate anumitor alimente şi dau culoare alimentelor care nu o au, potenţează culorile deja prezente în alimente. Coloranţii trebuie adăugaţi numai în anumite alimente şi numai în anumite condiţii de fabricare.
CANTITĂŢI. Nivelul maxim al coloranţilor se dă fie în alimentul gata de consum, fie în esenţa de colorare conţinută în preparatul de colorare. "Quantum satis" (q.s.) reprezintă faptul că pentru colorantul respectiv nu este precizat nivelul maxim (de exemplu pentru E160a – caroteni şi E100 – curcumina), în timp ce pentru alţi coloranţi trebuie indicată cantitatea maximă admisă (de exemplu, E160b – annatto – max. 10 mg/kg produs). Coloranţii nu trebuie utilizaţi decât în conformitate cu bunele practici de producţie şi să nu înşele cumpărătorii. Nu pot conţine coloranţi alimente neprocesate, apa minerală, laptele, laptele cu cacao, uleiurile şi grăsimile animale sau vegetale, pâinea, zahărul, produsele din cacao şi ciocolată, ouăle şi produsele din ouă, vinul, peştele, moluştele, crustaceele, carnea de pui sau vânatul, dar nu şi preparatele care conţin aceste tipuri de carne. Există alimente la care numai anumiţi coloranţi permişi pot fi adăugaţi: în gemuri, jeleuri, marmelade se acceptă utilizarea E100 (curcumina), E140 (clorofila), E141 (compuşi cu cupru ai clorofilei), E150 a,b,c,d (caramel), E160 (caroteni), E160c (extract de paprika), E162 (extract roşu de sfeclă). În margarine, minarine, grăsimi emulsionate şi grăsimi esenţiale fără apă se acceptă folosirea E160a (caroten) şi E100 (curcumina) în doză q.s., dar şi a E 160b (annatto) în doză de 10 mg/kg produs.
LIMITĂRI. Sunt coloranţi admişi numai pentru anumite alimente. De exemplu, E160b (annatto, bixina, norbixina) se utilizează în doze de 10-15 mg/kg produs la decoraţii şi glazuri, gheaţă comestibilă, lichioruri, brânzeturi procesate aromate sau brânzeturi maturate protocalii, galbene şi albe, patiserie fină etc. De asemenea, sunt coloranţi permişi numai pentru un anumit uz. De exemplu, E173 (aluminiu) se foloseşte pentru colorarea glazurilor dulci de prăjituri în doză q.s., de asemenea E174 (argint) şi E175 (aur) se folosesc în doză q.s. la glazuri pentru prăjituri, decoruri, ciocolată, lichioruri. Desigur, este responsabilitatea producătorului să utilizeze coloranţii cei mai adecvaţi, de preferat naturali, chiar dacă sunt mai scumpi, pentru a reduce efectul coloranţilor sintetici, încă cercetat în mediile ştiinţifice.
Ordinul MAPDR şi MSF 438/295/2002 reglementează Normele privind aditivii alimentari destinaţi utilizării în produsele alimentare pentru consum uman, cu modificările şi completările ulterioare, care preia prevederile directivelor europene în domeniu. În acest ordin este cuprinsă şi lista cu coloranţi alimentari autorizaţi. În data de 28 iulie 2007 a intrat în vigoare Regulamentul nr. 884/2007/CE al Comisiei Europene din 26 iulie 2007 privind măsurile de urgenţă pentru suspendarea utilizării colorantului alimentar E 128 Roşu 2G, regulament cu aplicabilitate directă în toate statele membre. În scopul armonizării legislaţiei naţionale cu cele ale regulamentului, s-a impus eliminarea din lista de coloranţi alimentari autorizaţi, din legislaţia românească, a aditivului E 128 Roşu 2G (colorant sintetic).
