Mergem la grădiniţă!

Grădiniţa – primul pas al copilului în colectivitate şi adaptarea la un nou mediu. Prima despărţire de familie şi întîlnirea cu mulţi copii şi adulţi. Succesul adaptării la noul univers depinde de modul în care părinţii pregătesc copilul pentru marea schimbare din viaţa lui.

Grădiniţa – primul pas al copilului în colectivitate şi adaptarea la un nou mediu. Prima despărţire de familie şi întîlnirea cu mulţi copii şi adulţi. Succesul adaptării la noul univers depinde de modul în care părinţii pregătesc copilul pentru marea schimbare din viaţa lui.

Grădiniţa nu este un simplu loc de joacă, ci spaţiul în care începe procesul de socializare a copilului. Trecerea de la mediul familial la intrarea într-o colectivitate de copii şi adulţi necunoscuţi presupune un efort de adaptare din partea copilului. Cele mai tensionate sînt primele zile de grădiniţă, cînd prichindelul plînge, se agaţă de gîtul mamei, cu greu fiind desprins de educatoare. Degeaba îi spune mama că “la grădi este frumos, sînt multe jucării, mulţi copii...”. Tocmai aceste lucruri noi îl sperie, faptul că sînt prea mulţi copii, prea multe jucării. Important este ca mama să nu se lase impresionată de lacrimile copilului şi mai ales să nu facă greşeala de a plînge împreună cu el. De fiecare dată este bine să-i explice cu calm că se va întoarce, iar între timp el va rămîne în grija educatoarei. La întoarcere, mama nu trebuie să uite un lucru esenţial: să vorbească împreună cu copilul despre evenimentele petrecute la grădiniţă. Prin aceste discuţii, copilul percepe atitudinea pozitivă a mamei faţă de grădiniţă. Din dragoste pentru ea, micuţul va înţelege că grădiniţa este un lucru bun şi chiar va începe să-i placă.

Există părinţi care fac greşeala de a-şi ameninţa copilul cu grădiniţa: “Vezi tu ce-ai să păţeşti cînd ajungi la grădi. Acolo va trebui să mănînci tot din farfurie, că altfel vei fi pedepsit!”. Adulţii au impresia că glumesc, dar copilul ţine minte şi va asocia grădiniţa cu o situaţie înfricoşătoare.

Adaptarea la un nou mediu

La ce vîrstă copilul este pregătit să meargă la grădiniţă? Psihologul Ştefania Niţă spune că sînt copii care se adaptează cu uşurinţă la grădiniţă de la 3 ani sau chiar mai devreme şi alţii care se despart cu mari dificultăţi de familie şi la vîrste mai mari. Importantă este capacitatea copilului de a petrece mai multe ore pe zi în afara familiei. Pentru aceasta este nevoie ca viitorul preşcolar să comunice bine, să înţeleagă ce i se spune şi să se facă înţeles, să relaţioneze cu cei din jur, să accepte reguli şi să le respecte, să poată mînca şi dormi în alt loc decît acasă. Toate aceste deprinderi se formează în familie. Cu cît copilul a fost obişnuit mai devreme să intre în contact şi cu alţi adulţi decît părinţii, să mănînce şi să se îmbrace singur, să îşi exprime nevoile fiziologice, cu atît gradul lui de independenţă va fi mai mare. Asta înseamnă un efort mai mic de adaptare la grădiniţă. În schimb, pentru copilul care a stat doar cu mama în primii ani de viaţă, intrarea în colectivitate va fi o schimbare majoră, însoţită de teamă, izolare, lipsa comunicării cu alţi copii şi adulţi.

De obicei, copiii timizi, dependenţi de părinţi, sensibili se integrează cu dificultate la grădiniţă. Probleme de adaptare au atît copiii irascibili, care intră uşor în conflict cu alţii, cît şi copiii puţin toleranţi la frustrare, care nu suportă regulile şi observaţiile educatoarei. Manifestarea agresivităţii este de multe ori expresia nemulţumirii copilului faţă de aşa-numita abandonare la grădiniţă. Aşa se explică de ce copilul este cuminte acasă, iar cum este lăsat în clasă devine de nerecunoscut: se transformă într-un mic tiran care îşi loveşte colegii, vorbeşte urît cu educatoarea, nu vrea să doarmă. Pe de altă parte, agresivitatea poate fi şi o supapă de evacuare a unui copil care este deseori pedepsit acasă. Un comportament violent poate avea şi copilul răsfăţat, care crede că i se cuvine totul, iar la grădiniţă face crize de nervi cînd se vede nevoit să împartă jucăriile sau creioanele colorate cu ceilalţi.

Citește pe Antena3.ro

Blocaj la negocierile pentru Guvern. Surse: Nu s-au înțeles pe împărțirea ministerelor

Psihologul Ştefania Niţă le recomandă atît părinţilor, cît şi educatorilor să nu răspundă agresivităţii cu agresivitate. Copilul care se poartă urît la grădiniţă este bine să fie pus a alege: “Vrei să te joci cu ceilalţi copii sau vrei să stai cinci minute pe scăunelul de pedeapsă?”. Din încăpăţînare este posibil să aleagă prima dată pedeapsa, dar cu timpul îşi va da seama că are de pierdut, iar cea mai bună variantă este jocul împreună cu alţi copii.

Curiozitate vs dependenţă

Există cîţiva factori care pot influenţa procesul de adaptare a copilului la grădiniţă. Unul dintre cei mai importanţi este curiozitatea copilului. Un copil curios, prietenos, interesat să cunoască alţi copii, alte jucării, alte activităţi are toate şansele să meargă la grădiniţă cu plăcere. De asemenea, copilul care se descurcă bine în relaţiile cu adulţii, vorbeşte, nu este inhibat, pune întrebări nu va întîmpina dificultăţi o dată cu intrarea la grădiniţă. Ba chiar se va ataşa rapid de educatoare şi de colegi.

Dependenţa de familie – în special de mamă – reprezintă un mare obstacol în atitudinea copilului faţă de grădiniţă. În situaţia în care doar mama a stat cu copilul de la naştere, el va accepta cu greu să rămînă cîteva ore cu altcineva, mai ales într-un mediu necunoscut. Copilul dependent de mamă nu este interesat de oameni noi, de alte jucării şi activităţi pe care nu le cunoaşte. Singura lui preocupare este cum să evite mediul în care se simte în nesiguranţă şi ce să facă pentru a ajunge din nou în braţele mamei. El apelează la plîns, manifestări agresive sau chiar dureri de burtă, vomă, lipsa poftei de mîncare.

Atitudinea mamei are un rol deosebit în asemenea cazuri. Bineînţeles că nu îi va fi uşor să-şi lase copilul la grădiniţă, dar trebuie să se gîndescă la binele lui. Copilul nu va putea sta la nesfîrşit sub aripa mamei. Are nevoie de autonomie pentru a deveni un adult pe picioarele lui.

Momente pregătitoare

Pregătirea copilului pentru grădiniţă trebuie să înceapă înainte de a-l înscrie. Cu avizul directorului şi al viitoarei educatoare, mergeţi cu bobocelul în vizită la grădiniţă pentru a cunoaşte spaţiul, adulţii, copiii. Ba chiar îl puteţi încuraja să înfiripe relaţia cu educatoarea sugerîndu-i să îi ofere un desen făcut de el. În altă zi puteţi încerca să-l lăsaţi singur în grupa de pitici. Doar 10 minute, nu mai mult!

Cu cîteva săptămîni înainte de a începe grădiniţa, mergeţi împreună cu copilul la cumpărături şi lăsaţi-l să aleagă ghiozdănelul, rechizite, prosop, papuci etc. Vorbiţi cu copilul despre ce se întîmplă la grădiniţă, activităţile de acolo şi despre viitorii colegi. Copilul se acomodează mai uşor cînd cunoaşte un alt copil din grădiniţă, un prieten de joacă sau un vecin. De asemenea, copiii care au fraţi sau surori la aceeaşi grădiniţă întîmpină mai puţine probleme de adaptare fiind ajutaţi de aceştia.

Psihologul Ştefania Niţă le recomandă părinţilor să se asigure de calitatea mediului de la grădiniţă. Educatoarei îi revine sarcina de a crea un mediu armonios, în care copilul să se simtă iubit, apreciat, pus în valoare. Dacă la grădiniţă întîmpină un mediu ostil, rece, tensionat, copilul va refuza cu siguranţă să stea acolo. Educatoarea nu trebuie să-i sperie pe copii şi nici să-i ameninţe “cu doctorul, cu injecţia sau cu baba-cloanţa”. Specialistul nostru insistă asupra necesităţii ca educatoarea să le ofere copiilor căldură, atenţie şi mîngîieri. Părinţii nu trebuie să uite a-i atrage atenţia educatoarei cu privire la obiceiurile alimentare ale copilului, cum şi cît doarme, dacă are unele particularităţi (alergie la un aliment) sau urmează un tratament medicamentos. Pentru copil este important să vadă în educatoare un adult de încredere, cu care poate vorbi, căreia îi poate cere ce are nevoie.

 
AVANTAJE. La grupa mică, obiectivele principale sînt integrarea copilului în colectivitate, formarea unor deprinderi autonome legate de hrană, somn şi igienă, dobîndirea abilităţilor motrice şi a primelor cunoştinţe despre mediul înconjurător, educaţie muzicală, educaţie estetică, dezvoltarea limbajului şi a gîndirii matematice. Dar la grupa mică programul nu este strict. De obicei, predomină activităţile libere (în clasă sau afară), jocurile în colectivitate, iar activităţile obligatorii durează aproximativ 30 de minute.

REGULI. La 3 ani, copilul învaţă prin imitaţie şi prin adaptare. El copiază ceea ce fac atît copiii de vîrsta lui, cît şi educatoarea. În felul acesta încearcă să se adapteze la grupul de copii şi la cerinţele educatoarei. Acum este momentul în care copilul înţelege sensul regulilor. Dar pentru ca acestea să nu fie resimţite ca pedepse, la grupa mică regulile sînt transformate în joc.

BENEFICII. Grădiniţa este locul unde talentele şi aptitudinile copilului ies la suprafaţă. Important este ca educatoarea să le descopere, să le cultive şi să le semnaleze părinţilor. Înclinaţia către pictură, muzică, dans, abilităţi tehnice pot fi observate de la 3-4 ani. Totodată, activităţile de la grădiniţă contribuie la dezvoltarea capacităţii de comunicare a copiilor. Cei care merg la grădiniţă de la 3 ani sînt dornici să coopereze atît cu adulţii, cît şi cu copiii de aceeaşi vîrstă, sînt flexibili, curajoşi, autonomi. Iar cînd încep clasa I nu mai trăiesc atît de tensionat adaptarea la programul de învăţare.