Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
El sau ea şi-a găsit sufletul pereche. Singura problemă: locuieşte in celălalt capăt al ţării, sau al lumii. Este dragostea mai puternică decăt distanţa? Se poate vorbi despre un cuplu cănd cele două jumătăţi trăiesc la sute de kilometri depărtare?
El sau ea şi-a găsit sufletul pereche. Singura problemă: locuieşte in celălalt capăt al ţării, sau al lumii. Este dragostea mai puternică decăt distanţa? Se poate vorbi despre un cuplu cănd cele două jumătăţi trăiesc la sute de kilometri depărtare? Este adevărat că ochii care nu se văd se uită? Din punctul de vedere al psihologului Ştefania Niţă, de la Centrul de Psihologie de Acţiune şi Psihoterapie, distanţa dintre doi oameni reduce şansele ca aceştia să formeze un cuplu reuşit pe termen lung. O relaţie la distanţă este foarte solicitantă pentru cei doi. Şi riscă să devină obositoare. Un astfel de cuplu se află intr-o permanentă stare de du-te-vino. Cei doi au de fapt o relaţie de week-end sau lunară, se vizitează periodic, o mare parte din timpul liber şi-l petrec pe drum unul spre celălalt, vorbesc foarte des la telefon incercănd să umple distanţa ce-i separă. Toate acestea conduc la apariţia unei stări de tensiune, care pune la incercare răbdarea şi increderea celor doi.
După cum spune psihologul nostru, un cuplu trainic are nevoie de un spaţiu comun de viaţă şi de timp petrecut impreună. Pentru că ambii parteneri au o sumă de nevoi şi dorinţe. Doi oameni care se iubesc simt nevoia de a fi impreună necondiţionat, simt nevoia de a fi in siguranţă, simt nevoia de a avea incredere unul in celălalt. Un suflet pereche are nevoie de stabilitatea şi confortul date de prezenţa celuilalt.
Intrebări, indoieli, reproşuri
In cazul celor care au o relaţie la distanţă, oricăt de multă incredere ar avea unul in celălalt, este imposibil ca la un moment dat să nu apară intrebări de genul: "Oare ce face in lipsa mea?", "Cu cine se intălneşte?", "Dacă nu mă mai iubeşte?" etc. Evident, astfel de indoieli nu sunt exprimate incă de la inceputul relaţiei, numai că pe măsură ce trece timpul intrebările incep să prindă glas şi uşor-uşor incep să macine cuplul. In perioada dintre intălniri, cei doi acumulează tensiuni, frămăntări, care dau naştere la gelozie, neincredere, posesivitate. Astfel, treptat, revederile dintre ei se transformă din momente plăcute in discuţii interminabile şi chiar certuri care pornesc de la reproşuri, suspiciuni etc.
In opinia psihologului Ştefania Niţă, depărtarea dintre ei nu poate fi umplută nici măcar cu ajutorul mijloacelor de comunicare moderne: telefon mobil, messenger, e-mail. Pentru că nimic nu poate inlocui timpul real petrecut impreună de cei doi.
Citește pe Antena3.ro
Cum işi pot ei construi un viitor comun atăt timp căt sunt despărţiţi de sute sau poate mii de kilometri distanţă? Cine va fi nevoit să renunţe la ceea ce a construit in locul in care a trăit astfel incăt să meargă şi să fie alături de celălalt? Cum va suporta această schimbare? Cine va fi dispus să lase de la el? In ce mod işi pot construi o viaţă socială comună: un grup de prieteni, preocupări comune? In ce măsură relaţia la distanţă permite accesul la cunoaşterea celuilalt? Cum pot afla că se potrivesc printr-o relaţie la distanţă? Sunt intrebări la care cu greu găsesc răspunsuri doi oameni care formează un cuplu de week-end. In cazul acestora, există două posibilităţi: fie unul dintre ei renunţă la viaţa dinainte şi face pasul către celălalt, fie cuplul se destramă.
Probă de foc
Perioada de convieţuire este acea probă de foc care validează un cuplu. Cănd fiecare locuieşte separat - fie in oraşe diferite, fie in acelaşi oraş - relaţia se poate derula fără probleme... pănă in momentul in care cei doi se mută sub acelaşi acoperiş. Dacă ei reuşesc pe o durată de cel puţin 3-4 ani să convieţuiască intr-un ritm echilibrat, se poate spune că au şanse să formeze un cuplu reuşit. In acest timp au posibilitatea să se cunoască, să-şi dea seama dacă se potrivesc sau nu, dacă starea de indrăgostire de la inceput s-a transformat in acea iubire care poate dura o viaţă.
Tocmai de aceea are şanse de supravieţuire un cuplu in care cei doi, - căsătoriţi sau nu - locuiesc impreună şi la un moment dat unul pleacă in alt oraş la studii sau in interes de serviciu. Spre deosebire de cei care nu au avut o perioadă de convieţuire, partenerii care au locuit impreună pornesc intr-o nouă etapă a vieţii de la un cuplu, cu fundaţie solidă. Intr-un astfel de cuplu increderea reciprocă a fost construită, ceea ce sporeşte şansele celor doi de a rezista dificultăţilor generate de distanţă. In acest sens sunt avantajate cuplurile mature, formate de 10-15 ani, care au intrat pe un făgaş comun, care ştiu ce presupune traiul in doi. In asemenea cazuri, o pauză de un an, doi poate face chiar bine şi poate revigora relaţia. Pentru cuplurile tinere insă, distanţa se poate constitui intr-un factor de risc. Una este să spunem "am incredere in ea/el, ştiu că nu mă inşală", şi alta e să fim puşi in situaţia de a ne testa increderea cănd ea sau el nu mai este lăngă noi.
PAUZE. Unii spun că distanţa dintre doi indrăgostiţi intreţine pasiunea, iar momentele revederii sunt trăite la intensitate maximă. Psihologul Ştefania Niţă este de acord cu această afirmaţie, cu condiţia ca distanţa să nu se menţină pe o perioadă indelungată. Plecarea unuia dintre parteneri intr-o delegaţie, de exemplu, poate fi o mică pauză binevenită, care reaprinde scănteia de la inceput de relaţie. Asemenea pauze care se repetă de căteva ori pe an le permit celor doi să-şi "reimprospăteze" relaţia. Cu condiţia ca plecările să nu fie nici lungi, nici dese.
SINGURATICI. Un cuplu format din doi oameni cu personalităţi inclinate spre singurătate poate supravieţui fără probleme chiar dacă partenerii nu locuiesc impreună. In măsura in care amăndoi sunt persoane independente, subliniază psihologul Ştefania Niţă, este posibil să nu simtă nevoia de a locui sub acelaşi acoperiş. De obicei, o astfel de relaţie este preferată de foşti celibatari. Insă se pune problema pentru căt timp ei formează un cuplu. Pentru că doi oameni nu pot avea o relaţie pănă la adănci bătrăneţi fiind la distanţă unul de celălalt.
TENDINŢĂ. Psihologul Ştefania Niţă a intălnit cupluri care se confruntă cu o problemă "la modă": plecarea unuia dintre parteneri in team-building-uri. In aceste cazuri există două concepţii diferite: "Oare cu cine se duce acolo, dacă are o aventură?" sau "E bine să plec singur(ă), de ce să nu il/o iau şi pe el/ea?". In prima situaţie este vorba despre lipsa de incredere intre parteneri, iar in a doua se pune problema dependenţei de partener.
Sfatul psihologului
Psihologul Ştefania Niţă le sugerează indrăgostiţilor aflaţi la distanţă unul de celălalt să vorbească deschis despre sentimentele lor. Cu căt cei doi işi exprimă mai clar dorinţele şi nemulţumirile, cu atăt au mai multe şanse de păstrare a relaţiei. Să-şi găsească timp pentru a fi impreună, iar vizitele să se facă alternativ, adică o dată vine unul, data viitoare se deplasează celălalt. Să respecte un program al intălnirilor, de exemplu week-end-urile. Să-şi petreacă vacanţele şi sărbătorile impreună, să aibă proiecte comune, inclusiv planul ca intr-o zi să locuiască impreună. In măsura in care nu mai speră că acest lucru se va intămpla, iubirea lor va fi pierdută.
