Periartrita umărului

Despre periartrita scapulohumerală (periartrita umărului), dar şi despre dure­rile pe care le cauzează vă oferă informaţii medicul Sebastian Diaconescu, medic specialist recuperare, medi­cală la Institutul Naţional de Recuperare Medicină Fizică şi Balneologie Bucureşti.

De asemenea, medicul Diaconescu împreună cu profesorul Eugen Caracaş (foto) vă recomandă exerciţiile terapeutice care trebuie efectuate de persoanele care suferă de această afecţiune.

Periartrita scapulohumerală este un sindrom clinic caracterizat prin durere, redoare ("înţepenire") şi impotenţa funcţi­onală a umărului. Poate fi favorizată de factori congenitali sau este dobân­dită (utilizarea profesională sau spor­tivă excesivă a articulaţiei umărului). Afecţiunea este întâlnită la ambele sexe, cu incidenţă maximă la persoanele cu vârsta de peste 40 de ani.

Medicul Diaconescu precizează că obiec­tivele tratamentului sunt: ameliorarea du­rerii şi a procesului inflamator, corectarea poziţiilor vicioase, întreţinerea sau refa­ce­rea mobilităţii normale, refacerea tonusului, forţei, rezistenţei şi reechilibrarea grupelor musculare din jurul articulaţiei.

Specialistul în recuperare medicală mai adaugă că precocitatea începerii programu­lui de recuperare este foarte importantă.
"Uneori e foarte greu de decis momentul începerii recuperării; ghidajul se face după dublul principiu al lipsei durerii: să nu fie prezentă în timpul recuperării şi să nu crească după exerciţii", spune medicul. Intervenţiile chirurgicale sunt destul de puţin întâlnite în cazul periartritei umărului, deoarece majoritatea pacienţilor răspunde bine la tratamentul conservator.


RECUPERAREA
Exerciţiile fizice recomandate au rolul de a reface întreaga amplitudine de mişcare a braţului şi recâştigarea supleţii şi forţei musculare. Şedinţa de kinetoterapie e precedată de masaj, căldură, electroterapie. Printre exerciţiile care nu trebuie să lipsească din recuperarea pacienţilor care suferă de periartrita umărului  sunt:
- Exerciţii autopasive la scripete (braţul lezat se mobilizează pe diferite direcţii prin interme­diul scripetelui tras de membrul sănătos), pacien­tul gradându-şi singur amplitudinea de mişcare;
 - Exerciţii active de creştere a mobilităţii. Pacientul trebuie învăţat să le execute singur, corect, pentru a le face şi la domiciliu;
- Exerciţii speciale de rezistenţă - pentru creşterea forţei musculare, utilizare scripete cu greutăţi, haltere, cordoane elastice, arcuri;
- Exerciţii de coordonare pentru recuperarea gestualităţii.