Peştele, un aliment pe placul inimii

Înlocuirea cărnii de porc cu peşte este o măsură recomandată celor care au pro­bleme cu colesterolul. Peş­te­le conţine nişte grăsimi care scad colesterolul şi previn afecţiunile cardiovasculare.

Înlocuirea cărnii de porc cu peşte este o măsură recomandată celor care au pro­bleme cu colesterolul. Peş­te­le conţine nişte grăsimi care scad colesterolul şi previn afecţiunile cardiovasculare.

Consumul de carne de peşte previne afecţiunile cardiovasculare, poliartritele reumatoide, bolile neurodegenerative, anemiile şi depresiile, ne spun specialiştii în nutriţie. Pentru aceasta ar fi bine să înlocuim o parte din carnea de porc cu carne de peşte şi să mâncăm trei-patru porţii de peşte pe săptămână. Atuurile peştelui sunt proteinele şi grăsimile cu valoare biologică ridicată, vitaminele din grupul B, vitaminele A şi D, dar şi mineralele (fosfor, iod, calciu, zinc).

GRĂSIMI. De departe însă, principalul avantaj al cărnii de peşte sunt grăsimile din seria acizilor graşi esenţiali omega 3. Aceştia se găsesc în carnea de peşte oceanic de apă rece – macrou, hering, somon, cod, ton, sardine. Grăsimile din peşte previn îmbătrânirea precoce şi protejează sistemul nervos. S-a demonstrat chiar că în cazul copiilor, peştele stimulează dezvoltarea capacităţilor intelectuale. Iar bătrânii care mănâncă peşte de trei-patru ori pe săptămână sunt mai puţin predispuşi riscului de a suferi de Alzheimer. “Aceasta deoarece creierul, un organ vital al organismului uman, are nevoie pentru func­ţio­nare de acizi graşi esenţiali. Altfel spus, o dietă în care includem peş­tele stimulează buna funcţionare a creierului”, arată prof. dr Gheor­ghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare.

Tot acizilor graşi omega 3 din peşte li se datorează şi efectul cardioprotector al peştelui. Acizii graşi esenţiali menţin elasticitatea vaselor sangvine şi previn depunerile de grăsimi pe pereţii acestora. În cazul dislipidemiilor, peştele şi suplimentele cu ulei de peşte scad nivelul colesterolului şi trigliceridelor. În acelaşi timp, ca urmare a consumului de peşte, tulburările de ritm cardiac scad ca frecvenţă, iar riscul de apariţie a accidentelor vasculare cerebrale este şi el diminuat. “Dr Kromhont, de la Universitatea Leiden din Danemarca, a urmărit timp de 20 de ani 852 de bărbaţi de vârstă medie şi a constatat că, hrănindu-se de două ori pe săptămână cu peşte, mortalitatea coronariană a su­biec­ţilor a scăzut cu 50%”, notează doctor Pavel Chirilă în volumul “Alimentaţia echilibrată a omului sănătos”.

Citește pe Antena3.ro

Michelangelo a pictat o femeie bolnavă de cancer în Capela Sixtină. Experţii lansează o nouă teorie revoluţionară

CALORII. Peştele poate fi con­su­mat cu încredere şi în curele de slă­bire, deoarece are mai puţine ca­lorii decât celelalte cărnuri. Astfel, he­ringul ne oferă 167 calorii/100 g, ma­croul – 183, tonul – 160. Dacă vreţi chiar mai puţine calorii, alegeţi peş­tele de apă dulce. Acesta are car­nea mai slabă decât cel oceanic şi, în consecinţă, un aport caloric mai mic. 100 g păstrăv conţin 85 de calorii, aceeaşi cantitate de crap – 83 de calorii.

Consum

Carnea de peşte este mai uşor de digerat decât alte feluri de carne, depinde însă de modul în care o preparăm. Cel mai bun este peştele fiert sau la grătar. Astfel îşi păstrează toate proprietăţile nutritive. Peştele prăjit nu este recomandat. Dacă însă nu rezistăm tentaţiei ar fi bine să îl pregătim într-un ulei rezistent la prăjire – ulei de măsline, de palmier sau de rapiţă.

Prof. dr Gheorghe Mencinicopschi ne atrage atenţia asupra peştelui afumat. Acesta este mai greu de digerat din cauza fumului, care pe deasupra mai conţine şi substanţe nocive.

Alte persoane preferă peştele sărat. Potrivit nutriţioniştilor, acesta este mai bun decât cel congelat la care nu s-a respectat lanţul de frig, însă trebuie desărat înainte de consum, mai ales de către hipertensivi.

În ceea ce priveşte alimentele cu care poate fi asociat, peştele poate fi pus pe aceeaşi farfurie cu o garnitură de legume sau cu mămăligă.

Vitamina D

Peştele este una dintre cele mai bune surse alimentare de vitamina D. Dintre toate speciile de peşte se remarcă însă heringul. 100 g hering ne furnizează jumătate din doza zilnică de vitamina D. În sezonul rece, când nu putem vorbi despre expunere la soare, această vitamină importantă pentru imunitate şi sănătatea sistemului osos este luată numai din alimente. În afară de peşte, vitamina D se mai găseşte în gălbenuşul de ou, unt sau ficat.

georgeta.licsandru@jurnalul.ro