Răsul şi plănsul

Răsul este medicamentul sufletului. Dar şi plănsul vindecă, pentru că o dată cu lacrimile eliminăm supărarea. Specialiştii noştri vă oferă o reţetă miraculoasă pentru suflet.

Răsul este medicamentul sufletului. Dar şi plănsul vindecă, pentru că o dată cu lacrimile eliminăm supărarea. Specialiştii noştri vă oferă o reţetă miraculoasă pentru suflet.

Răsul este cel mai eficient medicament impotriva stresului, emoţiilor negative, un medicament la indemăna oricui, un medicament care nu are nevoie de reţetă. Rabelais spunea că omul este animalul care răde. Din păcate, astăzi, oamenii au cam uitat să rădă, astfel incăt efectele benefice ale medicamentului miraculos sunt cunoscute de tot mai puţini. Acesta este motivul pentru care a fost pusă la punct o terapie mai puţin obişnuită, terapia prin răs. Psihologii ne sfătuiesc să invăţăm să rădem, să invăţăm să ne bucurăm de tot ce este in jurul nostru. Pentru că s-a dovedit că persoanele care răd mult, persoanele optimiste prin natura lor trec mai uşor peste situaţiile dificile şi chiar trăiesc mai mult.

Terapia prin răs constă in şansa de a avea cel puţin patru-cinci momente pe zi in care să rădem din motive intemeiate. In urmă cu căţiva ani, la un spital din Buenos Aires, căţiva medici s-au costumat in clovni şi au mers la consultaţie in această vestimentaţie inedită. Un nas roşu, căteva glume şi trucuri de magie i-au făcut pe pacienţi să zămbească şi să uite de durere. Medicii argentinieni au mizat pe efectul răsului de a atenua durerea. Chiar dacă pare incredibil, răsul are efect analgezic (de suprimare a durerii).

Antiviral, antihipertensiv, antidepresiv…

Prof. dr Ioan-Bradu Iamandescu ne explică mecanismul răsului. In timp ce rădem se contractă diafragma, apar modificări de respiraţie şi modificări ale tensiunii arteriale. Răsul antrenează muşchii feţei, laringele, muşchii respiratori şi muşchii abdominali. Unii muşchi se contractă, in timp ce alţii se relaxează. Toate aceste elemente legate de actul răsului au in esenţă şi un efect de stimulare a imunităţii organismului. In timpul răsului sunt eliberate endorfine, substanţe chimice produse de creier care au acţiune euforizantă şi analgezică in acelaşi timp. De asemenea, datorită endorfinelor, răsul are proprietăţi antibacteriene, antivirale, antimicotice, antitumorale. In cazul persoanelor optimiste, dar cu afecţiuni severe (depresii, boli cardiovasculare etc.) s-a observat că sistemul lor imunitar se opune mai bine bolilor decăt sistemul imunitar al celor pesimişti. Aceasta deoarece căteva reprize de răs sănătos zilnic cresc concentraţia de anticorpi in sănge, contribuie la imbunătăţirea alimentării cu sănge a ţesuturilor, stimulează sistemul nervos şi pe cel endocrin. Prof. dr Ioan-Bradu Iamandescu, şeful Catedrei de Psihologie şi Psihosomatică a Universităţii de Medicină şi Farmacie "Carol Davila", ne spune că terapia prin răs este deosebit de eficientă in cazul depresivilor: "Dacă incercăm să oferim bolnavilor depresivi un divertisment, care să le provoace răsul, vom obţine rezultate uimitoare, deoarece starea de spirit a acestor bolnavi este influenţată in mod favorabil". Fiecare emoţie trăită işi pune amprenta asupra stării noastre de sănătate. Temerile, stările depresive ne reduc capacitatea de efort. Pe de altă parte, răsul, stările de bunădispoziţie au efect tonic asupra stării generale a organismului. Studiile au demonstrat că răsul in hohote are acelaşi efect asupra organismului ca şi căteva minute de aerobic, jogging sau tenis. Răsul pune săngele in mişcare, dă o stare generală de bine şi atenuează stările de incordare.

De ce plăng adulţii?

Plăngem de durere. Plăngem cănd suntem trişti. Plăngem cănd avem un eşec. Plăngem cănd pierdem pe cineva drag… Dar plăngem şi de bucurie. Plăngem cănd reuşim la un examen. Plăngem cănd ne căsătorim. Plăngem cănd ni se naşte copilul. Plăngem cănd ni se indeplineşte un vis. Sunt motive care pot declanşa, ca reacţie emoţională, plănsul. In aceste contexte, plănsul este o stare normală, prin care exteriorizăm ceea ce simţim. In măsura in care ştim de ce plăngem, psihologul Ştefania Niţă spune că plănsul este forma adecvată prin care emoţia capătă o exprimare nonverbală. Simplul fapt de a şti de ce plăngem arată echilibrul interior pe care il avem. Aşadar, nu e nici o problemă dacă plăngem. Important este să inţelegem motivul.

Sunt insă şi situaţii in care plăngem şi spunem "nu ştiu de ce imi dau lacrimile". Or, aici apar semnele de intrebare. "Plăng mult, dar nu ştiu de ce plăng" arată o tensiune, un conflict interior la care nu găsim rezolvare. "A ne duce plănsul pănă la capăt, adică a inţelege motivul pentru care plăngem, conduce la rezolvarea tensiunilor sufleteşti", consideră psihologul Ştefania Niţă de la Centrul de Psihologie de

Acţiune şi Psihoterapie.

Există şi persoane care nu plăng orice li s-ar intămpla. De ce? Psihologul Ştefania Niţă este de părere că unii nu plăng fie pentru a demonstra că sunt puternici, fie pentru a se arăta dezinteresaţi, fie pentru a-i proteja pe cei apropiaţi, fie pentru a nu contribui la amplificarea suferinţei celorlalţi. Insă toate acestea sunt false motive. De obicei, modul in care ne manifestăm emoţiile ţine foarte mult de felul in care ne raportăm la propria viaţă afectivă. Dacă suntem convinşi că plănsul este un semn de slăbiciune, bineinţeles că nu ne vom da voie să plăngem in public. In orice caz, persoanele care işi infrănează plănsul sunt de obicei incapabile să-şi exprime emoţiile şi să facă faţă stărilor pe care le trăiesc. De fapt, fug de propriile trăiri afective. Lucru care nu e lipsit de consecinţe. Astfel de persoane sunt predispuse la tulburări depresive.

Femei şi bărbaţi

Se spune că femeile, comparativ cu bărbaţii, plăng mai mult, mai repede şi adesea fără motiv. Statistic s-a constatat că şi bărbaţii plăng, dar mai puţin şi nu la fel de evident in prezenţa celorlalţi. Femeile cedează emoţiei mai repede, insă psihologul Ştefania Niţă ne asigură că şi bărbaţii ştiu să plăngă autentic. Pe de altă parte, femeile ştiu să profite de sensibilitatea lor şi apelează uneori la plănsul demonstrativ. Acel "izbucnit in plăns" al femeilor este de multe ori resimţit ca un şantaj emoţional in relaţia cu partenerul, cu copiii sau cu părinţii. Dar indiferent dacă este sau nu demonstrativ, plănsul provine in mod cert dintr-o apăsare sufletească.

De ce plăng copiii?

Plănsul copilului creează insomnii părinţilor, mai ales in primele săptămăni de viaţă. Ce semnificaţie are agitaţia celui mic? Sunt multe intrebări care le vin in minte părinţilor, mai ales la naşterea primului copil, iar răspunsurile, de multe ori, sunt departe de realitate. Pe măsură ce copilul creşte, iar părinţii se obişnuiesc cu "limbajul" celui mic, problemele se rezolvă de la sine. Foamea este unul dintre motivele de plăns la sugari. Dacă micuţul mănăncă mai puţin de jumătate din cantitatea de lapte pe care o consumă de obicei, foamea poate fi substratul plănsului acestuia. Pe de altă parte, sugarul alăptat la săn poate fi neliniştit dacă laptele primit nu-i este suficient. Colicile abdominale reprezintă un alt motiv de nelinişte. Acestea generează perioade de agitaţie exagerată, insoţite de ţipăt. Plănsul asociat colicilor poate fi intens, de scurtă durată sau chiar de căteva ore. Această stare poate interveni in orice moment al zilei, dar, de regulă, se manifestă după-amiaza sau seara. Pănă la 3 luni, foarte mulţi copii suferă de dureri abdominale puternice, numite colici, mai ales că sugarul are stomacul dilatat din cauza acumulării de gaze in intestine.

Micuţul işi strănge picioarele la piept, işi freacă insistent călcăiele unul de celălalt sau işi intinde picioarele brusc, le inţepeneşte, ţipănd puternic şi ascuţit. O metodă care ajută la combaterea colicilor o reprezintă aşezatul sugarului in pătuţ, pe burtică. De multe ori, părinţii exagerează jucăndu-se cu copilul. In acest fel, micuţul va adormi mai greu. Iar pe copil vor pune stăpănire iritarea şi oboseala. Copilul va plănge puternic, după care va adormi brusc. Plănsul ca semn de imbolnăvire este intr-adevăr o problemă căreia trebuie să i se acorde mare atenţie. Dacă plănsul copilului este insoţit de schimbarea stării generale de sănătate (febră, tuse, lipsa poftei de măncare etc.) trebuie consultat medicul.

Comunicare

Zămbetul este o formă de comunicare intre sugar şi părinţi, ca răspuns la activităţile la care participă. Spre exemplu, atunci cănd este schimbat sau cănd i se face băiţă, mama ii vorbeşte, explicăndu-i etapele pe care le urmează. Copilaşul poate răspunde cu un zămbet. "Comunicarea trebuie să existe la orice vărstă. Chiar dacă nu poate vorbi, copilului trebuie să i se dea posibilitatea să răspundă la dialog. Mama nu trebuie să vorbească nonstop, ci trebuie să-i dea şi celui mic posibilitatea să răspundă, să susţină dialogul, chiar dacă răspunsul va fi un simplu zămbet", explică Anda Păcurar, psihoterapeut, membru al Asociaţiei pentru Psihologie şi Psihoterapie Individuală şi al Federaţiei Romăne de Psihoterapie. Nu trebuie să uităm că, in mod natural, copiii sunt veseli şi amuzanţi atunci cănd sunt fericiţi, iar veselia lor este o stare normală. Practic, răsul şi veselia celor mici sunt semne de sănătate, iar copilaşul care răde dovedeşte că se află intr-o ambianţă plăcută. Dacă răsul şi jocul dispar, ceva se intămplă cu copilul şi acestea ar putea fi semne de boală.

RĂSFĂŢ. Cănd sugarul plănge, neliniştea acestuia poate insemna mai multe lucruri. Plănsul unui copilaş de doi-trei ani va avea insă alte semnificaţii, pentru că ştie să vorbească. Foarte mulţi părinţi cedează in faţa pretenţiilor exagerate ale copilului. Aşadar, "globul de aur" al familiei se poate transforma intr-un mic terorist care va face orice ca să obţină ceea ce işi doreşte şi va continua să ţipe, să plăngă... fără lacrimi, ştiind că in cele din urmă va ieşi triumfător din "bătălia" declanşată. In plus, va considera că, dacă plănge, dacă se va tăvăli pe jos, va obţine ceea ce şi-a propus.

FERMITATE. Cum trebuie să inlăturăm răsfăţul? Aflăm de la psihoterapeutul Anda Păcurar: "Intotdeauna trebuie să acţionăm cu blăndeţe şi cu fermitate. Copilul trebuie să inţeleagă că există limite, reguli, că mama este ocupată, că are şi ea nevoile sale, aşa cum şi el are nevoile lui". Specialistul nostru ii sfătuieşte pe părinţi să nu cedeze la insistenţele micului şantajist. "Dacă el vrea in braţe, iar părintele nu vrea să-l ia, il refuză, el va plănge incontinuu. Dacă adultul insă cedează, el va inţelege deja ce are de făcut: «Am să plăng de fiecare dată, căt este nevoie, pentru că pănă la urmă mă ia in braţe»."

Sfatul psihologului

Plănsul nu este un semn de slăbiciune, ci o reacţie emoţională firească şi binevenită atăt in momentele de bucurie, căt şi de tristeţe. Pentru că plănsul, ca şi răsul, este o formă de eliminare a tensiunii. Ceea ce nu putem pune in cuvinte se manifestă sub forma unei reacţii - răs sau plăns - prin care se depresurizează "butoiul cu pulbere" din interior, spune psihologul Ştefania Niţă (foto). După perioade indelungate de stres, de aşteptare sau de muncă asiduă, in momentul in care ajungem la finalul perioadei respective apare starea de plăns, fie că reuşim, fie că eşuăm. Plănsul este forma prin care reuşim să descărcăm tensiunile acumulate de-a lungul timpului. A ne cenzura lacrimile este ca şi cum am pune zăvor emoţiilor, sufletului. In tot ceea ce facem şi in tot ceea ce spunem punem suflet. Nu plăngem fără motiv, nu rădem fără motiv, nu ne enervăm fără motiv, nu ne calmăm fără motiv. Motivele adevărate sunt in sufletul nostru, iar in afară sunt pretextele.

Ştiaţi că

Lacrimile sunt produse, in cantităţi mici, incă din prima zi de viaţă.

Un om produce, in medie, 1,35 ml de lacrimi in 24 de ore.

Filmul lacrimal dispare după aproximativ 13 secunde de la formare, dar clipitul il reface, umezind din nou ochiul.

Secreţia lacrimală conţine 98% apă şi 2% proteine, electroliţi, enzime cu proprietăţi antibacteriene (lizozim) şi imunoglobuline pentru apărarea imunitară.

Aparatul lacrimal se alterează o dată cu inaintarea in vărstă, iar secreţia de lacrimi se micşorează.

Aparatul lacrimal

Filmul lacrimal, care protejează corneea şi conjunctiva ochiului, este produs de mai multe glande lacrimale. Glanda principală se află in unghiul extern al ochiului şi este vizibilă dacă ridicăm pleoapa. Secreţia glandei principale este reflexă, declanşănd-se prin iluminarea retinei. Noaptea, in condiţii de intuneric, secreţia nu se mai produce. In ţesutul conjunctiv al pleoapei se află glande mai mici, accesorii. Ele produc lacrimi in mod constant, chiar şi in timpul nopţii, dar in cantităţi mai mici decăt glanda principală şi sunt influenţate de agenţi externi (fum, vănt, aer rece, substanţe iritante), afecţiuni locale (corpi străini, inflamaţii ale ochiului), afecţiuni de vecinătate (rinită, sinuzită, infecţii dentare, nevralgii de trigemen), dar şi de stimuli psihici, emoţionali sau dureroşi.

SLĂBIT. Sunt persoane care spun că răsul ingraşă. Psihologii susţin insă că nu ne ingrăşăm pentru că rădem mai mult, ci rădem mai mult pentru că ne place viaţa sub toate aspectele ei. Un studiu efectuat la Universitatea din Maryland a arătat că răsul poate fi folosit in curele de slăbire. Alături de dieta echilibrată, 30 de minute de exerciţii fizice de două ori pe săptămănă şi 15 minute de răs zilnic ne ajută să ne păstrăm silueta.