„Semnale de alarmă”, un film despre ce se întâmplă cu copiii cu autism atunci când devin adulți

Dr. Christopher McDougle, unul dintre cei mai cunoscuți cercetători americani în domeniul autismului, și-a făcut săptămâna aceasta debutul și în filmografie. La  General Hospital din Massachisetts a avut loc vineri premiera filmului său documentar „Sounding the Alarm” (Semnale de alarmă), urmând să aibă loc în săptămânile următoare mai multe proiecții la nivel național. 
Filmul analizează în profunzime viața a 12 familii care au un copil cu TSA și se concentrează pe problemele cu care se confruntă persoanele cu autism, inclusiv trecerea la varsta adulta. McDougle este profesor de psihiatrie la Harvard Medical School și director al Centrului Lurie Mass General pentru Autism. El și-a început cariera pe când autismul era încă un diagnostic foarte rar; acum, cel puțin 1 din 88 de elevi americani se potrivește diagnosticului.
„Sper să ridicăm gradul de conștientizare cu privire la autism la adulți”, spune el, adăugând: „Societatea este mult mai familiarizată cu autismul la copii decât era în urmă cu 20-25 de ani, dar cei mai mulți nu au nici o idee despre ceea ce se întâmplă cu copiii cu autism atunci când cresc”.

De fapt, ce se întâmplă cu copiii autiști, atunci când devin adulți?

„Persoanele cu autism trăiesc la fel de mult ca și oricare dintre noi. Oportunitățile celor care au dezvoltat o formă mai severă de autism se încheie însă la vârsta de 22 atunci, când părăsesc liceul. Vorbim despre lipsa de oportunități profesionale, sociale, educaționale, ori în ce privește locurile în care ar putea trăi, dincolo de familie.Treizeci la sută dintre adulții cu autism sunt non-verbal sau verbalizează minim și nu știu cum să citească replicile sociale. Dacă vorbim despre persoanele cu autism care au iritabilitate sau probleme de comportament care nu sunt bine controlate, atunci trebuie să spunem că încercarea de a plasa aceste persoane, de a le găsi un loc de muncă este dificilă.” Rata șomajului, în rândul adulților cu autism, este, astfel, mult mai mare decât în rândul adulților „tipici”. Sigur, din rândul persoanelor cu tulburări din spectrul autismului (TSA), cei cu autism înalt funcțional își vor găsi mai ușor un loc în care să-și dezvolte abilitățile și să aibp o carieră.
Într-un interviu acordat publicației Boston Globe, profesorul american mai spune că, folosirea formulei „tulburare din spectrul autist” „ne dă sentimentul că am înțeles această problemă, când de fapt știm atât de puțin”, dar că e sigur că în următorii 5 ani se vor face progrese semnificative în identificarea mai multor subtipuri de autism. 
„Nu văd cum am putea fi capabili să inversăm simptomele autismului, dar sunt optimist că dacă vom reuși să identificăm mai devreme un subtip, îi putem modifica traiectoria”. În ce privește viața persoanelor adulte cu TSA, el mai spune: „Tot ceea ce facem pentru aceste persoane este aproape similar cu a reinventa roata”, subliniind că este foarte importantă socializarea, în cazul acestor persoane care suferă de o formă acută de handicap social, încă de la vârste foarte mici, pentru ca astfel să se reducă „teama și anxietatea” și să poată fi integrați în societate și ajutați să-și atingă potențialul.

Citeste si AICI.