Soarta lui Mugur făcea naveta între basma şi „caşchetă”

„Ziceau unii despre mine că sunt un incult, dar eu mâncam limba română pe pâine, mama fusese profesoară de română. Toată familia mea este de dascăli, bunicul învăţător şi primar, străbunicul şi el învăţător, tata profesor. Bunicii au fost învăţători şi au bătut ţara ca atâţia dascăli, au fost la catedră în comuna Goicea din Oltenia, apoi au predat în Basarabia, s-au mutat în Ardeal când s-a pierdut Basarabia, apoi s-au refugiat iarăşi în Oltenia după Diktatul care a rupt nordul Ardealului. Am deprins pofta de a învăţa, de a mă informa, eram tocilar. Şi azi studiez fizica cuantică şi astronomia. Voaim să fac cercetare matematică, dar am ajuns la facultatea de calculatoare din Craiova după ce am urmat liceul renumit Bălcescu din Craiova, unde era o superbă atmosferă de liberalism, cea mai frumoasă perioadă a vieţii mele.”

Mugur Mihăescu, cel care spulberase recordurile de audienţă cu Vacanţa Mare. A intrat în memoria românilor cu două personaje, nu cu unul singur. Cu miliţianul acum poliţist tembel, dar şi „oţ”, care simula fraiereala ca să-i păcălească pe toţi, Garcea devenind un fel de Tândală cu „caşcheta” dată pe ceafă. Dar şi cu Leana, olteancă dată naibii, niţel curviştină, niţel beţivă, care o încasa de la bărbată-său, dar îl şi învârtea din cuvinte. Destinul lui Mugur Mihăescu a făcut naveta între basma şi caşchetă bătând ţara şi televiziunile. „Ştiu fiecare curbă de pe drumurile României, fiecare uliţă. Am dat tot 21 de ani pe scenă, m-am copilărit, am făcut totul cu teribilă pasiune. Când ne-am urcat pe po­dium nu ne-a mai dat nimeni jos. Am dăruit o bucăţică de fericire oamenilor, şi mai instruţi, şi mai simpli. Râsul este pentru toţi. Am strâns bani din muncă fără preget şi vreau să întorc ceva din ce mi-a dăruit ţara. Vreau cu Partidul Verde să re­câş­tigăm încrederea şi să construim, nu să ne înjurăm. Să pornim construirea de la trotuarul de pe stradă, să trecem la cartier, apoi la oraş şi să construim apoi ţara.”

Îl întreb pe Mugur Mihăescu care e mai pe inima lui, Garcea sau Leana. „Păi, când ai doi copii e greu să faci diferenţe de iubire. Primul s-a născut Garcea, mai apoi soră-sa Leana. S-au născut din personajele ce mi-au bulversat copilăria în comuna mea oltenească Goicea. Mă întâlneam mereu pe uliţă cu miliţianul şi cu olteanca rea de gură Leana. Eu fac parte din naţia asta cu bune şi cu rele şi am căutat să-i aduc bucurie prin aceste perso­naje, să-i fac pe români să râdă. Ai dreptate, se vindeau tare casetele noastre de început cu scheciurile grupului nostru Vacanţa Mare. Stătea lumea la coadă la salam şi la casetofonul vânzătoarei  se auzea parodia noastră picantă la Scrisoarea a treia, râdea lumea din Alimentara în hohote. Nu m-a plăcut toată lumea, dar nici pe Dumnezeu nu-l iubeşte toată lumea, de ce-aş fi eu iubit chiar de toţi? Eu şi atunci şi acum nu vreau să pierd copilul din mine, vreau să rămân copilul de învăţători venit la Craiova la liceu din comuna unde curgea pârâul prin fundul curţii şi traversam un deal prin iarbă până la şcoală. Câte sacrificii au făcut părinţii mei ca să mă dea la şcoală la Craiova! Ne-am adaptat de la publicul studenţesc de început la publicul larg şi mai educat şi mai needucat. Râsul e pentru toţi, noi n-am furat, am căutat să dăruim ceva, un licăr de fericire pentru români. Doresc pentru Ţara noastră o epidemie de fericire!”