Umărul dureros

Multe persoane trecute de vârsta de 40 de ani se plâng de dureri în zona umărului, asociate cu rigiditatea zonei şi cu impotenţa funcţională.

Medicul Sebastian Diaconescu, specialist recuperare medicală la Institutul Naţional de Recupera­re Medicină Fizică şi Balneologie Bucureşti, oferă câteva sfaturi, cu ajutorul cărora aceste persoane ar putea scăpa de dureri. De asemenea, împreună cu profesorul Eugen Caracaş, kinetoterapeut, recomandă câteva exerciţii de recuperare.

„Un umăr dureros poate fi consecinţa unor afecţiuni printre care se numără sindromul de impingement, tendinită degenerativă (sindromul supraspinosului), tendinită calcificantă şi bursita, tendinită bicipital, capsulită adezivă (umărul blocat, umărul îngheţat), ruptura manşonului rotatorilor (umărul pseudoparalitic), leziunile articulaţiei acromio claviculare", afirmă medicul Diaconescu. „Dintre aceste afecţiuni, cele mai frecvente sunt tendinita de supraspinos sau tendinita calcificantă şi bursita.

Astfel de probleme se întâlnesc mai ales în cazul persoanelor cu vârsta de 40 de ani şi sunt cauzate de microtraumatisme repetate (în special mişcări cu braţele deasupra capului), aruncări repetate, cărat greutăţi, alcoolism, diabet zaharat, hipertrigliceridemie.

Există o serie de profesii care suprasolicită zona umărului: tâmplar, pictor, sudor etc. În cazul acestora, durerea este imprecis localizată şi se intensifică noaptea, dacă se doarme pe partea afectată.

Medicul Diaconescu avertizează că durerile care persistă mai mult de trei luni duc la hipotrofie şi la scăderea marcată a forţei musculare. De asemenea, din punct de vedere funcţional scade global gradul de mobilitate al umărului, în principal fiind afectate abducţia, flexia şi rotaţia internă-externă.

TENDINITA CALCIFICANTĂ ŞI BURSITA
Apare la persoanele de peste 50 de ani, fiind un rezultat al depunerilor de calciu la nivelul tendoanelor umărului.
Forma acută a acestei afecţiuni se caracteri­zează prin faptul că pacienţii au dureri foarte mari apărute brusc, după un efort sau traumatism. Impotenţa funcţională este completă, pacientul ţinându-şi singur membrul superior imobil, spune medicul.

„Forma cronică presupune dureri moderate, evoluţie cronică, cu perioade de exacerbare şi acalmie. Obiectivele tratamentului în recuperarea umărului sunt următoarele:
- calmarea durerii şi a procesului inflamator
- corectarea poziţiilor vicioase
- întreţinerea mobilităţii normale sau refacerea gradului de mobilitate în primul rând pentru unghiurile funcţionale
- refacerea progresivă a tonusului, forţei, rezistenţei
- reechilibrarea grupelor musculare periarticulare
- refacerea gestualităţii cotidiene
- evitarea tuturor factorilor de stres mecanic.

„Foarte importantă este precocitatea începerii programului de recuperare, chiar înainte de vindecarea completă a leziunii tisulare.
Uneori e foarte greu de decis momentul începerii recuperării; ghidajul se face după dublul principiu al lipsei durerii: să nu fie prezentă în timpul recuperării şi să nu se exacerbeze după exerciţii", precizează Sebastian Diaconescu.

Aceste exerciţii se efectuează pentru întreţinerea amplitudinii de mişcare şi pentru recâştigarea unui sincronism muscular. Tot pentru recuperarea umărului dureros sunt indicate exerciţii de hidro­kinetoterapie (în bazine colective sau individuale).

Specialiştii precizează că este indicat ca exerciţiile să se efectueze şi la domiciliu, astfel încât pacientul să se recupereze rapid şi să nu rămână cu sechele.