Cum vedem? Miracolul vederii pe înțelesul tuturor

Dar, ori mai degrabă har, inestimabil și fascinant, mecanismul de a culege informații și de a le transforma rapid în imagini menite să ne orienteze în spațiu și timp e unul complex, extrem de fin. Cum vedem, de fapt? V-ați pus vreodată această întrebare? Cum funcționează ochii, cine le dictează mișcările, cum sunt prelucrate datele? Ce înseamnă vedere inconștientă? Dar vedere conștientă? La toate aceste mirări vom încerca să răspundem în rândurile care urmează. Îndrumătoare ne va fi cercetătoarea Rita Carter, coordonatoare a unui studiu savant: „Totul despre creier” (Editura Litera, 2022).

Spațialitate, identificare, recunoaștere

„Pe măsură ce informația vizuală este procesată de straturile cortexului vizual, ea se desparte, apucă două căi: calea superioară sau dorsală și cea inferioară sau ventrală. Există unele incertitudini privind punctul în care se întâmplă separarea, dar calea dorsală - asta e sigur - gestionează conștientizarea spațială a locului unde ne aflăm și a felului în care ne mișcăm în raport cu lucrurile din jur, în timp ce calea ventrală ne ajută să identificăm, să catalogăm și să (re)cunoaștem ce vedem”, apreciază specialiștii studiului citat anterior. 

Orientare și direcție

În continuare: „Calea dorsală evaluează situații și contexte importante, mai ales dacă este necesară o acțiune instantanee pentru evitarea unui pericol, cum ar fi ferirea, îndepărtarea de un obiect zburător. În acest caz - mai sesizau cercetătorii -, calea ventrală este deviată către o poziție secundară, întrucât informația vehiculată de ea nu este prioritară”. Reținem, mai departe, etapele vederii: „Semnalele venite dinspre ochi sunt primele recepționate în cortexul vizual primar. Neuronii acestuia sunt sensibili la semnale vizuale de bază, inclusiv la orientarea și direcția obiectelor și la recunoașterea modelelor, tiparelor. În cortexul vizual secundar, anumiți neuroni îmbunătățesc imaginile din cortexul vizual primar”. Cum anume? „Accentuând liniile și marginile formelor complexe. Alți neuroni rafinează interpretarea inițială. Așa reușim, de pildă, să distingem culorile obiectelor”.

Identificarea culorilor, a texturilor, a formelor

„În plus - a urmat Rita Carter -, aria celulară numită V4 este implicată în perceperea nu doar a culorii, ci și a texturii, orientării, formei și mișcării. Această parte din creier conține majoritatea neuronilor care simt culorile și este vitală pentru interpretarea spațiului dintre obiecte”. Fenomen complex, fără dubii! „Apoi, aria temporală medie - botezată V5 - evaluează direcția generală a mișcării unui obiect, atenție!, nu pe cea a părților sale componente. De exemplu, procesează direcția generală a unui stol de păsări, nu mișcarea unei singure zburătoare. De asemenea, analizează mișcarea propriului corp”. 

Ordin de eschivă

Lobul parietal al creierului măsoară adâncimea și poziția unui obiect în raport cu observatorul. „Acest lucru - a deslușit Rita Carter - ne ajută să acționăm imediat, de pildă să ne aplecăm fulgerător dacă o minge, o piatră etc. vin cu viteză spre noi”.

Formarea amintirilor

Lobul temporal inferior al cerebelului captează semnalele vizuale și recunoaște instantaneu formele obiectelor, inclusiv chipurile oamenilor. „În conjuncție cu hipotalamusul, girusul fusiform al lobului temporal inferior contribuie la formarea de noi amintiri”, a mai specificat Rita Carter.

Prosopagnozia este incapacitatea de a recunoaște chipuri, chiar și ale membrilor familiei, de regulă din cauza lezării lobului temporal inferior

Nou-născuții percep doar trei culori: alb, negru și roșu

Procesarea vizuală are loc în microsecunde, creierul nereușind uneori să interpreteze informațiile furnizate de ochi. Așa ajungem să ne îndoim de ce vedem