Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Femeia Maria Tănase a fost chiar mai mare şi mai puternică decît artista. Cele două s-au hrănit reciproc.
Femeia Maria Tănase a fost chiar mai mare şi mai puternică decît artista. Cele două s-au hrănit reciproc.
Al treilea copil al Anei şi al lui Ioan Tănase din
cartierul bucureştean Cărămidarii de Jos, Maria, a văzut lumina zilei la
25 septembrie 1913. Avea părul bălai şi ochi verzi. Pe atunci, uliţa Livada cu
Duzi era nepavată, n-avea lumină electrică, dar grădina lui Ion se ridica tot
mai frumoasă, olteanul dovedind spirit întreprinzător. Iar fata aceea cu părul
bălai îi însenina viaţa. Mai tîrziu chiar şi sufletul, atunci cînd Maria a început
să fredoneze prin ogradă.
FEMEIA. La
serbarea de sfîrşit de an a Şcolii primare nr. 11, Maria a urcat pe scenă
impresionînd publicul. A mai cîntat şi pe scena Liceului “Ion Heliade Rădulescu”,
unde a frecventat doar cursul inferior, fiind nevoită să se retragă şi să
muncească la grădină cot la cot cu fraţii şi părinţii săi.
La 15 ani, Maria s-a înscris în concursul de Miss România, dar a eşuat. Un an mai tîrziu se apucă de fumat şi are o aventură cu un doctor psihiatru. A rămas mutilată fizic şi sufleteşte ca urmare a unui avort care i-a ucis speranţele de a mai fi vreodată mamă. Poate şi de aceea, viaţa Mariei Tănase a fost o întreagă aventură de alcov stropită copios cu ţuică sau coniac şi întrupată cu aventuri amoroase. Femeia Maria Tănase a fost poate chiar mai puternică decît artista, iar asta i-a fost chiar fatal, viciile din care s-a hrănit copios doborînd-o.
ARTISTA. Anul
1934 a marcat admiterea ei, prin concurs, la Teatrul de Vară “Cărăbuş” condus
de marele Constantin Tănase. Folcloristul Harry Brauner a fost profund
impresionat de talentul ei înnăscut.
Începutul carierei artistice a fost de fapt debutul radiofonic din 20 februarie 1938, cînd a prezentat un program de piese folclorice: “M-am jurat de mii de ori”, “Ce-i mai dulce ca alviţa”, “Cine iubeşte şi lasă”, “Geaba mă mai duc acasă”, “Mărie şi Mărioară”, “Cînd o fi la moartea mea”. Ce a urmat este de acum istorie.
Testamentul inimii sale explodînde ni l-a transmis prin soţul său, fostul moşier pe care l-a luat în 1950 de întreţinut, Clearch Raul-Victor Sachelarie Pappadopulo (pe scurt Clery Sachelarie): “Culege-mi visele pe care le-am croit lîngă tine şi împarte-le oamenilor. Au fost curate şi rare”.
Fumătoare înrăită, s-a stins roasă de un cancer la plămîni la 22 iunie 1963. A fost însoţită pe ultimul drum de un imens alai, cortegiul funerar semănînd cu “vreo roire de popor în restrişte”, cum a scris Ion Vinea. Un popor plîngînd stingerea unei stele.
