Actorii se privesc în ochi cu medicii

Brici de deşteaptă, clocotitoare în temperament şi cu telent în preaplin, Cristina Stamate a fost şi este inima revistei. Cântă, dansează, replicile ei declanşează hohotele de râs ale spectatorilor la Tănase, în spectacole e neobosită, dar inima ei a început să dea semne de oboseală. Şi cu inima nu e de joacă. A acţionat cu măiestrie un mare profesor de chirurgie a inimii, doctorul Horaţiu Moldovan. Intervenţia a fost pe cord deschis, profesorul Horaţiu Moldovan a migălit la o anatomie cu îmbunătăţiri a cordului stricat al inimoasei actriţe şi ea şi-a recăpătat puterile neaşteptat de repede, a reapărut pe scenă după puţine zile, a revenit şi ca mamă a porumbeilor; îi hrăneşte, şi balconul Cristinei a devenit restaurant de lux pentru gingaşele păsări. Bărbătos, mereu aducător de bună dispoziţie pentru români, Alexandru Arşinel nu s-a văitat, a înfruntat curajos o boală grea, rateurile rinichilor, a primit un alt rinichi prin transplant, dar mereu îl întreba pe profesorul de urologie când îi dă liber să urce iarăşi pe scenă. Şi cum a auzit primul „da”, a doua seară stârnea ropote de aplauze pe scena de la Tănase. Profesorul doctor Andrei Firică este un şef de şcoală în ortopedia de la Spitalul Colentina, a fost ales membru de onoare al Academiei de Ortopedie a Franţei. Când i-a ciocănit la uşa cabinetului simpaticul Sebastian Papaiani cu un necaz la picior, a imobilizat în ghips membrul inferior al vedetei. A primit de la actor o invitaţie la o piesă la teatru. Mare i-a fost mirarea reputatului profesor de oase când l-a văzut pe pacientul Papaiani în scenă, în costum de epocă, târând un picior, „m-au rănit duşmanii pe câmpul de luptă”. Sistemul osos al frumosului Dichiseanu a fost adesea client al medicilor de la ortopedie. Cea mai mare dandana i-a ieşit în cale la “Nottara”, în piesa “Antoniu şi Cleopatra”. Unul dintre momentele culminante ale piesei era atunci când majestuosul general roman Antoniu cobora nişte scări din palatul Egiptului purtând-o în braţe pe superba regină Cleopatra. Un tembel de angajat al teatrului a învârtit superficial piuliţa unui şurub care fixa o treaptă a scării. Sub pasul generalului Romei treapta s-a desprins, scara întreagă a alunecat într-o parte şi Antoniu a căzut cu regina fermecată a Egiptului pe treptele dezarticulate. Cleopatra se buşea prima de scândurile scenei, ceea ce nu putea fi acceptat de soldatul semeţ al Romei, așa că Dichiseanu a forţat o răsucire şi a căzut el primul, ferind-o pe Cleopatra de izbitură. Finalul accidentului: Dichiseanu, cavaler fără teamă şi reproş, s-a ales cu o imobilizare în ghips a piciorului, iar vicleana Cleopatra, cu o banală zgârietură. Piesa nu s-a jucat două luni.