Am un Ateneu și vreau să-l beu!

Palatul Victoria este înfășurat în ,,Cumințenia Pământului” - demers menit să activeze strângerea de fonduri pentru răscumpărarea statuii lui Brâncuși. Colecta publică a plecat cu stângul, miniștrii tehnocrați cu salarii uriașe și averi substanțiale strânse la Bruxelles ezitând să-și deschidă primii punga pentru donații. O evaluare a subscripției publice menționa că erau strânși 138 de mii de euro. Până la 6 milioane de euro, partea ce revine prin mobilizarea conștiinței naționale pentru a strânge suma pe care o vor proprietarii statuii, mai e cale lungă și timp puțin. Ce se poate face până la 30 septembrie, termenul-limită al subscripției?

Lectura lucrării ,,Ateneul Român și constructorii săi” - pe care o datorăm neobositului Nicolae Șt. Noica - ar deschide ochii Guvernului actual spre o soluție simplă, cu mare eficiență, care a susținut acum 130 de ani construcția emblematică. Biroul Ateneului, un ONG al acelor vremuri, solicită Consiliului de Miniștri aprobarea organizării unei loterii pentru strângerea de fonduri suplimentare. În aprilie 1885, guvernul Ion C. Brătianu aprobă ,,Loteria pentru construirea edificiului Ateneului”. În octombrie, C. Esarcu arăta: „Țara întreagă răspunde cu simpatie apelului ce l-am făcut și participă cu bunăvoință neobișnuită la loteria ce am organizat”. Atunci românii au învățat să cânte ,,Am un leu!/ Nu-l mai beu/C-o să-l dau la Ateneu”. Au fost lansate 500.000 de bilete, cu prețul de un leu (aur). De aici vine și chemarea care dăinuie și acum ,,Dați un leu pentru Ateneu!”. Până la tragerea la sorți a câștigurilor la loterie, în 22 mai 1886, s-au vândut 434.349 bilete. Lozul cel mare - 25 de mii de lei aur - a fost câștigat de Dumitru C. Popescu. Până în decembrie 1886 s-au vândut și restul biletelor. În 26 octombrie 1886 s-a pus piatra fundamentală a Palatului Ateneului. Lucrarea a fost ridicată în trei ani, la 14 februarie 1888 s-a deschis ciclul de conferințe anuale în noul local cu remarcabila prelegere rostită de Alexandru Odobescu. Am citat din lucrarea lui Nicolae Noica, prefațată de acad. Mugur Isărescu, cu speranța preluării unei idei care a funcționat la finanțarea Ateneului Român, operă mult mai complicată decât operațiunea de cumărare a Cumințeniei Pamântului.

La lansarea lucrării citate am aflat cu tristețe că prin cupola Ateneului plouă. Revitalizat la 100 de ani, în 1986, sub mandatul primarului Constantin Olteanu și coordonarea lui Nicolae Croitoru, Ateneul riscă o degradare majoră la vârsta de 130 de ani. Să nu schimbăm celebrul vers într-o nouă realitate adaptată vremurilor maneliste - Am un Ateneu și vreau să-l beu! Sunt destui amatori să dea pe gât Istoria României.