Cuburile de gheaţă şi rana cusută pe viu

Un fel de Sahară năvălise peste Los Angeles, o fierbinţeală de aproape 40 de grade obliga transpiraţia să ţâşnească efectiv prin toţi porii. Patrioţi, americanii umpluseră până la refuz uriaşul stadion de 120 de mii de locuri, veniseră cu mic cu mare să-şi încurajeze naţionala în ultimul meci din grupe; dacă învingeau România, urcau în faza următoare a Campionatului Mondial pe care-l găzduiseră. Ca să-şi domolească setea, aduseseră de acasă lăzile frigorifice cu bucăţi de gheaţă şi băuturi acidulate. Dar şi tricolorii depindeau de o victorie ca să intre în şaisprezecimile unde dădeau piept cu campioana mondială, Argentina. Echipele intră pe teren, fotbaliştii noştri, în frunte cu Il Capitano, Gică Hagi. Un tunet de huiduieli şi fluierături, americanii ştiau că Hagi este inamicul public numărul unu. Şi, ca să-l timoreze, suporterii americani aruncă şi mii de cubuleţe de gheaţă din lăzile frigorifice. Când potopeşte peste el o “grindină” de bucăţele de gheaţă, Hagi al nostru are inspiraţia unui gest grozav, de mare gentleman. Ridică de jos un cubuleţ de gheaţă, îl pune în gură şi face o reverenţă, de mulţumire, spre tribunele ostile pentru că l-au ajutat să-şi potolească setea. Surprinşi şi plăcut impresionaţi de spontaneitatea replicii marelui Gică, spectatorii americani aplaudă, slăbind presiunea. Dar în teren fotbaliştii americani atacă de parcă aveau trei plămâni, însă ai noştri le refuză golul. În luptele din careul nostru, şeful apărării, Belodedici, e lovit la cap, se crapă sprânceana şi sângele ţâşneşte. Medicul echipei vrea să-i anestezieze fruntea, însă Belo zice: ”Coase-mă pe viu, nu vezi că ne asediază ăştia!”. Aşa s-a întâmplat, după care fundaşul tot numai suflet Dan Petrescu le-a strecurat mingea în plasă americanilor, consfinţind izbânda românească.