Cum a deturnat confruntarea USL-Băsescu adevăratul conflict din societate

Probabil o combinaţie de trei factori a făcut ca un conflict economico-social major – cel generat de peste 20 de ani de agravare continuă a polarizării sociale rezultând din corupţie, furt şi colonialism – să fie practic înlocuit, confiscat şi deturnat de o confruntare politică mai mult falsă decât reală, aceea USL-Băsescu. Totul a pornit de la decizia FMI ca în România să se facă un experiment, anume ca plata oalelor sparte de bănci şi preluată de stat să nu rămână precum în Occident la datoria publică, ci să fie aruncată de la început asupra populaţiei (salariaţi prin tăierea salariilor, pensionari prin îngheţarea pensiilor şi contribuabili prin majorarea TVA). Al doilea factor a fost dibăcia politică a dlui Isărescu ce a manevrat într-un asemenea fel încât oalele sparte în parohia sa să fie plătite în ograda altcuiva (respectiv a guvernului), domniei sale urmând să i se facă icoane pentru păzirea „stabilităţii financiare” a ţării. Al treilea factor a fost curajul politic al dlui Băsescu de a-şi asuma efectele politice ale punerii populaţiei să achite factura.

În aceste condiţii, Băsescu şi PDL s-au ales cu toate ponoasele politice posibile, iar USL – o alianţă împotriva firii, dar genial gândită ca instrument de conjunctură – a confiscat toate foloasele electorale. Si pentru Grivei – ajuns de acum în prag de eutanasiere – este clar că altfel nu s-ar putea explica cele 70% din voturi. Aiureala a fost doar că unii din USL chiar au crezut că explicaţia ar fi meritele USL! Mai mult însă, în mod absolut fals, confruntarea USL-Băsescu a preluat tot conflictul social mocnind. Si l-a ascuns spre beneficiul ambelor părţi aflate în confruntarea politică. Timpul a trecut relativ repede. Si, în timp ce Traian Băsescu a pus beţe în roate guvernului Ponta, nu de alta dar altfel nu-şi ţinea în priză propriul electorat, USL, ca să şi-l menţină pe al său, n-avea la dispoziţie decât eternul şi de acum cam răsuflatul refren Traian Băsescu. Aceasta în vreme ce executa şi mai abitir decât pe vremea regimului pur Traian Băsescu programul FMI-CE, stabilit la Washington şi Bruxelles.

Evident, aşa ceva nu putea dura prea mult timp fără să fie observat înainte de toate de cei aburiţi la cap cu mântuirea USL. Se vedea de la o poştă că aşa-zisa coabitare Băsescu-Ponta, care se manifesta plenar în urmarea liniilor trasate la Bruxelles şi Washington, era mult mai substanţială decât fragila coaliţie PSD-PNL. Pus să execute toate mizeriile dictate de FMI şi CE, în frunte cu nefericita şi nejustificata creştere a preţurilor la energie, Ponta i-a lăsat mereu mai mult spaţiu de recuperare lui Traian Băsescu. Si aparent confruntarea Băsescu-Ponta se arată a deveni mereu mai ascuţită. Mai ales când se împacă Ponta cu Antonescu după înţepăturile de la televizor. Doar aparent însă, pentru că începe să se înţeleagă de către tot mai mulţi că nu acestea sunt problemele României! Nici alianţa Ponta-Antonescu! Nici coabitarea Ponta-Băsescu! Si cu atât mai puţin conflictul Băsescu-USL!

va urma