De ce se poate când se poate

Cazul Ciugud, prezentat de Adrian Ursu în serialul "Vedere de la țară", ar trebui să devină subiect de dezbatere națională: acolo de ce se poate?  Ce are așa deosebit această comună din Alba? De ce ei pot avea apă curentă, gaze, canalizare în fiecare gospodărie? Cum au putut atrage fonduri europene de 16 milioane de euro, cât bugetul comunei pe o sută de ani? Cum au aflat că pot lua bani și de la Guvernul Norvegiei și au înhățat sumele necesare să facă iluminatul public cu megawați luați de la un foarte mic parc eolian și câteva panouri solare? Cum Dumnezeu în țara în care inaugurăm cu fast câte 3 km de autostradă, ei au asfaltat 30 km de drum agricol printre tarlale? Să mă mai mir că au 2 km de pistă pt bicicliști și wireless pe străzile comunei? Că de la atâta bunăstare contrazic și toate evoluțiile demografice și populația lor a crescut cu 20% în ultimii ani? 20 la sută... Teoretic povestea bunăstării de la Ciugud a început cu un parc industrial, 20 de firme, 1700 de locuri de muncă și banii la bugetul local necesari cofinanțării proiectelor europene. Nu cred că au putut acorda facilități mai mari decăt alții acestui parc. Și atunci aș spune "Au avut șansă, domnule!". Ciugud este însă, în mod cert dovada că șansa ne-o mai facem și singuri. Am căutat să văd cum arată primarul. Nimic special pe chipul lui. De pe Google aflu că face și un giratoriu in comună și un pod peste Mureș. Ca atare mă  gândesc că scriind acest editorial află și domnul Prim-ministru că la el în partid este primarul din Ciugud și se gândește singur de ce nu l-o fi pus chiar pe el ministru la Transporturi. Că tot am aflat azi de la dumnealui că la rectificare taie bani de la Transporturi pentru că nu s-au adjudecat proiectele. Poate că, într-adevăr, nu mai semnează nimeni nimic în țara asta de frica DNA, dar, domnule Prim-ministru, primarul din Ciugud iată că semnează! Și ia bani! Și face lucrări!