”Inteligenţa Materiei”

În urmă cu 30 de ani, un neorolog român, profesorul Dumitru Constantin Dulcan, a avut ideea strălucită de a aduna o serie de cercetări ştiinţifice deosebite într-o carte, ”Inteligenţa Materiei”, care avea să transceadă ”timpul”, precum şi limitările, şi inconştienţa oamenilor de atunci referitoare la destinul fiinţei umane şi la puterea divină, care se exprimă continuu, în toate fiinţele vii. Nu doar că a făcut vălvă şi a trezit – în mod bizar – până şi interesul celor mai materialişti dintre oamenii acelor vremuri, dar ”Inteligenţa Materiei” este azi mai actuală decât oricând şi, încă, aş zice eu, se situează ”deasupra timpului/ a vremurilor”. În jurul ei s-au strâns câteva sute de oameni ieri(graţie profesorului Marius Vasileanu), la Casa Armatei din Bucureşti, pentru a o celebra! Stând acolo, printre nenumărate persoanlităţi ale ştiinţei şi ale spiritualităţii româneşti, am avut sentimentul straniu că ”Inteligenţa Materiei” nu şi-a atins expresia sublimă, că n-a ”zburat”, încă, dincolo de hotare, deşi ar merita cu prisosinţă. Presimt că timpul o va purta într-o călătorie amplă prin lume şi cred că asta se va întâmpla în clipa în care connştiinţa colectivă se va ridica la nivelul conştiinţei înalte la care a fost scrisă această lucrare.

Ce-i atât de special în ”Intenteligenţa Materiei” a profesorului Dumitru Constantin Dulcan sau, mai bine spus, ce văd eu deosebit în ea? Ei, bine, ”viziunea”, clarviziunea autorului, intuiţia excepţională la acea vreme, care l-a impulsionat din interior să arate încă de acum 30 de ani că ”ştiinţa deţinea, deja”, devezile existenţei lui Dumnezeu, manifestat în toate formele vii. Nici măcar astăzi, câmnd descoperirile ştiinţifice au atins un apogeu, ştiinţa nu înţelege că are aceste dovezi, dar că ar putea observa asta punând cap la cap cercetările oamenilor de ştiinţă din toate domeniile (fizică, chimie, biologie, medicină, psihologie etc). Profesorul Dulcan a avut revelaţia, iar lucrarea sa este chiar expresia acestei dovezi pe care ştiinţa o posedă, dar nu înţelege deplin aceasta. ”Lumea are un sens, un destin, o finalitate”, ne spune autorul. Știinţa a descoperit de mult că există o inteligenţă, care mişcă, animă şi este continuu prezentă în tot ce-i viu, că ea se exprimă ca un ”model informaţional” prin toate formele de viaţă. Instinctul nu-i un simplu automatism, ci-i expresia unui model, manifestarea unei forme de inteligenţă superioară, a existenţei unui program (matrix) care animă viul, de la cele mai primitive forme de viaţă, până la cele mai evoluate. Viaţa, în orice expresie a ei, este un miracol, iar inteligenţa este chiar expresia manifestată a unei puteri aflată dincolo de tot ce putem visa, înţelege şi accepta. Informaţia este o condiţie a vieţii, ne spune ”Inteligenţa Materiei” , iar noi suntem ”substanţă, energie şi informaţie”. Descoperirile ştiinţifice ( nu mai vorbim de cele mai noi dintre ele, care sfidează logica măruntă a vieţii de zi cu zi şi ne arată continuu că suntem fiinţe extraordinare, dar inconştiente, încă, de starea lor) confirmă zi de zi că avem toate motivele să ne îndepătărăm de tragism şi de fatalitate şi să ne recunoaştem ca fiinţe minunate. La fel sunt gâzele, furnicile, albinele, peştii, vieţuioarele primitive, florile, pomii, pâmântul şi universul ce ne mângâie cu lumina stelelor noapte de noapte. Însăşi existenţa materiei este dovada existenţei lui Dumnezeu, care se exprimă ca inteligenţă în tot ce-i viu şi  meritul profesorului Dulcan este acela că a conştientizat asta, precum şi faptul extraordinar că ştiinţa a dovedit-o! Dumnezeu este aici, asta spune ”Inteligenţa Materiei”, iar sensul nostru este scris şi este sigur!