La coadă se schimbă destine

Cu figura lui parcă mereu nedumerită de ce se întâmplă în jur, tinerelul reuşea să se facă simpatic. Şi ochela¬rii cu lentilă groasă precum fundul unui borcan de iaurt accentuau acel vino-ncoa dovedit a aduce avantaje. Aşa că tinerelul sosit dintr-o comună în Piatra-Neamţ n-a stat mult pe bară şi a primit un serviciu, vânzător la bufetul Judeţenei de partid. Mereu se aduna lumea activiştilor la coadă, căci, fiind în clădirea cu ştabi de la partid, se aduceau şi o şunculiţă frumoasă, şi o telemea mai greu de cumpă¬rat în magazinele obişnuite, mai găseai şi ţigări BT, şi bomboane cubaneze. Era conştient flăcăul din Moldova că vinde trufandale greu de procurat pe vremea zgârciţilor de Ceauşeşti. Dar tinerelul cu părul căzut pe frunte până spre rama ieftină a ochela¬rilor avea gură buruienoasă şi se înfigea în cei care nu stăteau la rând. Într-o zi însă, a făcut-o de oaie, mai dihai ca brânza din galantar. L-a luat la rost pe un bărbat cu cămaşă apretată, care ocolise coada şi se aşezase în faţa tejghelei să cumpere repede. Vânzătorul cu vorbe multe-n gură s-a răstit la bărbatul cu tupeu care sfidase coada tăcută, fără niciun reproş. „Băi ăsta, cine eşti de îi sfidezi pe cei de la coadă şi vrei brânza în două minute, ce mare brânză eşti, treci la coadă, lasă şmecheriile!” Bărbatul l-a scrutat adânc cu privirea şi a plecat. Peste o jumătate de oră a apărut şeful de cadre şi i-a poruncit vânzătorului de la bufetul de partid: „Tâmpitule, fă-ţi bagajul şi dispari, pe cine te-ai găsit să-l muştruluieşti, pe prim-vicele Judeţenei de partid!”. A plecat tinerelul, dar întâmplarea de la coadă i-a îndreptat pe altă cale destinul. S-a urcat pe scena Casei de Cultură din Piatra-Neamţ, în brigada artistică, apoi a venit în Bucureşti. Şi, spunând cum îl cheamă, am lămurit totul: Cornel Palade, partenerul de haz al lui Romică Ţociu.