Nelacrima şi SOS-ul plămânilor

Fiecare zi în care moartea nu-şi lungeşte lista celor pe care i-a prins în gheare înseamnă o victorie teribilă a forţelor binelui, o izbândă a eroismului medicilor. Mizerabila asta de moarte şi-a mai deschis o filială, la Paris, că şi acolo sute de oameni se luptă pe hotarul acela ceţos dintre viaţă şi moarte.

Fiecare zi în care nu moare un tânăr înseamnă nelacrima pe obrazul părinţilor. Genială poezia marelui Grigore Vieru cuvântând demn, impresionant cu moartea.

Glăsuieşte poetul frate al nostru, „Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi/ De-ai avea mamă şi-ar muri,/ Ce-ai face tu şi cum ar fi/ De-ai avea copii şi-ar muri?!// Nu frică, nu teamă,/ Milă de tine mi-i,/ Că n-ai avut niciodată mamă,/ Că n-ai avut niciodată copii”.

Medicii anunţă că acei pacienţi care au scăpat şi au părăsit spitalele, dacă simt unele suferinţe la respiraţie, să revină pentru controale şi tratament la spitale. Se dovedeşte că toxinele şi fierbinţeala aerului din clubul devenit torţă sunt balaurii cei mai periculoşi pentru victimele din club.

Funcţionarea normală a fiecărei celule, a fiecărui ţesut, a fiecărui organ depinde de aerul împrospătat cu oxigen şi nutrienţi în plămâni. Când sângele nu aduce oxigen dătător de vigoare, organele încep să şchiopăteze, pot chiar să eşueze.

Fiecare conductă spre plămâni a fost arsă de aerul cu flăcări, se depune cenuşă pe trahee şi în alveolele din plămâni, iar otrăvurile degajate de plasticul arzând strică şi mai rău aparatul respirator.

Chiar peste un număr de zile poate apărea fibroza, acea întărire a ţesuturilor plămânilor care nu mai sunt ca nişte bureţi absorbanţi de oxigen pentru tot organismul.

Tocmai de aceea medicii trebuie să-i aibă sub control pe cei loviţi de năpasta incendiului din club. Să nu uităm că la fumători aerul respirat are multe gaze de ardere ce împuţinează oxigenul, şi de aceea în ficat nu se mai construiesc 36 de legături de energie, ci doar două, motiv pentru care fumătorul e sărăcit de energie.