Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Lansarea cu mare cheltuială a lucrării lui Pacepa Mihai despre dezinformare a fost extrem de utilă. Pentru cei care erau căzuţi în extaz faţă de gestul “eroic” al defectării spionului-şef, filmul care sintetizează cartea, urmărit chiar în ziua în care se împlineau 35 de ani de la sosirea la Washington a generalului de Securitate, deja sub o altă identitate, are elemente suficiente de reflecţie pentru noi evaluări. În acelaşi timp, cei care au avut mai multe informaţii despre “dosarul Pacepa” şi au încadrat evadarea din lagărul comunist a ofiţerului la categoria “trădări” şi-au întărit convingerea. Cred că în ansamblu, “dezinformarea” aduce lui Pacepa şi celor care au pus la cale acţiunea o pierdere de credibilitate, ridicând semne de întrebare asupra mesajului final al cărţii.
Pentru cine a fost scrisă această carte, pe cine vor autorii să convingă prezentând simplist şi excesiv de partizan evenimente care cuprind aproape un secol de istorie frământată a omenirii?
Aceste “lecţii” de istorie extrase dintr-un manual cu lozinci şi teze anticomuniste fac un meniu greu de digerat pentru generaţia care nu a cunoscut ororile războiului anti-nazist şi nici restricţiile regimurilor comuniste în Europa. Simplismul dezarmant al expunerii face trimitere spre autorii filmelor de propagandă din epoca stalinistă, neavând nici măcar amplitudinea de mijloace a producţiilor de televiziune din Epoca de Aur. Mestecarea în oala istoriei cu argumentele servite de un securist cu grad de general, care a condus cu sârg operaţiuni secrete sub servciul direct al KGB şi apoi făcând jocurile Moscovei, nu putea să pună pe masă informaţii digerabile.
Filmul este compus într-o proporţie de două treimi din cioburile propagandei împotriva dictaturii staliniste şi din ura viscerală a generalului transfug faţă de Ceauşescu. România este în opinia autorilor în perioada 1965-1989, o catapultă care luptă cu perversitate pentru dărâmarea Occidentului prin spionaj şi un “pion otrăvit” servit de URSS pentru a extrage secrete de la NATO. Adică, mesajul se pliază exact pe strategia KGB pentru demonizarea lui Ceauşescu şi a României, devenite în epoca respectivă voci distincte, independente, în Tratatul de la Varşovia. Nu întâmplător, în 25 iulie 1978, exact în ziua în care Pacepa se preda spionajului german în toaleta publică de sub Domul din Koln, Honecker şi Brejnev îl numeau “trădător” pe Ceauşescu, potrivit stenogramei întâlnirii din Krimeea a celor doi lideri comunişti.
În 1978, când Pacepa a părăsit “puntea”, Ceauşescu fusese primit cu înalte onoruri la Casa Albă şi la Palatul Buckingham iar regimul nu derapase în manifestări antidemocratice. Era însă exact anul în care KGB primise lovituri grele în România prin demascarea generalului Nicolae Militaru ca agent sovietic şi debarcarea lui Doicaru din fruntea Direcţiei de Informaţii Externe.
Ultima treime a filmului de propagandă nu mai are ca ţintă publicul din România. “Dezinformarea” pune tunurile pe Obama, pe administrarea democrată şi relevă “trădarea” intereselor americane de intelectualitatea liberală şi presa de mare tiraj din Statele Unite. Obama este prezentat ca un anticapitalist, filmat cu afişe şi sgile ale Partidului Comunist pe fundal. El este un duh al răului care alimentează islamismul şi încurajează terorismul mondial. Colegiile şi campusurile studenţeşti, lumea artistică din Holywood, Robert Redford, Barbara Stressand, Oliver Stone sunt toţi promotori ai răului, care sucesc minţile tineretului american şi au reînviat spiritul pierzaniei care a falimentat adevărata Americă în luptele ei din Vietnam. Sloganurile din perioada meccarthysmului sunt reîncălzite şi trimise spre un spectator derutat, cel puţin în România. Nu ştiam că Tismăneanu se luptă cu Casa Albă, nici că generalul îşi foloseşte aura de anticomunist pentru a servi acum celor mai extremiste voci din Partidul Republican şI rezervişti ai Serviciiilor Secrete. Comentatorii de la Bucureşti ai filmului au ocolit încurcaţi mesajele electorale ale generalului Pacepa Mihai care, iată, nu s-a reconciliat nici cu autorităţile de la Bucureşti, dar este în conflict deschis cu preşedintele Obama şi vicepreşedintele Kerry.
Dacă Pacepa defectează şi din Statele Unite? Filmul “Dezinformarea” anunţă, poate, o nouă trecere de frontieră a generalului. Va ajunge, în fine, la Moscova?
Să-i urmărim mişcările!
