Şoferiţa a răsturnat maşina şi a devenit mireasă

Uneori, viaţa virează spre asemenea ciudăţenii, încât îţi scuipi în sân de imprevizibilul cărării pe care apucă destinul unor oameni. Chestiile acelea că mireasa a fugit cu naşul în timpul nunţii sau că socrul mic s-a făcut nevăzut cu plicurile de dar devin nişte goange de puşti pe lângă o întâmplare de necrezut de acum câteva zile. Mai erau puţine săptămâni până la nuntă şi viitori însurăţei au plecat la oraş să aleagă rochia de mireasă împreună cu prietena lor, care se afla la volan. La o curbă luată imprudent, maşina s-a lovit de un cap de pod, s-a răsucit în aer şi viitoarea mireasă a murit, iubitul ei şi şoferiţa scăpând cu ceva răni uşoare. Jale mare la înmormântarea tinerei, care n-a mai ajuns la altar cu nunta, ci la cimitir, dar acum urmează lovitura de teatru. Ginerele din nunta imposibilă s-a cuplat cu şoferiţa imprudentă şi a rezultat o iubire mare, văzută rău de toată lumea. Viaţa este mai mult decât un carnaval, e adesea o comedie bufă! Am plecat cu condeiul de gazetar pregătit pentru un reportaj la o tragedie petrecută în munte, în preajma lacului Vidraru. Plouase torenţial. O furtună teribilă, de s-au rupt nu numai copacii, ci şi ditamai bucata de stâncă! Torenţii de pe versanţii muntelui au fost blocaţi de desprinderea stâncii, s-a adunat apă multă, care s-a prăbuşit peste poiana unde se afla cabana unor muncitori forestieri. Prăbuşirea „zidului” de apă i-a prins pe cei 14 muncitori în somn şi cabana a fost rasă de pe faţa pământului. Am găsit o imagine apocaliptică din poiana dezastrului: şuvoaie nebune, arbori retezaţi, mâl de o jumătate de metru. Din cabana pădurarilor rămăseseră doar trei trepte de la intrare, pe care scheuna căţelul locului. Rudele scurmau prin noroi să găsească trupurile celor ucişi de prăpăd. Vântul flutura a batjocură – un maieu agăţat într-o creangă. Vântul răsfoia în mâl şi un dosar cu prezenţa muncitorilor la muncă. Unul dintre muncitori plecase în vale înainte de furtună, turbat de gelozie, pentru că auzise că îl înşelă concubina. În patul lui a înnoptat un moş care culesese ciuperci şi-l prinsese întunericul. A fost spulberat împreună cu ceilalţi muncitori. Din izbitura puhoiului, un muncitor forestier de 19 ani a fost aruncat pe fereastră într-un copac. A alergat sângerând şi îngrozit prin pădurea vuind până în Curtea de Argeş. L-am vizitat la spital. Plângea şi repeta obsesiv: „Mi-e frică de pădure, nu mă mai întorc în pădure”! Finalul peste ani e straniu... Tânărul înspăimântat de codrul nebun a ajuns adjunct de şef de ocol silvic, iar gelosul salvat de bârfe a deschis o spălătorie auto împreună cu aşa-zisul iubit clandestin al concubinei.