Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pentru rezultatele excelente obţinute la serviciu am fost evidenţiat în mod festiv în faţa colegilor. Apoi am fost introdus într-o colivie amenajată special şi depus la vedere, ca la grădina zoologică, pentru a fi dat ca exemplu. Pentru rezultatele deosebite obţinute în viaţa de familie am fost felicitat şi introdus în altă colivie, depus la vedere, fiind dat ca exemplu. Cum fac un pas în stânga sau în dreapta sunt băgat în câte o colivie. Nu se mai poate, asta nu-i viaţă, vreau să mai fiu şi eu liber, mi-am zis. Însă n-am apucat să termin de zis că s-a declanşat Revoluţia din '89. Atunci, m-am îmbolnăvit de fericire, dar mi-a trecut repede. Nu visasem la o astfel de libertate prost înţeleasă.
Dacă punem alături marea civilizaţie iniţială a acestor locuri şi cea de astăzi, din punct de vedere spiritual se observă o involuţie incredibilă. Mulţi nu sunt demni să respire aerul acestor locuri sfinte acoperite acum de o imensă mocirlă morală înfiorătoare, din păcate. Dar "apa trece, pietrele rămân". Să readucem la suprafaţă valoarea acestor tărâmuri cu care s-ar mândri orice naţie.
Copilul este legat de mamă printr-un cordon ombilical ce asigură comunicarea văzută şi nevăzută între aceştia. Pământul este legat şi el de Universul din care face parte, printr-un astfel de cordon, ce reprezintă poarta de legătură între existenţa noastră şi cea universală, vizibilă şi invizibilă. Anticii numeau această poartă Axis Mundi (Axa Lumii). Se pare că această Axa Lumii, spun unii cercetători, ar trece prin Muntele Sacru al dacilor - Kogaiononul. Un candidat la această denumire este şi Masivul Retezat-Godeanu cu Vârful Gugu. Generalul V. Dragomir a demonstrat ştiinţific faptul că punctul energetic cel mai important al planetei ar fi acest munte. Fenomenele care se petrec aici au fost explicate pe baze astro-geodezice şi gravimetrice. El afirmă că în Godeanu se creează un câmp magnetic atât de puternic, încât produce ondulaţii ale câmpului gravitaţional.
Jules Verne a plasat acţiunea din romanul "Castelul din Carpaţi" în această zonă, fără să fi vizitat vreodată aceste tărâmuri. Victor Kernbach, care a scris despre "Enigmele miturilor astrale", a afirmat că Vârful Gugu este centrul unuia dintre punctele energetice esenţiale ale Pământului. Locuitorii de la poalele muntelui sunt renumiţi pentru longevitatea lor, pusă pe seama acestei încărcături energetice deosebite.
Acolo, în Masivul Retezat-Godeanu, pe cel mai înalt vârf, Vârful Gugu (2.291 m), apar câmpuri energetice stranii. Există pe aceste înălţimi şi un grup de sculpturi megalitice care conferă zonei un aer misterios. La data de 4 august 1991, acolo îşi instalase tabăra "Comisia Centrală de Turism Sportiv". O dată cu venirea nopţii s-a instalat o linişte apăsătoare, care a creat o senzaţie fizică de frică. Peisajul era încremenit ca într-un tablou. Dintr-o dată s-a declanşat o explozie luminoasă, parcă ieşită din munte şi îndreptată către cer, în apropiere de Lacul Bucura, explozia luând cu ea Vârful Gugu pentru un timp. Înspăimântaţi, cei şapte membri ai taberei n-au mai putut închide un ochi. Se instalase o apăsare atmosferică ce provoca nelinişte. Fenomenul dispariţiei Vârfului Gugu se întâmplă des, la anumite ore din noapte.
Tot în acest loc, la 13-14 august 1991, s-a produs un alt fenomen din domeniul paranormalului. Un avion IL 14, al companiei Tarom, a fost parcă pulverizat în curmătura Bucurei. Imediat au fost contactate atât Centrul de Ştiinţe şi Perspective, cât şi Asociaţia Naţională pentru Cercetări Aplicative Parapsihologice din Bucureşti. Drept urmare, s-a format un grup de 10 persoane care s-a deplasat în zonă. La 17-18 august, grupul şi-a instalat tabăra în preajma Vârfului Gugu. Membrii grupului au declarat că au apărut stări de spaimă fără motiv, senzaţii acute de sufocare, în special în timpul nopţii, legate de nişte explozii luminoase declanşate într-un peisaj straniu. Părea că sunt supravegheaţi de ceva nedefinit. S-au făcut fotografii, înregistrări cu camere de luat vederi în împrejurimile Vârfului Gugu, dar nu s-a înregistrat nici o imagine, nici măcar un cadru. Tot ce s-a întâmplat atunci a rămas învăluit în mister. Ulterior, turiştii au evitat să înnopteze în acele locuri.
Oamenii de ştiinţă susţin, în legătură cu dispariţia Vârfului Gugu, că este un fenomen optic de refracţie a luminii, produsă în anumite condiţii atmosferice. Aici se află un aşa-zis "centru de frig local", generat de două căldări glaciare existente în apropierea Vârfului Gugu şi Vârfului Cracul Peşterii, fapt ce modifică densitatea stratului de aer şi astfel a indicelui de refracţie. Însă este numai o teorie.
Legenda spune că pe aceste înălţimi se află un loc sfânt al dacilor, salasul lui Zamolxis, mare profet devenit ulterior zeu. Despre acesta au scris, în Antichitate, Herodot în "Istorii", numindu-l Zalmoxis, şi Strabon în "Geografii", sub numele de Zamolxis. Cel din urmă afirmă că Zamolxis, bazat pe semnele cereşti, făcea proorociri. El a găsit locul de unde să poată observa cerul în crevasa naturală din apropierea Vârfului Gugu, crevasă pe care a modificat-o pentru a crea un coridor unghiular către cer. Apoi, Zamolxis s-a retras acolo trei ani. Atunci tracii l-au jelit ca pe un om trecut în nefiinţă. În al patrulea an el a apărut, făcând cunoscute învăţăturile sale. Locul în care a stat era ca un observator astronomic.
Peştera permitea urmărirea aştrilor şi ziua. De la acea adâncime se putea zări licărirea stelelor şi când era lumina soarelui, datorită reflexiei razelor de lumină existente sub un anumit unghi de incidenţă în acel mediu. În anul 1942, Alexandru Borza în "Sanctuarul dacilor" semnala amplasarea "observatorului astronomic" în Gugu, arătând că el permitea observarea cerului prin deschiderea aproximativă de 160 de grade pe direcţia Nord-Est către Sud.
Istoricul Iordanes, în secolul al VI-lea d.Hr., afirma că geto-dacii, în timpul Regelui Burebista şi al Marelui Preot Deceneu, cunoşteau "teoria celor 12 semne ale zodiacului, creşterea şi scăderea orbitei Lunii, cu cât globul de foc al Soarelui întrece măsura Globului Pământesc, eclipsele solare, rotaţia cerului...".
În Cultul Soarelui, la geto-daci, se credea că Soarele este conducătorul lumii superioare şi inferioare, pe care le vizitează zilnic în deplasarea sa pe orbita cerească. Acesta era considerat garantul justiţiei şi sursa înţelepciunii.
Muntele Gugu sau al Uriaşilor era o imensă vatră de foc, unde îşi aveau dacii locul de sacrificii şi de comunicare cu Zamolxis. Peştera, în care se spune că a stat acest zeu al dacilor, este un loc înfiorător în care nu îndrăzneşti să intri, ca şi când ar fi un loc blestemat, şi nu sfânt.
În mintea noastră, ceea ce are legătură cu existenţa nevăzută, de dincolo de materie, ne sperie şi n-ar trebui, căci de acolo venim cu toţii, de la Adam şi Eva încoace. Existenţa este eternă prin spirit şi trecătoare prin viaţă. În ebraică, Eva înseamnă viaţă, iar Adam înseamnă om. Deci, de la Adam şi Eva pe Pământ, viaţa a trecut în om, în materie, în vizibil. Dar în noi se ascunde şi eternitatea prin scânteia spiritului, pe care dacă nu o vedem nu o înţelegem şi o ignorăm. Ar trebui să ne dea de gândit acest lucru. Vechea civilizaţie a Carpaţilor nu se temea de moarte, geto-dacii ştiau că spiritul este nemuritor.
Înţelegând existenţa de dincolo de vizibil, aceştia priveau cu alţi ochi fenomenele, din jurul lor, pe care noi le numim astăzi paranormale.
Citește pe Antena3.ro
