Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Viitorul preşedinte al României s-a născut la 23 ianuarie, dar a fost înregistrat trei zile mai târziu, conform Registrului Stării civile pentru naşteri, ca primul copil născut în 1918 la Scorniceşti.
De ce Nicolae Ceauşescu şi-a trecut în toate autobiografiile ziua de 26 ianuarie ca dată a naşterii, greu sau imposibil de ştiut. S-a spus, după moartea sa, că "marele erou" s-ar fi ferit să-i fie umbrite aniversările de sărbătoarea apropiată a Unirii Moldovei cu Ţara Românească. Ziua de 26 ianuarie 1918 şi-a declarat-o însă ca dată a naşterii sale mult înainte de-a bănui c-o va face sărbătoare naţională.
Greu de crezut însă că în Scorniceşti, cea mai mare comună din judeţul Olt, nu s-a născut nici un copil până la Ceauşescu la 23 ianuarie. Mai curând, programul slujbaşului Primăriei care înregistra nou-născuţii şi morţii depindea de starea vremii, dispoziţia proprie ori întâmplare decât de regulamentele instituţionale. Nici taţii nu se grăbeau să-şi înregistreze pruncii. Cu alţii mici şi nevasta lăuză acasă, prioritar între grijile gospodarului n-avea cum fi mersul la Primărie. Grăbeau mai curând să-i boteze: nou-născuţii plăpânzi ori femeile cu naşteri dificile care făceau faţă greu trecerii iernii. De altfel, pentru omisiunea prezentării la Starea civilă nu se aplicau sancţiuni în timpul şi locul acela. Dar de păcatul unui copil luat de Dumnezeu necreştinat pătimeau părinţii. În credinţele lumii rurale, ei îşi condamnaseră pruncul la veşnica aşteptare în faţa Raiului, căci Sfântul Petru nu deschidea porţile decât botezaţilor întru Hristos. Dar un prunc botezat intra deîndată, pe lumea cealaltă, în cetele de îngeri. Din înaltul cerurilor, îşi priveghea părinţii şi fraţii, ascultându-le rugăciunile şi necazurile. Intervenea apoi, făcându-le voia, la sfinţii mai însemnaţi pentru a-i însănătoşi, a le feri semănăturile de îngheţ şi grindină ori a-i feri de ispite şi pizme.
În credinţe şi superstiţii ca acestea îşi mângâiau mamele sufletul, pustiit altfel de moartea prea multor prunci, România Mare fiind pe primul loc în Europa după indicatorul mortalităţii infantile. Andruţă şi Lixandra Ceauşescu au fost însă mai norocoşi ca alţii: din cei zece copii ai lor, unul singur a decedat – ultimul nou-născut, Constantin –, la vârsta de 5 ani.
În credinţa ortodoxiei, prin numele dat, pruncul era hărăzit cucerniciei şi faptelor bune săvârşite de sfântul prăznuit în ziua naşterii lui. Numele cuvioşilor Xenofont şi Amona ori al mucenicului Anania, pomeniţi la 26 ianuarie, ori ai sfinţilor mucenici Clement şi Agatanghel, trecuţi în calendarul creştin ortodox cu trei zile înainte, erau străine satului românesc. La modul tradiţional, copiii se botezau după tată, după naş ori după voia acestora. Naşul lui Nicolae Ceauşescu a fost un anume Nicolae Alexandru. Mai târziu, preşedintele României s-a interesat de la neamuri cum îi mai merge naşului. Nu-l răsplătise ori cinstise însă în vreun fel anume. Primea şi acel pensionar ceapist Nicolae Alexandru câte un pachet de Sărbători. Obiceiul fusese statornicit pentru fondatorii CAP "Viaţa lui Lenin" din Scorniceşti de Lică (Nicolae) Bărbulescu, bărbatul surorii mai mici Lina (Elena), cât îi fusese preşedinte.
De la numele naşului s-au botezat şi prima născută a lui Andruţă, Niculina, şi cel de-al şaselea copil, Nicu. Rebotezat însă Nicolae Andruţă, după ce primul Nicolae ajunsese celebru, iar soţia aceluia îl alinta Nicu. Despre încâlceala aceasta a numelor fiilor lui Andruţă s-au scris multe. Se putea să fi fost exclusiv voia naşului, în mintea căruia Nicu era cu totul altfel decât Nicolae. După cum e şi povestea Mariilor din cântecul gorjenesc al Mariei Tănase: după duratele succesive şi consistente ale circuitului întâlnire-dragoste-despărţire, într-un târziu abia, bărbatul s-a dumirit că totuna-s Maria, Mărioara, Riţa şi Mariţa. S-a impus însă fără drept de apel în istoriografia românească versiunea responsabilităţii integrale a tatălui în săvârşirea confuziei, din cauza tembelismului ori aburilor beţiei. Sau amândurora laolaltă. Există, desigur, şi sâmburele de adevăr pentru legenda viciului beţiei. În memoria colectivă a satului, Andruţă Ceauşescu nu s-a remarcat însă deosebit prin aceasta de consătenii lui. "Aici, oamenii s-au mulţumit mai cu puţin, povesteşte Constantin Neacşu, fost mulţi ani primar al Scorniceştiul şi pe timpul lui Ceauşescu, şi după aceea. Erau mai veseli, ca să nu zic puturoşi sau beţivi. Gospodăriile erau mai neîngrijite. Casele erau făcute din chirpici. Împrejur garduri din scânduri. Cumpărau şi în copilăria mea băutură de la MAT. Pe vremuri, când şi Andruţă era tânăr, de la cârciumari. Aceia vindeau rachiu cu ţoiul, iar pe mese puneau vase de pământ cu murături. Acre şi sărate, sporeau întruna setea clientului. Şi-o stingeau tot cu rachiu. Veneau cu poftă, sorbeau ţoiul de rachiu, îmbucau murătura şi mai cereau altul. Băutura ţinea, pe vremuri, şi loc de bani. Putea fi cumpărată la troc. Pentru un ou, două de găină, o litră de ţuică. Fără băutură nu se putea trăi. Băutura era monedă de schimb. Aveai trei-patru ari de vie pe lângă casă. După storsul strugurilor, din tescovina aceea se făcea un fel de ţuică. Doi cetăţeni mai înstăriţi aveau cazan de ţuică în Scorniceşti. O făceau din tescovină şi din zarzăre (dude). Cu excepţia bisericii şi şcolii, cârciuma era centrul cultural, distractiv şi politic al satului. Asta era iarna. Vara nu se mai cumpăra băutură. Cârciumile vindeau atunci chibrituri, ţigări şi gaz."
Documentul din Arhivele Primăriei din Scorniceşti
Fişa lui Nicolae Ceauşescu din Registrul Stării civile pentru naşteri din Scorniceşti are următorul conţinut: "Act de naştere din anul una mie nouă sute optsprezece luna Ianuarie ziua Două zeci şi şase, la orele Douăsprezece amiazi. În ziua de Două zeci şi trei ale curentei luni, la orele Douăsprezece amiazi, s-a născut la casa Părinţilor sei din Comuna Scorniceşti Judeţul Olt, un copil de sex bărbătesc căruia i s-a dat prenumele Nicolae, numele de familie fiind Andruţa Ceauşescu, fiu al Dlui Andruţa Ceauşescu de ani Două zeci şi cinci de profesie Agricultor, domiciliat în comuna Scorniceşti şi al Licsandra Ceauşescu născută Florea D. Militaru de ani Două zeci şi patru, de profesie Agricultore (sic!), domiciliată în Comuna Scorniceşti. Naşterea ne-a fost anunţată de către Tatăl copilului care ne-a înfăţişat copil. Prezenta declaraţiune ne-a fost făcută în prezenţa martorilor Dl (indescifrabil) Nicolaie de ani cinci zeci de profesie Agricultor domiciliat în Comuna Scorniceşti judeţul Olt Dl Andrei Ceauşescu de ani şapte zeci de profesie Agricultor domiciliat în comuna Scorniceşti judeţul Olt cari după ce li s-a cetit actul, l-au subscris împreună cu declarantul şi cu noi Simeon Pălutescu Primar şi ofiţerul de stare civilă din comuna Scorniceşti judeţul Olt şi Dl Costea Rădulescu notarul comunei Scorniceşti judeţul Olt. Declarantele (?!) au semnat iar martori au subscris carte sau subscris de noi". Urmează presupusele semnături ale personajelor menţionate. Doar semnătura primarului şi notarului sunt însă cu scrisuri diferite celui cu care s-a completat formularul. O menţiune-ştampilă cu numărul de înregistrare 5420, datată 1996 şi semnată indescifrabil, consemnează decesul lui Nicolae Ceauşescu la 30.12.1989. Cu cinci zile mai târziu după execuţie, deşi evenimentul a fost şi este notoriu în toată România.
Pe marginea paginii s-a consemnat şi căsătoria lui Nicolae Ceauşescu cu Elena Petrescu, la Bucureşti, în ziua de 23 decembrie 1947.
Citiţi mâine: Pasiunile lui Nea Andruţă – pământul şi băutura – şi zestrea tânărului Ceauşescu de la părinţi
Citiţi toate articolele din seria Biografia lui Nicolae Ceauşescu
Citește pe Antena3.ro
