Ceauşescu, între legendă şi adevăr: data naşterii şi alegerea numelui de botez

Viitorul preşedinte al României s-a născut la 23 ianuarie, dar a fost înre­gistrat trei zile mai târziu, conform Registrului Stării civile pentru naşteri, ca primul copil născut în 1918 la Scorniceşti. 

De ce Nicolae Ceauşescu şi-a trecut în toate autobiografiile ziua de 26 ianuarie ca dată a naşterii, greu sau imposibil de ştiut. S-a spus, după moartea sa, că "marele erou" s-ar fi fe­rit să-i fie umbrite aniversările de săr­bă­toarea apropiată a Unirii Mol­dovei cu Ţara Românească. Ziua de 26 ia­nua­rie 1918 şi-a declarat-o însă ca dată a naşterii sale mult înainte de-a bă­nui c-o va face sărbătoare na­ţională.

Greu de crezut însă că în Scorni­ceşti, cea mai mare comună din ju­de­ţul Olt, nu s-a născut nici un copil pâ­nă la Ceauşescu la 23 ianuarie. Mai curând, programul slujbaşului Pri­mă­riei care înregistra nou-născuţii şi morţii depindea de starea vremii, dis­poziţia proprie ori întâmplare de­cât de regulamentele instituţionale. Nici taţii nu se grăbeau să-şi înregis­treze pruncii. Cu alţii mici şi nevasta lăuză acasă, prioritar între grijile gospodarului n-avea cum fi mersul la Primărie. Grăbeau mai curând să-i boteze: nou-născuţii plăpânzi ori fe­me­ile cu naşteri dificile care făceau faţă greu trecerii iernii. De altfel, pentru omi­siunea prezentării la Starea civilă nu se aplicau sancţiuni în timpul şi lo­cul acela. Dar de păcatul unui copil lu­at de Dumnezeu necreştinat pă­ti­meau părinţii. În credinţele lumii ru­ra­le, ei îşi condamnaseră pruncul la veş­nica aşteptare în faţa Raiului, căci Sfân­tul Petru nu deschidea porţile de­cât botezaţilor întru Hristos. Dar un prunc botezat intra deîndată, pe l­u­mea cealaltă, în cetele de îngeri. Din înaltul cerurilor, îşi prive­ghea pă­rinţii şi fraţii, ascultându-le ru­gă­ciunile şi necazurile. Intervenea apoi, fă­cându-le voia, la sfinţii mai însemnaţi pentru a-i însănătoşi, a le feri se­mă­nă­turile de îngheţ şi grindină ori a-i feri de ispite şi pizme.

În credinţe şi superstiţii ca acestea îşi mângâiau mamele sufletul, pus­tiit altfel de moartea prea multor prun­ci, România Mare fiind pe pri­mul loc în Europa după indicatorul mor­talităţii infantile. Andruţă şi Li­xan­dra Ceauşescu au fost însă mai no­ro­coşi ca alţii: din cei zece copii ai lor, unul singur a decedat – ulti­mul nou-născut, Constantin –, la vârsta de 5 ani.

În credinţa ortodoxiei, prin nu­me­le dat, pruncul era hărăzit cucerniciei şi faptelor bune săvârşite de sfân­tul prăznuit în ziua naşterii lui. Nu­mele cuvioşilor Xenofont şi Amona ori al mucenicului Anania, po­meniţi la 26 ianuarie, ori ai sfinţilor mu­cenici Clement şi Agatanghel, tre­cuţi în calendarul creştin ortodox cu trei zile înainte, erau străine satului ro­mâ­nesc. La modul tradiţional, co­piii se botezau după tată, după naş ori după voia acestora. Naşul lui Ni­colae Ceauşescu a fost un anume Ni­co­lae Alexandru. Mai târziu, pre­şe­dintele României s-a interesat de la nea­muri cum îi mai merge naşului. Nu-l răsplătise ori cinstise însă în vreun fel anume. Primea şi acel pensionar ceapist Nicolae Alexandru câte un pachet de Sărbători.  Obiceiul fusese statornicit pentru fondatorii CAP "Viaţa lui Lenin" din Scorniceşti de Lică (Nicolae) Bărbulescu, bărbatul surorii mai mici Lina (Elena), cât îi fusese preşedinte.

De la numele naşului s-au botezat şi prima născută a lui Andruţă, Ni­cu­lina, şi cel de-al şaselea copil, Nicu. Rebotezat însă Nicolae Andruţă, după ce primul Nicolae ajunsese celebru, iar soţia aceluia îl alinta Nicu. Despre încâlceala aceasta a numelor fiilor lui Andruţă s-au scris multe. Se putea să fi fost exclusiv voia naşului, în mintea căruia Nicu era cu totul altfel decât Nicolae. După cum e şi povestea Mariilor din cântecul gorjenesc al Mariei Tănase: după du­ra­te­le succesive şi consistente ale circuitului întâlnire-dragoste-despărţire, într-un târziu abia, bărbatul s-a dumirit că totuna-s Maria, Mărioara, Riţa şi Mariţa. S-a impus însă fără drept de apel în istoriografia ro­mâ­neas­că versiunea responsa­bi­li­tăţii in­tegrale a tatălui în săvârşirea con­fuziei, din cauza tembelismului ori aburilor beţiei. Sau amândurora la­o­laltă. Există, desigur, şi sâmburele de adevăr pentru legenda viciului beţiei. În memoria colectivă a satului, An­druţă Ceauşescu nu s-a remarcat însă deosebit prin aceasta de con­să­te­nii lui. "Aici, oamenii s-au mulţumit mai cu puţin, povesteşte Constantin Neac­şu, fost mulţi ani primar al Scorniceştiul şi pe timpul lui Ceauşescu, şi după aceea. Erau mai veseli, ca să nu zic puturoşi sau beţivi. Gos­po­dă­ri­i­le erau mai neîngrijite. Casele erau fă­cute din chirpici. Împrejur garduri din scânduri. Cumpărau şi în co­pi­lă­­ria mea băutură de la MAT. Pe vremuri, când şi Andruţă era tânăr, de la câr­ciumari. Aceia vindeau rachiu cu ţo­iul, iar pe mese puneau vase de pă­mânt cu murături. Acre şi sărate, spo­reau întruna setea clientului. Şi-o stingeau tot cu rachiu. Veneau cu pof­tă, sorbeau ţoiul de rachiu, îmbucau mu­ră­tura şi mai cereau altul. Bă­u­­t­ura ţinea, pe vremuri, şi loc de bani. Pu­­tea fi cumpărată la troc. Pentru un ou, două de găină, o litră de ţuică. Fă­ră băutură nu se putea trăi. Băutura era monedă de schimb. Aveai trei-pa­tru ari de vie pe lângă casă. După stor­sul strugurilor, din tescovina ace­ea se făcea un fel de ţuică. Doi ce­tă­ţe­ni mai înstăriţi aveau cazan de ţui­că în Scorniceşti. O făceau din tes­co­vi­nă şi din zarzăre (dude). Cu ex­cep­ţia bisericii şi şcolii, cârciuma era cen­trul cultural, distractiv şi politic al sa­tu­lui. Asta era iarna. Vara nu se mai cum­păra băutură. Cârciumile vin­deau atunci chibrituri, ţigări şi gaz."

Documentul din Arhivele Primăriei din Scorniceşti
Fişa lui Nicolae Ceauşescu din Re­gistrul Stării civile pentru naşteri din Scorniceşti are următorul con­ţi­nut: "Act de naştere din anul una mie nouă sute optsprezece luna Ianua­rie ziua Două zeci şi şase, la orele Douăsprezece amiazi. În ziua de Două zeci şi trei ale curentei luni, la orele Douăs­pre­ze­ce amiazi, s-a năs­cut la casa Pă­rinţilor sei din Comuna Scor­ni­ceşti Judeţul Olt, un copil de sex bărbătesc căruia i s-a dat prenumele Nicolae, numele de familie fiind Andruţa Ceauşescu, fiu al Dlui Andruţa Ceauşescu de ani Două zeci şi cinci de profesie Agri­cultor, domiciliat în comuna Scorniceşti şi al Licsandra Cea­u­şes­cu născută Florea D. Militaru de ani Două zeci şi patru, de profesie Agri­cultore (sic!), domiciliată în Comuna Scorniceşti. Naş­te­rea ne-a fost anunţată de către Tatăl copilului care ne-a înfăţişat copil. Prezenta declaraţiune ne-a fost făcută în pre­zenţa martorilor Dl (indescifrabil) Nicolaie de ani cinci zeci de profesie Agricultor domiciliat în Comuna Scorniceşti judeţul Olt Dl Andrei Ceauşescu de ani şapte zeci de profesie Agricultor domiciliat în comuna Scorniceşti judeţul Olt cari după ce li s-a cetit actul, l-au subscris îm­pre­u­nă cu declarantul şi cu noi Si­me­on Pălutescu Primar şi ofiţerul de stare civilă din comuna Scorni­ceşti judeţul Olt şi Dl Costea Ră­du­les­cu notarul comunei Scorniceşti judeţul Olt. Declarantele (?!) au sem­nat iar martori au subscris car­te sau subscris de noi". Urmează pre­supusele semnături ale perso­na­jelor menţionate. Doar sem­nă­tu­ra primarului şi notarului sunt însă cu scrisuri diferite celui cu care s-a completat formularul. O me­n­ţi­u­ne-ştampilă cu numărul de în­re­gis­tra­re 5420, datată 1996 şi semnată in­descifrabil, consemnează de­­ce­­sul lui Nicolae Ceauşescu la 30.12.1989. Cu cinci zile mai târziu după exe­cuţie, deşi evenimentul a fost şi este notoriu în toată România.
Pe marginea paginii s-a con­sem­­nat şi căsătoria lui Nicolae Ceauşescu cu Elena Petrescu, la Bucureşti, în ziua de 23 decembrie 1947.

Citiţi mâine: Pasiunile lui Nea Andruţă – pământul şi bău­tura – şi zestrea tânărului Ceauşescu de la părinţi

Citiţi toate articolele din seria Biografia lui Nicolae Ceauşescu

Citește pe Antena3.ro

Un băiat de 18 ani riscă 20 de ani de închisoare după o vacanță cu familia în Dubai. De ce este acuzat