Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De câţiva ani, pentru milioane de pământeni, ziua de 21 decembrie 2012 nu mai e o dată ca oricare alta. Se vorbeşte despre o predicţie făcută de mayasi, al căror calendar se opreşte brusc în ziua solstiţiului de iarnă de anul acesta. Se spune că va fi o aliniere a planetelor la centrul galaxiei, câmpul magnetic al pământului suferă şi el modificări şi, în plus, anul acesta se încheie o rotaţie perfectă a axei pământului, un fenomen care are loc o dată la 26 de mii de ani. În lume, oamenii au început fie să creadă că 21 decembrie va fi sfârşitul acestei lumi, într-un fel sau altul, fie să-şi pună întrebarea "Şi dacă totuşi se întâmplă ceva?".
Echipa În Premiera a încercat să afle adevărul. Reporterii au făcut filmări în şase ţări de pe două continente, au stat de vorbă cu specialişti în calendarul maya, cu astronomi, geofizicieni, scriitori celebri şi profesori în istoria religiilor, pentru a vedea de ce această apocalipsă anunţată a stârnit mai multă agitaţie decât toate celelalte 200 profeţii din istoria omenirii.
Şi au descoperit lucruri cu adevărat uimitoare. Panica sfârşitului de lume are profunzimi mai mari decât se crede. Există în lume, inclusiv în România, oameni care îşi construiesc buncăre, care îşi fac provizii de mâncare, se înarmează şi se pregătesc pentru un eventual cataclism care ar aduce sfârşitul lumii. Dar au găsit şi oameni care aşteaptă cu nerăbdare data de 21 decembrie 2012, convinşi că atunci se va întâmpla ceva extraordinar pe Pământ şi că viaţa noastră va lua o turnură fără precedent. În bine.
În Premieră vă invita, deci, la o călătorie fantastică, prin spectacolul acestei apocalipse, oferindu-vă un reportaj maraton bine documentat, echilibrat şi sugestiv, despre pregătirile pe care le fac numeroşi oameni, de pe tot globul, pentru ziua de 21 decembrie 2012.
Sfârşitul lumii, În Premieră, duminică, 21 octombrie, de la ora 21.00, la Antena 3.
● JURNALUL NAŢIONAL: Spune-ne mai multe despre subiect. "Apocalipsa"....
● CARMEN AVRAM: E un subiect despre care am putea vorbi un sezon întreg, însă vom încerca să înghesuim totul într-o singură emisiune. Maximum două. Avem foarte mult material, pentru că am filmat în Romania, Statele Unite, Elveţia, Franţa, Germania şi Belgia, exact din dorinţa de a da o imagine cât mai exactă asupra a ceea ce se întâmplă în acest moment pe tot globul.
● Cum ţi-a venit ideea să faci un material pe un asemenea subiect?
● Cred că de când eram în şcoala primară. (râde) Despre calendarul maya şi aşa-zisa profeţie, privind apocalipsa 2012, am aflat doar acum trei ani. Însă m-au fascinat dintotdeauna miturile, misterele, civilizaţiile dispărute şi, probabil, a doua carte pe care am citit-o, după ce am învăţat alfabetul (prima a fost "Legendele Olimpului"), a fost "Amintiri despre viitor", a lui Erich von Daeniken. Acest scriitor mi-a marcat puţin evoluţia, pentru că, după cartea sa am început să fiu pasionată de America Centrală, de monumentele ei misterioase, de fenomene inexplicabile şi sunt şi astăzi convinsă că încă nu ştim totul despre desenele de la Nazca, de exemplu, sau despre ruinele de la Palenque. Tot mică eram şi când am citit "Fiica lui Montezuma" de Rider Haggard, despre lumea fabuloasă a mayaşilor, evoluţia şi dispariţia lor şi până astăzi, am o sensibilitate maximă la acest subiect. Aşa că în materialul pe care îl facem va apărea însuşi Erich von Daeniken, care a fost atât de amabil, încât şi-a făcut puţin loc în agenda sa extrem de încărcată, ca să ne spună care este viziunea sa despre apocalipsa anunţată.
● Biserica Ortodoxă ce spune?
● Biserica spune că subiectul este interesant şi foarte vast, mult prea complicat pentru a fi epuizat într-un reportaj şi, oricum, finalul e în mâna lui Dumnezeu. Însă ne-au vorbit câţiva preoţi despre Apocalipsa biblică, de unde a plecat ea, despre primele scrieri evreieşti, care au influenţat apoi toate profeţiile despre sfârşitul lumii şi am aflat că, de-a lungul timpului, au existat importante feţe bisericeşti, oameni apropiaţi de sfinţenie, ca părintele Arsenie Boca, de exemplu, care au studiat îndeaproape subiectul apocalipsei, au pictat biserici cu scenele sfârşitului de lume şi au avut o viziune proprie despre acest moment. O să vedeţi la emisiune, e extrem de interesant.
● Împarte "Apocalipsa" populaţia în optimişti şi pesimişti?
● Da. Am avut chiar această idee, să dăm două materiale, unul despre pesimişti şi altul despre optimişti. E incredibil. Nu cred că am întâlnit pe cineva căruia subiectul să-i fie indiferent, chiar dacă mulţi spun că sunt doar speculaţii sau interpretări ale unor oameni neinformaţi. Pesimiştii văd un cataclism total, pământul pârjolit de explozii solare, anularea tehnologiei moderne, din cauza căderilor de tensiune, erupţii de supervulcani, cutremure provocate de inversarea polilor. De partea cealaltă sunt optimiştii, care spun că 21 decembrie 2012 va aduce o schimbare extraordinară, în bine. Că se vor deschide noi canale de energie, căi spre o nouă dimensiune, că vom fi mai înţelepţi, mai blânzi, mai aproape de divinitate. Şi, în timp ce primii îşi fac buncăre şi stocuri de alimente, ceilalţi participă la ritualuri de întâmpinare a sfârşitului de lume, aşa cum îl ştim noi acum. N-am crezut nici noi că vom găsi atâtea "sfârşituri de lume" când am început să ne documentăm.
● Până la urmă a fost greu pentru voi să alegeţi "tonul"?
● Tonul e cel pe care îl abordăm de obicei. N-a existat niciodată o altă opţiune şi nici nu va exista, la "În Premieră". Constatăm. Ne documentăm, aflăm, filmăm, aducem în faţa publicului. Părerile noastre personale le păstrăm pentru discuţii între noi. Nu poţi nici să fii iresponsabil şi să strigi "vine sfârşitul lumii, căutaţi-vă repede nişte peşteri în munţi", dar nici să fii atât de limitat şi de autosuficient, încât să-ţi permiţi să iei în derâdere nişte oameni care cred cu tărie în ceva. Noi am fost mereu deschişi cu opiniile tuturor interlocutorilor. Nu poţi să cataloghezi pe cineva într-un fel sau altul, doar pentru că gândeşte altfel şi are argumentele proprii. Deci, constatăm. Dacă ar ieşi ca la Discovery, am fi onoraţi.
● Apocalipsa "de anul ăsta" are un avantaj faţă de precedentele – existenţa televizorului. Factor favorizant, nu?
● Sunt cel puţin doi factori care diferenţiază apocalispa 2012 de celelalte 200 anuntaţe în istoria omenirii. Unul este reprezentat, într-adevăr, de televizorul şi toate formele de media de astăzi, care merg spre apogeul evoluţiei şi care, iată, de vreo doi ani, tot darâmă guverne vechi de decenii, în ţări care nu mai sperau nimic. Însă cred că principalul factor au fost mayaşii. Faptul că, pentru prima dată, de la Biblie încoace, apocalispa nu mai este anunţată de vreo sectă izolată, fundamentalistă şi agresivă. Ea vine, se spune, de peste milenii, de la un popor misterios şi foarte învăţat. Iar faptul că mayaşii ar fi putut calcula, acum 5.125 de ani, că pământul se va sfârşi exact pe 21 decembrie 2012 îi sperie pe mulţi. Cu atât mai mult cu cât mayaşii mai au câteva inscripţii profetice care s-au adeverit. Sau, cel puţin, aşa au fost ele interpretate ulterior. Deci, e o combinaţie între o informaţie care provine de la o civilizaţie care a inventat zero, de exemplu, şi care avea noţiuni extrem de avansate de astronomie, şi o răspândire a acestei informaţii prin mass-media secolului al XXI-lea. De aceea, apocalipsa 2012 pare pentru mulţi mai credibilă decât toate celelalte. Sigur, ar putea fi şi faptul că toate celelalte au trecut, iar asta e încă "în pregătire" :)
● Americanii îşi construiau buncăre încă de pe vremea "crizei rachetelor". Conceptul a evoluat? Cum a fost el preluat de europeni?
● Exact buncarele pe care le construiau americanii acum 60 de ani sunt astăzi refugiul celor care cred în apocalispa 2012. Unul dintre personajele noastre, care a făcut o mare afacere din vânzarea de buncăre în ultimii trei ani, ne-a spus că, a construi astazi un adăpost de genul celor din secolul trecut, ar însemna să cheltuieşti un miliard de dolari. Aşa că acum sunt cumpărate buncărele vechi şi reamenajate. Unul se găseşte undeva în centrul Europei şi e în curs de amenajare chiar acum. Vor fi duse acolo inclusiv opere de artă şi seminţe din toate speciile de plante de pe pământ. Şi, da, conceptul a evoluat mult. O să vedeţi în reportaj că aceste buncăre arată mai bine decât casele noastre. Sunt nişte mici cartiere sub pământ, elegante, cu tehnica de ultimă oră, şcoală, coafor, sală de forţă, spital şi sere, care pot asigura hrana a 2.000 de oameni, cu 2.500 de calorii pe zi. Românii îşi permit însă mult mai puţin. Buncărele pe care le-am filmat la noi asigură doar strictul necear pentru o perioadă, dar n-au confortul celor occidentale.
● Spuneai că această panică a sfârşitului de lume are profunzimi nebănuite. Ce te-a şocat cel mai tare?
● M-a surprins dimensiunea pregătirilor. Ştiam că sunt oameni preocupaţi de 21 decembrie 2012, însă n-am ştiut până unde merg măsurile de precauţie pe care şi le-au luat. N-am ştiut, de exemplu, că se fac în România cursuri de supravieţuire, în eventualitatea unei apocalipse. Şi ca la ele participă oameni inteligenţi, şcoliţi, absolut normali. Unii cred că se va întâmpla ceva, alţii spun "nu se ştie niciodată", luându-se probabil după toată agitaţia de pe glob, politica economică, militară, încălzire globală, asteroizi care zboară prin apropierea Pământului etc. Cunosc şi eu oameni cu funcţii înalte sau cu business-uri prospere, care, când vine vorba despre decembrie 2012, spun, mai în glumă, mai în serios, că îşi vor lua vacanţe undeva, la munte. Adică, fenomenul e mult mai larg decât am crezut iniţial, şi exact asta am vrut noi să arătăm în acest reportaj: nu că vine sfârşitul lumii, ci că lângă noi sunt oameni care nu exclud asta şi se pregătesc.
● O recomandare? Rămâne între noi şi cititori...
● Să privească reportajul cu mintea deschisă. Să ia din el ce le place, să înveţe din el dacă găsesc ceva care le stârneşte interesul şi să nu se grăbească să-i ia peste picior pe cei pe care îi vor vedea. Fiecare dintre noi crede în ceva şi nu întotdeauna suntem la unison. Cum spune în reportaj un profesor de istoria religiilor: în toate credinţele, de mii de ani, oamenii aşteaptă revenirea pe Pământ a unui mesager al lui Dumnezeu şi această revenire este, în toate cazurile, asociată cu sfârşitul a ceva. Pentru că, în definitiv, orice schimbare înseamnă, implicit, sfârşitul a ceva.
● În încheiere, o întrebare personală: cum îţi vei petrece sfârşitul lumii?
● Undeva, la munte (râde)
