Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În România lui 2015, munca puţină pe bani mulţi a devenit o atracţie pentru foarte multă lume, în special pentru o categorie a tinerilor. Sau mai bine spus, a tinerelor. „Studentă, 23 de ani, înaltă, 1,70 metri, educată, cu forme apetisante şi cu imaginaţie bogată, caut bărbat, preferabil peste 35 de ani, potent financiar, pentru socializare şi relaţii fără obligaţii”. Aşa sună un anunţ de pe internet, de la rubrica Matrimoniale. Lângă el stă postată şi o poză neclară, din care distingi totuşi o siluetă feminină. Mi-a stârnit curiozitatea, mai ales partea a doua a anunţului, cea în care era notat clar că fata vrea un domn cu bani şi am vrut să aflu ce înseamnă pentru ea socializarea şi relaţiile fără obligaţii. N-am mai stat pe gânduri şi am sunat la numărul din dreptul anunţului.
“Bună! Am găsit şi eu numărul tău la un anunţ pe net...”
„Da!”
„Spune-mi şi mie mai clar, despre ce este vorba.”
„Păi, hai să-ţi spun pe scurt. Eu sunt studentă, arăt foarte bine şi caut un bărbat care să mă întreţină, înţelegi ce vreau să spun...”
Am înţeles perfect şi am intrat în jocul fetei, pretinzând că sunt un tânăr om de afaceri. Singura problemă ar fi fost vârsta, eu fiind sub 35 de ani, dar studenta a trecut repede peste asta, când a auzit că aş sta bine la capitolul conturi bancare. I-am propus o întâlnire, iar fata a acceptat pe loc. Singurele condiţii din partea ei au fost: să ne vedem la ea acasă şi să am în buzunar cel puţin o sută de euro, pentru că la ea timpul costă. Am fost de acord cu ambele dorinţe şi am plecat spre casa fetei. Tânăra locuieşte ultracentral, la doi paşi de kilometrul zero al Capitalei, în zona Pieţei Universităţii. Bat la uşă, uşa se deschide şi din spatele ei o mână îmi face semn să intru. Pe holul apartamentului aproape beznă. Fata m-a îndrumat spre un dormitor, în care mai zăreai printre două drapeii groase, trase pe geam, câteva raze de lumină.
„Bună, Eu sunt Maria.”
„Bună... Poţi să dai puţin draperiile de pe geam. Aş vrea să ne vedem mai bine.”
„Sigur!”
Maria, dacă acesta este numele real, arăta exact cum s-a descris în anunţ. Înaltă, brunetă, frumoasă şi cu un corp despre care nu trebuie să fii vreun expert să-ţi dai seama că e lucrat zi de zi în sala de fitness. Semn că fata investeşte mult în ea.
„Bun, dacă tot am ajuns la tine, aş vrea să îmi spui sincer ce cauţi, concret.”
“Sincer, caut un sponsor. Ştii ce e ăla?”
„Nu prea.”
„Vreau un bărbat care să îmi ofere viaţă bună, iar eu îi fac toate poftele. Vezi cum arăt, nu?”
Mai exact, studenta îşi scotea trupul la vânzare, pe bani mulţi. Prima înrebare care mi-a trecut prin cap a fost de ce ar face asta şi printre vorbe, am strecurat-o.
„Eu sunt din Adjud, sunt la facultate, la drept. Ai mei îmi dau bani, îmi plătesc chiria aici, dar ştii cum e Bucureştiul ăsta... Eu am mai avut un prieten înainte, mai bătrân aşa... Era arab. Cu bani de la el mi-am pus silicoane.”
Recunosc, pentru câteva secunde am rămas fără grai. Nu-mi puteam închipui cum nişte părinţi au trimis odrasla să facă şcoală, iar ea a ajuns să se prostitueze. Am întrebat-o totuşi cum procedează în meseria pe care pare că o iubeşte mai mult cu fiecare zi ce trece.
„Păi, dacă o să fim ok, mă suni când vrei tu. Dacă vrei să vii la mine să ne simţim bine, te costă o sută de euro şi dacă mai vrei tu să aduci ceva. Dacă vrei să mergem la petreceri, în club, tu îmi plăteşti consumaţia şi, la final, mergem la hotel sau la mine şi aş vrea să rămân şi eu cu o sută de euro. Să ştii că sunt foarte discretă, nu te sun niciodată, ca să nu ai probleme.”
Planul fetei era clar, tarifele bătute în cuie, însă după ce mi-a spus toate aceste lucruri, studenta vine cu o precizare. Una la care ea pare să ţină foarte mult.
„Să ştii că eu nu sunt prostituată!”
Am dat din cap, semn că o aprob şi o susţin. În acelaşi timp îmi căutam printre gândurile răscolite de toată povestea un motiv să plec din casa posibilei viitore avocate. Evident fără să plătesc suta de euro pretinsă de tânără încă de la discuţia telefonică. Fata însă mi-a luat-o înainte.
„Acum sper că ai la tine... Aşa cum am vorbit...”
„Vaaai, am uitat să scot de pe card. Cobor şi în două minute revin cu banii.”
Nu prea a părut mulţumită de răspunsul primit de la mine, însă nici nu a avut ce să facă. A apelat, totuşi la o strategie, poate, poate mă atrage şi mă întorc la ea cu suta de euro promisă.
„Când te întorci, te aştept goală să vezi de ce sunt în stare!”
Am plecat, nu la bancomat, să scot bani, ci direct la poliţie. Am vrut să aflu cât de legală este activitatea tinerei. Cei de acolo mi-au spus că prostituţia se sancţionează cu amendă contravenţională şi asta doar dacă fata este prinsă în flagrant. L-am întrebat şi pe sociologul Ciprian Necula de ce se întâmplă un astfel de lucru. Răspunsul a fost scurt şi la obiect. „Dintotdeauna munca uşoară care a adus bani mulţi a fost îmbrăţişată, mai ales pe partea comerţului sexual. În plus, există ofertă pentru că există şi cerere”.
