Scandalul "Revizorul"

In anul 1973, regizorul Lucian Pintilie a luat decizia de a se expatria.

Lucian Pintilie "este protagonistul celui mai rasunator scandal imploziv din Romania", este de parere George Banu intr-un articol din "Comedie francaise" (2000), articol citat de Pintilie in cartea sa. "Scandalul imploziv este unul puternic personalizat. Scandalul exploziv e colectiv, celalalt, dimpotriva, striveste un om." Este un scandal care "desparte in doua istoria teatrului romanesc de dupa razboi si pana in 1989". In toamna lui 1972, la Teatrul "Bulandra" din Bucuresti incep repetitiile cu "Revizorul", piesa in montarea lui Lucian Pintilie. Distributia este una de zile mari pentru ca rolul primarului este jucat de Toma Caragiu, iar alaturi de el sunt prezenti Octavian Cotescu, Tamara Buciuceanu Botez, Mircea Diaconu, Mariana Mihut, Virgil Ogasanu, Victor Rebengiuc, Valy Voiculescu Pepino si Petre Gheorghiu. Pintilie a adoptat o strategie familiara regizorilor din Est atunci cand era vorba de o piesa "periculoasa": a organizat repetitii deschise, la care a invitat crema lumii artistice. Indicatiile sale regizorale, in plin spectacol, nu mai aveau nevoie de alte interpretari: "Primiti-l (pe revizor - n.r.) cu paine si sare, ca pe Ceausescu cand face vizite de lucru". Vestea despre "Revizorul" lui Pintilie s-a raspandit fulgera tor, intreaga intelectualitate romaneasca care avea un cuvant de spus trecuse pe la repetitii, asa ca, in ziua premierei, "cele 3.000 de persoane care formeaza opinia publica vazusera spectaolul. Zarurile erau aruncate". Initial, cenzorii au avut inconstienta sa creada ca spectacolul poate fi "indreptat". Pintilie a tinut piept diferitelor inovatii, asa ca sambata, 23 septembrie 1972, Teatrul "Bulandra " si-a inceput stagiunea cu premiera la "Revizorul". Razboiul incepe. Intelectuali contra pseudointelectuali. Pro si anti Gogol. Pro si anti Pintilie. Ziarele vremii publica opinii, de cele mai multe ori "contra piesei". "Mutarile seamana cu o partida de sah", scrie George Banu. "In aparenta, miza este "Revizorul", dar in realitate miza veritabila este cotitura noii politici culturale." Dupa premiera de la 23 septembrie urmeaza alte doua reprezentantii, la 26 si 28 ale aceleiasi luni. La una dintre ele participa si ambasadorul URSS la Bucuresti, care isi exprima deschis nemultumirea. La o alta, sotia lui Maurer, aflata in primul rand, este stropita de Toma Caragiu care, dezbracat pana la brau, se spala intr-un lighean. Doua amanunte de culoare care, spun unii, au avut greutatea lor atunci cand s-a hotarat soarta spectacolului.

Represalii
Urmarea nu se lasa asteptata. La 30 septembrie, in "Scanteia" apare o decizie a Consiliului Culturii si Educatiei Socialiste care, la protestul "unui mare numar de spectatori", decide ca piesa "denatureaza opera marelui dramaturg" si hotaraste suspendarea spectacolului. Ce s-a intamplat? "Cearta sfintilor", aceasta este denumirea sub care Liviu Ciulei a caracterizat, plastic, mascarada prin care a fost interzisa piesa. In lipsa din tara a lui Dumitru Popescu "Dumnezeu ", care aprobase initial piesa, nucleul tare al partidului, la sugestia dramaturgului Aurel Baranga si a lui Leonte Rautu, a declansat o sedinta de partid, care a scos spectacolul de pe afis. Coincidenta sau nu, exact in aceeasi perioada, "Revizorul " era interzis si la Moscova. Spectacolul regizat de Gheorghi Tovstonogov cu trupa Teatrului Mare Dramatic din Leningrad sfarsea in acelas i mod. Dovada ca insusi regimul Brejnev vazuse asemanari cu fosta coruptie tarista. Ghilotina puterii continua sa cada. Liviu Ciulei, directorul Teatrului "Bulandra", care refuza sa se desolidarizeze de spectacol, este destituit. Toma Caragiu, secretarul de partid al teatrului, este si el demis din functie. Lui Pintilie i se interzice sa mai monteze spectacole in Romania. "Sa stiti, tovarase Pintilie, ca nu veti mai lucra niciodata in campul artistic ideologic cata vreme nu va veti modifica conceptia despre lume si univers."

CV
Lucian Pintilie s-a nascut in 1933 la Tarutino, in Basarabia. Dupa absolvirea Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucures ti a montat o serie de spectacole la Teatrul "Bulandra " si a regizat filmele "Duminica la ora 6" si "Reconstituirea ". Revenit in tara in 1990 face o serie de filme precum "Balanta" (1992), "O vara de neuitat" (1994), "Prea tarziu" (1996), "Terminus paradis" (1998), "Dupa-amiaza unui tortionar" (2000), "Niki Ardelean, colonel in rezerva" (2003). In 1992 publica volumul "Patru scenarii", iar in 2003 publica la Editura Humanitas volumul "Bricabrac"

INEDIT

• Era cert ca Lucian Pintilie nu mai putea sa profeseze in Romania. "Reconstituirea", in 1968, si "Revizorul", patru ani mai tarziu, fusesera manifeste mult prea puternice ca regimul comunist sa-l lase sa mai faca teatru sau film in Romania. Celelalte proiecte ale sale - proiectul de film "Salonul nr. 6" dupa Cehov si "Pescarusul" la Sala Comedia a Teatrului National Bucuresti - sunt lichidate si ele. "Mi-e rusine ca roman sa dau detalii despre executie", scria Lucian Pintilie, "cu atat mai mult cu cat intelectualii de elita au participat din proprie initiativa la desavarsirea ei".
• In primavara lui 1973, autoritatile ii pun la dispozitie un pasaport, mesaj clar ca nu mai este dorit in tara. Pintilie nu-si mai poate continua cariera decat peste granita, asa ca alege autoexilul si pleaca in Franta.
• Seria spectacolelor de mare succes este continuata in strainatate, chiar un an mai tarziu. "Turandot" (1974) la Theatre National de Chaillot din Paris si "Pescarusul" (1975) la Theatre de la Ville ii uimesc pe parizieni. Pintilie monteaza in Franta, Statele Unite, Tara Galilor, Iugoslavia.
• In 1979 revine in Romania, dar numai pentru a filma la "De ce trag clopotele Mitica?", un film dupa un scenariu propriu, inspirat din piesa "D’ale carnavalului". Povestea este asemanatoare. Filmul este din nou interzis in Romania, timp de 10 ani.
• Lucian Pintilie va reveni in Romania abia dupa Revolutie, in 1990. (SEBASTIAN. S EDUARD)

  Cu genunchii la gura in portbagaj
  Cornel si Mircea Constantiniu fac parte din acea categorie de gemeni parca trasi la xerox. Semanau ca doua picaturi de apa cand erau mici, asa ca pana si mama lor ii confunda. Erau copii cand au fost distribuiti in piesa "Print si Cersetor", in care Cornel si Mircea au interpretat mult timp rolurile principale din piesa care a umplut salile pana la refuz: "Eu jucam rolul Cersetorului, iar frate-miu, Mircea, partitura Printului. Si-n viata a fost la fel", ofteaza Cornel. Dupa ce a fugit din tara, Mircea s-a stabilit in Republica Sud-Africana, iar Cornel a ramas acasa, luptandu-se cu o boala ticaloasa, Parkinson. Cum oare macazul vietii a despartit ursitele celor doi gemeni care semanau atat de tare? Cand erau doi prichindei, baietii mai mari din cartier le dadeau amandurora cate o scatoalca: "Unul dintre voi ne va enerva precis astazi, primiti fiecare cate o palma inainte, fiindca nu stim care dintre voi va face nazbatia".

  Citește pe Antena3.ro

  

  Ce locuri poți să vizitezi în Maramureș dacă mergi de Crăciun sau Revelion în 2024. Cele mai frumoase obiective turistice iarna

  CARIERE DIFERITE. Cornel Constantiniu a absolvit Facultatea de Teatru si, dupa cateva stagiuni la Teatrul din Iasi, s-a dedicat carierei de solist de muzica usoara, cucerind nu numai inima publicului, dar si cateva trofee. Mircea Constantiniu a urmat Facultatea de Arte Plastice si a primit intr-un anumit moment o comanda de la o importanta ambasada din Bucures ti, fiind ales sa redecoreze interiorul ambasadei. Baiat frumos si cu farmec, la fel ca si fratele de pe scena, Mircea a cucerit inima nevestei unuia dintre functionarii ambasadei occidentale. Amor clocotitor, fara frana, asa ca iubitii au hotarat sa plece in strainatate.

  FUGA. Intr-o seara s-au intalnit ca de obicei si nevasta diplomatului i-a zis ca-l trece granita in portbagajul limuzinei. Au cumparat o periuta de dinti si Mircea Constantiniu s-a ghemuit in portbagaj, in timp ce iubita lui gonea pe sosea. Aceasta l-a trecut vama fara probleme, dupa care l-a extras din portbagaj, pentru ca era indoit de mijloc precum manerul umbrelei, de atatea ore de stat cu genunchii la gura, lipit de roata de rezerva. Insa, in Italia, iubirea celor doi s-a diluat si drumurile lor s-au despartit. Mircea Constantiniu s-a stabilit in Africa de Sud, unde are o firma de design si publicitate: "Uneori mi-e asa de dor de tara, de Cornel, de mama, incat m-as arunca in Ocean sa inot pana la Constanta". Cand Cornel Constantiniu s-a imbolnavit de Parkinson, fratele sau l-a chemat in Johannesburg, unde artistul a fost operat pe creier la o clinica redutabila. Cornel Constantiniu nu se da batut, mai si canta, tine in frau neiertatoarea boala. (Florin Condurateanu)

  CONTINUARE: Phoenix: Marea evadare