Tiganii din Simileasca asteapta Marea Chefuiala

Oamenii mahalalelor buzoiene devin in timpul campaniilor electorale o caracatita ce poate vota cu sute de stampile. Candidatii la primarie arunca in burtile monstrului, cu premeditata generozitate, fripturi, mici si bautura. Afisele cu zambete si promisiuni, lipite in geamurile murdare, nu aduc in mahala nici gaze, nici apa. Saracii cartierelor marginase spun ca vor inghiti haleala de la toti, dar ca or sa voteze tot cu cine vor ei.

Se plang ca nu au locuri de munca, dar nu incearca sa invete vreo meserie. „Cu cinstea mori de foame", crede un tigan de vreo 70 de ani. Nu-si trimit copiii la scoala decat ca sa scape de-o cheltuiala. Puradeii isi umfla burta acolo, cu lapte si cornuri. Apoi se intorc in Simileasca, mahalaua tiganilor din Buzau, sa invete altceva despre viata. Ai mari nu se feresc sa spuna ca-s tigani, dar nu recunosc ca stau in mahala. Ei locuiesc intr-un cartier. Stau cu totii, cat e ziua de lunga, pe ulita. Copiii invart cauciucuri starnind colbul gros, femeile sparg seminte, barbatii joaca table sau rummy. Traiesc din ajutorul social, a carui valoare nu o cunosc (ei spun ca e 700.000-800.000, cand, de fapt, este 630.000 de lei), si din comert la drumul mare. Cumpara din piete seminte, mere, oua, prajituri, iar pirande cu cercei mari, din aur, si batrane scofalcite le vand pe ulita, cu 3.000-4.000 de lei mai mult. Pe cele trei ulite ale mahalalei sunt vreo patru-cinci chioscuri, unde orezul, zaharul, uleiul se vand la suta de grame. Gina tine unul dintre magazine. „N-are lumea nici gaze, multi nu au nici televizoare, canalizare nu este. Finca n-are oamenii bani", isi scuza ea vecinii. Ulitele rasuna de manele.

Politica la drumul mare

Din patru in patru ani, tiganii din Simileasca asteapta Marea Chefuiala. Mormane de mititei, friptane, bautura garla - ditamai distractia. Cel putin asa povestesc ei. Cu trei-patru saptamani inainte de alegeri, candidatii la Primaria Buzaului se intrec in cucerirea infometatilor. „Anu"" trecut a vinit vro trei, a dat mancare la oameni, bautura... Anu"" asta n-a venit nimenea pan-acu"", isi varsa o tiganca ingrijorarea. Unii, mai optimisti, inchid ochii a intelepciune. Stiu ei ca va fi chefuiala si anul asta, daa... „Pai, in fiecare an vine. Ne pune sa lipim afise d-astea pa case si zice ca, daca nu le punem, nu ne baga canalizare", isi aminteste un mustacios care discuta, la unul din buticuri, cu alti doi, chestiuni de politica. Vreo zece barbati jerpeliti, imprastiati in fata geamurilor colorate de tigari si sticle de coniac, ii asculta cu gura cascata pe cei trei. Orice-ar spune meseriasii in ale politicii, majoritatea tiganilor din Simileasca sunt hotarati: nu vor vota cu Partida Rromilor. „Dupa ce s-a vazut sus, a uitat de altii. Ei n-are copii? Le-ar conveni sa n-aiba ce sa le dea de mancare!? Da"" nu sa gandeste ei la asta, ca n-a fost asa saraci niciodata", se revolta Marinica. Revolta ii cuprinde pe toti. Mereu, mereu le-au promis unul si altul ca, daca-i voteaza, le vor face canalizare, ca ii vor ajuta sa-si gaseasca de lucru. „L-am votat p-ala care a zis ca face mai multe. Da"" nici unu"" n-a facut nimic! Asa ca acum tinem afisele astea pa geam, pa casa, zicem ca votam cu ei, le halim mancarea, da"" votam cu ailalti!", se amuza in cor alti jerpeliti.

Deputat de strada, doar a facut armata

Eugen Raducanu este printre putinii tigani cu carte. Are 74 de ani, n-a fumat niciodata si a fost, pe vremuri, „deputat de strada", ca era cel mai gospodar prin Simileasca. Zice ca el a adus acolo si apa, si lumina, si gazele, si telefonul. Numa"" ca oamenii n-au bani sa se racordeze la retea. „Da un"" sa ia patruj"" da milioane?". Batranul este convins ca, oricat s-ar bate cu pumnii-n piept vecinii sai de mahala, „care vine si da mancare si bautura mai multa, p-ala-l voteaza. In campanie, toti promit si degeaba. Io... am facut trei ani de armata si am mai priceput si io cate ceva...", incearca sa convinga Raducanu. Acum cativa ani a reusit chiar sa angajeze vreo zece tigani la Chimica, in apropiere de Simileasca. L-a santajat pe unul de era director pe la fabrica asta: „Mergea intr-o carciuma si sa ducea la veceu, cand cu unul, cand cu altul... cam des... Lua spaga". Si el, Raducanu, a bagat de seama. Ca doar a facut armata, a fost sergent major de Securitate, mai stie si el cate ceva! Si asa a reusit sa-i angajeze pe ai zece.

Drumul negustorilor

Casele din mahalaua Postei sunt despartite de restul Buzaului de calea ferata. Un suvoi de zoaie azvarlite dintr-o poarta astampara praful gros ce ascunde bolovanisul drumului. Incaltati cu papuci mai mari decat talpa lor, doi copii stau pe bordura si migalesc ceva, cap in cap. Mai incolo, trei barbati stau la poarta, pe o banca improvizata. Par nemultumiti. Ce sa povesteasca? Suntem veniti cu votarea? Nu? O fetita de vreo 5-6 ani o zbugheste in curte si reapare imbracata intr-o rochita alba, preferata ei. Se fataie si asteapta sa fie trasa-n poza. Tarsaindu-si papucii, se apropie un alt barbat. Suntem de la gaze? A crezut ca...

„Posta" a fost, candva, cea mai pricopsita mahala a Buzaului, povesteste Suzana Costache, de la umbra corcodusului din poarta. Pe vremea aia, nu era picior de tigan in zona. „I-a zis "mahalaua Posta" ca pe-aici trecea negustorii veniti din Brasov, de la Bucuresti... Aducea cu carutele vin, zahar, malai, tot felul...", isi aminteste batrana. Are 84 de ani si nu vrea mai multi, fereasca Dumnezeu! N-a stiut, la viata ei, ce-i „trebunalu"", nici ce-i spitalul. A fost sanatoasa, ca a mancat putin.

Traiesc cu frica zlatarilor

Pe locul unde avea sa apara, pe la 1920, mahalaua Postei, au fost o mlastina si cateva case. Pentru ca locul era in drumul comerciantilor, au inceput sa apara tot mai multe gospodarii, oamenii si-au facut gradini. Pe vremea lui Gheorghiu-Dej au primit cate 10 pogoane de familie. Au pus porumb, orz, mei, dughie (nutret pentru cai). Din munca pamantului traiau si ei si vitele lor. Suzana n-a muncit, ca aproape toti ceilalti din Posta, la ilefeu (ILF - Intreprinderea de Legume - Fructe). „Oamenii muncea cu ziua la cartofi, la ceapa, la rosii... Eu aveam 7 pogoane de pamant si nu-l puteam munci pe tot. Il mai dadeam si in dijma", povesteste batrana. Are o singura fata, Tincuta, si o nepoata plecata in Spania, la cules de capsuni. Prin ’38 era in Posta si o moara de ulei, facuta de un neamt. Cand a plecat ala, au ocupat zlatarii locul si s-a terminat cu moara. Pana acum 10 ani, Suzana n-a incuiat niciodata usa casei. „Acum e lumea speriata. Zlatarii toata ziua se plimba si fura".

Negati de primar, ignorati de tineri

Primarul Buzaului, Constantin Boscodeala (PSD), afirma ca in municipiul pe care vrea sa-l mai conduca inca patru ani nu exista mahalale, ci cartiere marginase. Buzoienii trecuti de 45-50 de ani spun cu bucurie ca orasul lor are sase mahalale: Posta, Simileasca, Tohaneanu, Marghiloman, Mihai Viteazul si mahalaua lui Cretu. Oamenii mahalalelor buzoiene se simt ignorati de locuitorii din celelalte cartiere. Nu-i au la suflet, dar si-ar dori ca, intr-o buna zi, sa nu mai locuiasca la periferia orasului, sa aiba baie si sa nu mai fie atata praf. Vazut dinspre mahala, Buzaul pare un paradis. Pe un bolovan, la marginea drumului, zac doi barbati. La rastimpuri, scapa cateva injuraturi asupra unor vecini vinovati ca s-ar fi pricopsit cu o slujba la oras.

SUMAR EDITIE DE COLECTIE

Romania mahalalelor

Bucurestenii de bordei

Popa Nan, mahalaua din inima Bucurestilor

23 August, satul de la capatul tramvaiului

Raiul cutitarilor cumintiti

Adio, Vadul Ungurului!

Copiii din Peninsula sunt facuti pentru alocatie

Tiganii au ajuns stapanii mahalalelor din Ploiesti

„Aici ne-am nascut, aici vrem sa murim"

Tiganii din Simileasca asteapta Marea Chefuiala

Mahalale vechi si noi in dulcili targ al Iesilor

A fost odata in Bucuresti...

„In mahala traiau si Bacovia si fratii Mafoame"