EDITIE DE COLECTIE
Oamenii mahalalelor buzoiene devin in timpul campaniilor electorale o caracatita ce poate vota cu sute de stampile. Candidatii la primarie arunca in burtile monstrului, cu premeditata generozitate, fripturi, mici si bautura. Afisele cu zambete si promisiuni, lipite in geamurile murdare, nu aduc in mahala nici gaze, nici apa. Saracii cartierelor marginase spun ca vor inghiti haleala de la toti, dar ca or sa voteze tot cu cine vor ei.
TATIANA DABIJA
Politica la drumul mare
Deputat de strada, doar a facut armata
Drumul negustorilor
Casele din mahalaua Postei sunt despartite de restul Buzaului de calea ferata. Un suvoi de zoaie azvarlite dintr-o poarta astampara praful gros ce ascunde bolovanisul drumului. Incaltati cu papuci mai mari decat talpa lor, doi copii stau pe bordura si migalesc ceva, cap in cap. Mai incolo, trei barbati stau la poarta, pe o banca improvizata. Par nemultumiti. Ce sa povesteasca? Suntem veniti cu votarea? Nu? O fetita de vreo 5-6 ani o zbugheste in curte si reapare imbracata intr-o rochita alba, preferata ei. Se fataie si asteapta sa fie trasa-n poza. Tarsaindu-si papucii, se apropie un alt barbat. Suntem de la gaze? A crezut ca... âPosta" a fost, candva, cea mai pricopsita mahala a Buzaului, povesteste Suzana Costache, de la umbra corcodusului din poarta. Pe vremea aia, nu era picior de tigan in zona. âI-a zis "mahalaua Posta" ca pe-aici trecea negustorii veniti din Brasov, de la Bucuresti... Aducea cu carutele vin, zahar, malai, tot felul...", isi aminteste batrana. Are 84 de ani si nu vrea mai multi, fereasca Dumnezeu! N-a stiut, la viata ei, ce-i âtrebunalu"", nici ce-i spitalul. A fost sanatoasa, ca a mancat putin.Traiesc cu frica zlatarilor
Pe locul unde avea sa apara, pe la 1920, mahalaua Postei, au fost o mlastina si cateva case. Pentru ca locul era in drumul comerciantilor, au inceput sa apara tot mai multe gospodarii, oamenii si-au facut gradini. Pe vremea lui Gheorghiu-Dej au primit cate 10 pogoane de familie. Au pus porumb, orz, mei, dughie (nutret pentru cai). Din munca pamantului traiau si ei si vitele lor. Suzana n-a muncit, ca aproape toti ceilalti din Posta, la ilefeu (ILF - Intreprinderea de Legume - Fructe). âOamenii muncea cu ziua la cartofi, la ceapa, la rosii... Eu aveam 7 pogoane de pamant si nu-l puteam munci pe tot. Il mai dadeam si in dijma", povesteste batrana. Are o singura fata, Tincuta, si o nepoata plecata in Spania, la cules de capsuni. Prin â38 era in Posta si o moara de ulei, facuta de un neamt. Cand a plecat ala, au ocupat zlatarii locul si s-a terminat cu moara. Pana acum 10 ani, Suzana n-a incuiat niciodata usa casei. âAcum e lumea speriata. Zlatarii toata ziua se plimba si fura".Negati de primar, ignorati de tineri
Primarul Buzaului, Constantin Boscodeala (PSD), afirma ca in municipiul pe care vrea sa-l mai conduca inca patru ani nu exista mahalale, ci cartiere marginase. Buzoienii trecuti de 45-50 de ani spun cu bucurie ca orasul lor are sase mahalale: Posta, Simileasca, Tohaneanu, Marghiloman, Mihai Viteazul si mahalaua lui Cretu. Oamenii mahalalelor buzoiene se simt ignorati de locuitorii din celelalte cartiere. Nu-i au la suflet, dar si-ar dori ca, intr-o buna zi, sa nu mai locuiasca la periferia orasului, sa aiba baie si sa nu mai fie atata praf. Vazut dinspre mahala, Buzaul pare un paradis. Pe un bolovan, la marginea drumului, zac doi barbati. La rastimpuri, scapa cateva injuraturi asupra unor vecini vinovati ca s-ar fi pricopsit cu o slujba la oras. SUMAR EDITIE DE COLECTIERomania mahalalelor
Bucurestenii de bordei
Popa Nan, mahalaua din inima Bucurestilor
23 August, satul de la capatul tramvaiului
Raiul cutitarilor cumintiti
Adio, Vadul Ungurului!
Copiii din Peninsula sunt facuti pentru alocatie
Tiganii au ajuns stapanii mahalalelor din Ploiesti
âAici ne-am nascut, aici vrem sa murim"
Tiganii din Simileasca asteapta Marea Chefuiala
Mahalale vechi si noi in dulcili targ al Iesilor
A fost odata in Bucuresti...
âIn mahala traiau si Bacovia si fratii Mafoame"