Prof. dr. Camelia Gavrilă: “Trebuie să păstrăm un echilibru între valorile tradiţionale ale şcolii româneşti şi necesarele accente europene moderne, specifice secolului nostru”

“Jurnalul Naţional să continue proiectul de recuperare prin lectură a cărţilor uitate sau ignorate, dar şi a dragostei pentru lectură”. Este îndemnul pentru ziarul nostru venit de la un dascăl şi şef al educaţiei (ieşene) deosebit. An de an, Iaşiul se află printre judeţele fruntaşe ale ţării în ce priveşte promovabilitatea la BAC. Procentul celor admişi este în creştere, numărul elevilor cu media zece e de fiecare dată pe prima poziţie ori pe podium. Sute de elevi ieşeni au obţinut de-a lungul timpului rezultate extraordinare la concursurile şi olimpiadele şcolare, absolvenţii săi sunt căutaţi şi admişi la marile universităţi ale lumii. Şi pentru a întări cele arătate, vă oferim doar un exemplu de elev ieşean care a cunoscut o carieră extraordinar de frumoasă la nivel mondial: Alexandra Dăriescu, care a absolvit Colegiul de Artă “Octav Băncilă” şi care acum e încărcată de glorie, fiind apreciată peste tot în lume. Pianista a fost inclusă printre primii 30 de oameni de succes, sub 30 de ani, într-un clasament internaţional.
(http://jurnalul.ro/special-jurnalul/reportaje/noua-clara-haskil-a-romaniei-cucereste-pianistic-regatul-britanic-644824.html). Nucleul liceelor de elită ale Iaşiului, care prin profesorii lor fac să apară an de an astfel de rezultate, gravitează în jurul Colegiului “C. Negruzzi”, al Colegiului Naţional şi al unui centru de excelenţă, şi o are în prim-plan şi pe şefa învăţământului ieşean, profesorul doctor Camelia Gavrilă, dascăl apreciat la Colegiul “C. Negruzzi”, diriguitor competent a tot ce se întreprinde în educaţia judeţului, un “antrenor de olimpici” şi, de ce nu, un posibil viitor ministru al învăţământului.

Cristinel C. Popa: Iaşul este un judeţ fruntaş în ţară în ceea ce priveşte mulţi indicatori legaţi de învăţământ, atât preuniversitar, cât şi universitar. Aici sunt cei mai mulţi “zecişti” la bacalaureat, sunt olimpici, promovabilitatea se situează la un nivel foarte bun. Cum s-a ajuns la această performanţă?
Prof. dr. Camelia Gavrilă: Învăţământul ieşean se află sub semnul vocaţiei pentru performanţă, al aspiraţiei spre împlinirea elevilor prin studiu, prin cunoaştere şi cultură. Poate fi vorba de tradiţie, de un spirit al locului, de un destin al oraşului, de competiţia pe care am încurajat-o între licee şi şcoli cu deschidere spre învăţătura temeinică, spre cunoaştere. Am urmărit, însă, şi o anume strategie de susţinere a evoluţiei rezultatelor - prin simulări riguroase şi organizate constant, prin monitorizarea absenţelor în şcolile cu probleme în acest sens, printr-o relaţie de comunicare pedagogică între părinţi, profesori şi elevi. În privinţa excelenţei, multe şcoli de elită sunt mereu prezente pe scena educaţiei naţionale pentru rezultate importante obţinute la concursuri şi olimpiade naţionale şi internationale. În Iaşi funcţionează un centru de excelenţă extrem de performant, care după 12 ani de existenţă are un palmares bogat, prin paleta largă de discipline ştiinţifice şi umaniste la care susţin cursuri, activităţi, seminarii aproape 200 de profesori valoroşi pentru 2500 de elevi pasionaţi şi talentaţi. Organizăm anual o Gală a Excelenţei în care premiem elevii performanţi şi pe mentorii lor, publicăm rezultatele de înalt nivel în revista Excelsior, există un spirit de competiţie care se armonizează cu aspiraţiile şi atmosfera elevată a oraşului.

Cristinel C. Popa: Sunteţi nu doar un dascăl competent, ci şi un politician priceput, implicat de-a lungul timpului atât în Legislativul local, cât şi în Executiv. Care atribute v-au ajutat şi cum? Cele de cadru didactic v-au ajutat în activitatea politică sau invers?

Prof. dr. Camelia Gavrilă: Fundamental sunt profesor, este o meserie care înseamnă vocaţie şi pasiune, activitatea mea profesională s-a conturat în spiritul excelenţei înainte de a deveni persoană publică, implicată în viaţa politică. Într-un fel politica m-a descoperit şi a intrat în viaţa mea, nu am folosit eu politica pentru evoluţia în carieră. Au contat competenţa, responsabilitatea, pasiunea pentru meseria de dascăl, faptul că am ales o zona de interferenţă între profesie şi politică, încât expertiza profesională m-a ajutat în conturarea demersurilor şi strategiilor de politică educaţională. Cu siguranţă s-a adăugat o istorie personală, cu reuşitele ca profesor la Colegiul ”C. Negruzzi”, imaginea de profesor antrenor de elevi olimpici, cărţile pe care le-am scris, proiectele şi concursurile pe care le-am iniţiat, poate empatia şi receptivitatea psihologică într-un domeniu în care comunicarea cu oamenii este fundamentală.

Elevii noştri învaţă, dar au şi puterea de a gândi limpede şi liber

Cristinel C. Popa: Colegiul Negruzzi, pe care l-aţi condus şi unde sunteţi cadru didactic, este o şcoală a elitelor din Iaşi. Apar elevi valoroşi an de an, mulţi dintre ei continuându-şi studiile la universităţi de renume din Europa şi SUA. Care e cheia succesului pentru a avea astfel de absolvenţi?
Prof. dr. Camelia Gavrilă: Colegiul ”C. Negruzzi” este o şcoală de tradiţie, cu o istorie de aproape 120 de ani, cu un ethos specific în care se împletesc valorile superioare, o educaţie înalt intelectuală, o atmosferă de studiu şi dialog spiritual, cultural adevărat. Profesorii de astăzi sunt în mare măsură repere profesionale autentice, conştienţi de responsabilitatea în faţa istoriei, dar şi înnobilaţi de pasiunea pentru profesie şi de talentul pedagogic absolut necesar în activitatea noastră. Există o formă dură de selecţie a elevilor prin concursuri de matematică, limba şi literatura română, limbi străine încă din anii de gimnaziu, se adaugă numele şi reputaţia unor profesori devotaţi, încercăm să conturăm un spirit al şcolii care înseamnă şi sobrietate, studiu, severitate necesară, cultivarea unor repere axiologice, susţinerea valorilor intelectuale. Elevii noştri învaţă, dar au şi puterea de a gândi limpede şi liber, de a avea curajul opiniei, de a trece prin experienţe culturale de iniţiere pentru fiinţa matură de mai târziu. Tinerii trăiesc mândria de a fi “negruzzist”, de a descinde din şcoala înfiinţată de Spiru Haret ca “ liceu model”, ca şcoală a elitelor culturale încă de atunci, de la sfârşit de secol XIX. Aşa cum se poate vorbi de tradiţie şi modele în artă, în sport, la fel se întâmplă într-o şcoală foarte bună - prin puterea modelului, prin “contaminare”, valorile generează valori.

Cristinel C. Popa: Credeţi că există o criză de valori la nivel naţional? Ar putea fi aceasta generată de minimalizarea, în ultimii ani, a rolului educaţiei şi de schimbările din sistemul de învăţământ?

Prof. dr. Camelia Gavrilă: Cu siguranţă există o criză de valori în societate, o deplasare dureroasă de la sensurile unor verbe ca a fi, a şti, a înţelege, a iubi, spre seducţia verbului a avea, un sinuos traseu spre lumea pragmatică în care valori intelectuale, morale, estetice, filantropice se regăsesc tot mai puţin. Şcoala cu toate limitele şi criticile pe care i le aducem este în mod tradiţional păstrătoarea acestor valori, tocmai pentru că este conservatoare, pentru că are reguli, tradiţie, istorie, pentru că propune modele şi încearcă să ofere răspunsuri, chiar şi parţiale sau relative, pentru lumea derutantă şi eclectică în care se mişcă tinerii. Cu toate schimbările din educaţie, cred că soluţia cea mai bună pentru formarea unui tânăr, pentru desăvârşirea lui este prin şcoală, de aici reverberaţiile şi schimbările pozitive merg inevitabil spre societate în intregul ei. Eu consider că şcoala oferă acel fundament de încredere şi cunoaştere de la care trebuie să pornim în marea aventură a existenţei, a învăţării continue...

Cristinel C. Popa: De ce nu au priză la public modelele bune? Ce rol joacă în educaţie media, mijloacele complementare?

Prof. dr. Camelia Gavrilă: Există o tentaţie a modelelor facile, a succesului poleit şi superficial, pentru că media propune asemenea trasee de realizare, fie că vorbim de tabloide, de reviste “glossy”, de emisiuni de divertisment facil. Psihologic vorbind, căutăm soluţii salvatoare în mituri şi legende contemporane pentru a ne salva de dezolarea unor vieţi fără perspective. Dar în aceeaşi măsură media deschide şi drumuri spre succes, şanse de realizare, învăţarea prin imitaţie, prezentarea unor poveşti de succes cu miez semnificativ. Ca în orice produs social al lumii postmoderne, binele şi răul coexistă, moral, imoral, material sau spiritual se amestecă derutant, contează dozajul şi filtrul pe care un tânăr le aşează în faţa mesajelor media, în general în faţa mesajelor pe care lumea le transmite halucinant în această societate informatizată, relativizată, complexă şi cu foarte puţine criterii valorice.

Cristinel C. Popa: Aveţi un CV impresionant. Aţi promovat cu nota maximă toate gradele didactice. Care a fost şi este secretul succesului dvs? V-aţi gândit vreodată, de-a lungul carierei, că ar fi fost, poate, mai bun un loc de muncă în străinătate?

Prof. dr. Camelia Gavrilă: Am fost educată în familie în spiritul studiului şi al lecturii, am fost ambiţioasă şi consecventă în tot ceea ce am făcut în carieră, poate şi zodia capricornului - zodie de pămânat, cu deschidere spre responsabilitate, consecvenţă, tenacitate, respectul pentru cuvântul dat, a fost o ipoteză a începutului meu, un datum de bun augur. Nu aş fi plecat niciodată din ţară, eram studentă în anii ‘81- ‘82 când am vizitat Occidentul, dar totul a rămas o experienţă culturală importantă, esenţială pentru devenirea mea, fără seducţia plecării. Aparţin de această matrice culturală românească, rădăcinile mele sunt adânci, sunt fericită aici, deşi iubesc mult călătoriile pentru bogaţia lor spirituală şi de cunoaştere. La fel ca Ulise....mă întorc mereu în Ithaca.

Cristinel C. Popa: Pentru ce vă apreciază elevii, dacă ştiţi sau bănuiţi?

Prof. dr. Camelia Gavrilă: Într-un exerciţiu de imaginaţie, cred că elevii mei apreciază competenţa profesorului de limba română, deschiderea culturală, sensibilitatea, reuşitele spre care se pot îndrepta urmând calea pe care o sugerez doar, fără a o impune. Cu siguranţă există şi certitudinea că le sunt utile cunoştinţele şi lecţiile mele, că descoperă adevărul şi frumuseţea din pagini de literatură şi din artă, că pot judeca frumosul din perspectiva unor valori estetice şi a unei viziuni filosofice formate treptat, dar temeinic. Încerc să îi determin să-şi înţeleagă vocaţiile, sensurile fiinţei lor în relaţie cu lumea, dar şi să se îndrepte spre bucuria unei vieţi trăite cu rost...

Cristinel C. Popa: Credeţi că sunt şanse ca în România să apară un nou Spiru Haret, adică un om care să inoveze, să cimenteze metodele bune şi să modernizeze ceea ce încă nu a ajuns la nivelul aşteptat?

Prof. dr. Camelia Gavrilă: Aceştia sunt oameni providenţiali care apar rar, au nevoie de un context, de o clasă politică responsabilă şi de un proiect guvernamental ferm, coerent şi vizionar. Avem nevoie de un simbolic Spiru Haret pentru a susţine la nivel de curriculum şi concepţie, de filosofie educaţională un sistem care să păstreze un echilibru rezonabil între valorile tradiţionale ale şcolii româneşti şi necesarele accente europene moderne, specifice secolului nostru. Uneori te încearcă o exasperare când vezi că idei bune se risipesc sau că improvizaţia, raţiunea politică şi concesiile sufocă sistemul educaţional.

Cristinel C. Popa: Care a fost cel mai greu moment din viaţa dvs? Cum s-au împăcat munca şi familia? Consideraţi că aţi plătit un preţ mare pentru succes?

Prof. dr. Camelia Gavrilă: Dumnezeu mi-a dat bucuria unei vieţi fericite şi împlinite, am avut sprijinul necondiţionat al părinţilor, iar soţul meu, cu o profesie la fel de nobilă şi umanistă cum este cea de medic, a înţeles că există în mine o forţă, un tumult de energie şi aspiraţie, şi a acceptat să asum un rol social şi politic destul de complex, cu multe nelinişti, cu efort, cu tensiune şi consum emoţional. Rutina şi comoditatea nu fac parte din idealul meu de linişte şi tihnă. Preţul a fost acest consum intelectual şi afectiv, dublat de regretul că nu am avut totdeauna răgazul de a fi alături de familie în duminici liniştite şi calme. Au fost momente nedrepte în viaţa politică, o lume în care am avut inocenţa să cred şi să-mi imaginez că valorile profesionale sunt susţinute. Nu se întâmplă, însă, lucrurile aici, la fel ca într-o şcoală sau o universitate, poţi lua 10 la teza, dar examenul îl promovează cei abili şi versaţi în jocuri politice misterioase...

“Este dificil să fii credibil şi serios, atunci când îţi părăseşti aliaţii, când ignori proiecte, programe asumate şi porneşti în aventura unor noi construcţii politice improvizate şi grăbite”

Cristinel C. Popa: Ce planuri de viitor aveţi? Ca profesor, ca inspector general, ca politician care recent a luat decizia de a părăsi PNL?
Prof. dr. Camelia Gavrilă: Drumul meu este fatal şi definitiv legat de ideea de educaţie, de şcoală, de cultură ca un concept larg, cuprinzător. Nu pot abandona ideea de a fi profesor, de a preda, de a fi alături de elevii-discipoli, deşi activităţi sociale, culturale, administrative ar fi putut de multe ori să mă îndepărteze de această “primă şi ultimă iubire”. Voi încerca cu obstinaţie să fiu şi profesor la catedră, dar şi să dau sensuri educaţiei ieşene măcar, dacă nu mai mult, dacă voi fi lăsată de acest complicat mecanism politic... Mi-aş dori ca alături de colegii mei să ajut lumea şcolii să fie mai bună, mai performantă, oferind tinerilor modele de viaţă, de studiu, de trasee profesionale şi de împlinire prin carte. Politica? Chiar dacă te dezamăgeşte deseori ca o trădare în dragoste, politica face parte din viaţa noastră, din calea aceea contradictorie prin care poţi totuşi schimba, îndrepta, dezvolta idei, proiecte, viziuni... Deşi valorile liberale se potrivesc spiritului meu independent, liber în manifestare şi rostire, am fost profund dezamăgită de ezitările şi fluidităţile de discurs şi atitudine din spaţiul liberalismului românesc, pornind de la pulverizarea construcţiei USL, continuând cu un şir de declaraţii şi abordări hazardate şi cu propunerea unei noi alianţe, aparent seducătoare şi logică prin speranţa de unire a dreptei, în realitate o construcţie puţin pregătită sau motivată la nivel politic, strategic, dar şi psihologic. Mi s-a părut imorală schimbarea de retorică, de teme şi strategii politice, trecerea rapidă dintr-o paradigmă politică în alta. Este dificil să fii credibil şi serios, atunci când îţi părăseşti aliaţii, îţi cauţi alţi parteneri pe care până ieri îi criticai argumentat, când ignori proiecte, promisiuni electorale, programe asumate şi porneşti în aventura unor noi construcţii politice improvizate şi grăbite. Eu cred că un cuvânt dat se respectă, că un program politic se duce până la capăt, că exista o măsură în aceasta “arta a compromisului” care este politica.

Cristinel C. Popa: Consideraţi că numeroşii miniştri care au deţinut în ultimele guvernări portofoliul Educaţiei au luat măsuri eficiente? Care ar fi, după părerea dv, deciziile cu impact pozitiv? Dar măsurile cu impact negativ?

Prof. dr. Camelia Gavrilă: Fiecare ministru a încercat să confere o marcă a propriei personalităţi demersurilor educaţionale parcurse. De fapt este firesc să ai un proiect, o idee, o strategie. Schimbările au fost, însă, de multe ori prea numeroase şi precipitate, fără timp de reflecţie şi de corecţie, fără măsura unor decizii temeinice... A fost nevoie de viziunea europeană, de curajul impetuos al ministrului Marga, de o reformă curriculară adevărată, a fost nevoie şi de legea calităţii promovată de Miclea şi de verticalitatea acestuia de a părăsi o demnitate importantă, atunci când finanţarea necesară pentru educaţie era ignorată şi mereu amânată. Au fost salutare investiţiile din educaţie - în infrastructură şi dotări în anii 2006- 2008, când şcolile şi-au primenit aspectul, şi-au îmbogăţit laboratoarele, bibliotecile, reţelele de calculatoare. Cu regretul că totul a rămas istorie şi un început bun, suspendat pe termen neprecizat...Nu agreez o descentralizare excesivă, nepregătită instituţional, care lasă loc implicării politice în viaţa şi lumea şcolii, nu cred că administraţiile locale sunt pregătite să adopte cele mai corecte măsuri pentru susţinerea unităţilor de învăţământ, nu există trasee suficiente pentru o educaţie individualizată, pentru proiecte regionale sau locale interesante şi creative, pentru că totul este uniformizat şi controlat. Din nefericire nu există dotări moderne, parteneriatele liceelor tehnologice cu agenţii economici sunt de multe ori formale, nivelul de pregătire a elevilor este modest, profesorii sunt puţin motivaţi şi societatea se bazează pe devotamentul, bunul simţ şi pasiunea lor pentru profesie... Este doar un inventar grăbit de lucruri bune, dileme, imperfecţiuni ale educaţiei româneşti.

Cristinel C. Popa: Măsurile la nivelul ministerului nu se iau la modul documentat? Nu se face o analiză, nu se urmăresc statistici? Pentru că în multe ţări ale Europei, precum cele nordice, sau în state de pe alte continente (cum ar fi Coreea de Sud) sistemul de educaţie se bazează exact pe continuitate şi pe un cadru legislativ maleabil.

Prof. dr. Camelia Gavrilă: În general există un studiu, o analiză de impact înainte de a se lua anumite măsuri, dar se manifestă, în aceeaşi măsură, şi presiuni ale sistemului, ale grupurilor profesionale sau ale sindicatelor, ale lumii politice, presiuni pozitive sau conjuncturale. Dacă ar exista o continuitate de strategie şi de echipe de profesionişti care să fie susţinute la nivel de politică macro pentru un anumit timp şi pentru un proiect unitar, poate nu ar mai apărea schimbări nejustificate, decizii de etapă, modificări care se integrează mai puţin în coerenţa necesară a sistemului de învăţământ.

Cristinel C. Popa: În calitate de inspector general şi de politician, nu credeţi că trebuie îndreptată mai mult atenţia şi către profesor? Inclusiv prin iniţierea unui cod deontologic în cazul elevilor, care să vină în completarea celui al cadrelor didactice.

Prof. dr. Camelia Gavrilă: Profesorul este unul din actorii fundamentali ai procesului educativ, el trebuie să fie competent, talentat, dăruit şi pasionat de profesie. I se cer calităţi intelectuale, emoţii, sentimente, morală, viziune şi i se oferă un salariu modest şi ... uneori, poate, recunoaşterea, respectul comunităţii. Cred că, în egală măsură, profesorul, elevul şi părintii trebuie să aibă drepturi şi responsabilităţi clare, să fie respectaţi, preţuiţi, dar şi responsabilizaţi - prin coduri scrise şi nescrise, printr-o politică educaţională adevărată şi corectă.

“Cei puternici şi ambiţioşi găsesc soluţii, chiar şi în condiţii precare”

Cristinel C. Popa: Credeţi că rezultatele uneori slabe din învăţământ sunt generate şi de sărăcie, atât în cazul elevilor, cât şi al profesorilor, şi de lipsa de perspective? Adică în sensul: “ce rost are să mai învăţ daca tot plec la cules căpşuni în Spania?”

Prof. dr. Camelia Gavrilă: Motivele eşecului sunt numeroase - poate fi absenţa dialogului familie-şcoală, indiferenţa sau neîncrederea părinţilor pentru realizarea prin învăţătură, experienţe nefericite cu profesori mediocri, fără intuitţie pedagogică, fără implicare. Sărăcia este un factor esenţial de influenţă negativă, de aici nedreptatea socială, inegalitatea de şanse ce ar trebui corectate prin măsuri sociale complexe. Cei puternici şi ambiţioşi găsesc soluţii, chiar şi în condiţii precare, sunt supravieţuitori şi uneori chiar motivaţi de precaritatea nivelului de viaţă. Dar cu certitudine şcoala ar putea face mai mult, dacă ar avea condiţiile, dotările, finanţarea, psihologii necesari, bani pentru proiecte remediale...

Cristinel C. Popa: De educaţia de acum a copiilor depinde ce vom vedea la televizor peste 20 de ani ? Sau de Guvernul de acum, ori de peste 10 ani? Sau de părinţii elevilor de astăzi?

Prof. dr. Camelia Gavrilă: Aţi deschis multe întrebări şi răspunsuri implicite. Şi părinţii au nevoie de o “şcoală a adulţilor”, de repere pentru a-şi modela copiii în spiritul valorilor, al adevărului şi al binelui, pentru a trăi şi a se integra în acest secol tulburat şi fluid. Orice guvern ar avea nevoie, în plan simbolic, de o lecţie de filosofie şi de o lecţie de morală înainte de a porni la drum, lecţii care să vorbească despre idealuri şi sensuri, despre libertate şi responsabilitate, despre existenţă şi trecere. Poate că dacă guvernanţii ar avea în faţă o oglindă magică în care să îşi vadă chipul şi faptele şi dacă s-ar preocupa de “cronica” ce s-ar putea scrie pentru mandatul fiecărui ministru, atunci şi coerenţa proiectelor şi finalităţile acestora ar lăsa urme pentru cei ce vor veni peste 20 de ani. În rest... trăim sub zodia lui “acum”, fără frisonul timpului.

Cristinel C. Popa: Un mesaj pentru Jurnalul National şi cititorii săi?

Prof. dr. Camelia Gavrilă: Aş vrea să aveţi mereu prospeţimea şi profunzimea analizelor pentru vârtejul lumii sociale, politice, economice în care trăim, să găsiţi şi mai departe spaţiul şi timpul jurnalistic necesar pentru problemele şi destinul educaţiei, să continuaţi proiectul de recuperare prin lectură a cărţilor uitate sau ignorate, dar şi a dragostei pentru lectură, pentru carte din partea cititorilor, fie ei tineri sau adulţi. Ca filolog şi pedagog nu pot decât să aduc o reverenţă presei care trece dincolo de senzaţionalul imediat şi efemer, cultivând, în schimb, sensuri profunde, valori adevărate, repere culturale perene.

Elevi olimpici, profesor de elită(Scurt portret academic)

Profesor doctor de limba şi literatura română, Camelia Gavrilă este inspector şcolar general al IŞJ Iaşi. O lungă periodă a fost director al Colegiului C. Negruzzi, liceu de elită ieşean. Obţine doctoratul cu titlul Magna Cum Laude pe o temă despre opera lui Blaga şi toate gradele didactice cu nota maximă: 10. Participă la zeci de stadii de perfecţionare la şcoli importante din majoritatea ţărilor europene, dar şi de pe alte continente. Manager la numeroase proiecte internaţionale în educaţie, a primit multe titluri şi premii care îi recunosc competenţele în domeniu. Între acestea Ordinul Naţional “Serviciul Credincios” în grad de Cavaler (decembrie 2000) şi Diploma de Excelenţă acordată de Ministerul Educaţiei pentru rezultatele deosebite obţinute la olimpiadele internaţionale. Consilier municipal din partea PNL, la un moment dat viceprimar al Iaşiului, îşi dă demisia din partid în 2014. Autor a aproape 20 de cărţi, de studii şi sute de articole ştiinţifice pe teme de literatură, estetică şi filosofie. Coordonator al unui cenaclu literar şi al unor reviste şcolare. S-a născut acum 53 de ani într-o familie în care mama era profesor de română. Este căsătorită, iar soţul său este medic.