Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Satul Poienărei este unul dintre cele mai frumoase și vechi din județul Argeș, dar riscă să dispară din cauza numărului mic de locuitori. Doar cincisprezece familii întregi, adică soț și soție, mai locuiesc aici, alte patruzeci de persoane fiind văduve. De teamă că vor pierde această parte a localității, autoritățile au început să o promoveze, prin prieteni, pe internet, fiecare cum a putut, așa că acum satul este într-un proces de transformare și ar putea deveni unul de vacanță. Terenurile pentru cei care vor să construiască la Poienărei sunt ieftine și cu impozite mici, iar autorizațiile se obtin ușor.
Despre povestea satului Poienărei am stat de vorbă cu părintele Ion Tuță. Preotul slujește la biserica de aici și ultimul botez l-a făcut pe 14 martie 2003. De atunci, în sat nu s-a mai născut niciun copil, iar populația este îmbătrânită pentru că tinerii au plecat la muncă în străinătate. Lăcașul de cult risca să se dărâme și i s-a făcut o subzidire pe banii Primăriei, dar cei mai mulți localnici nu mai ajung aici. În zile de sărbătoare, preotul merge la ei acasă să îi spovedească și să îi împărtășească. Duminicile sunt maximum 7 oameni la slujbă și mai mulți vin doar la Înviere. E drept, atunci apar și turiștii locului, oamenii care au case și vin pentru weekend sau sărbători, ori cei aflați în vizită la prieteni.
S-a dus vestea până în Belgia
Două familii de machedoni s-au mutat aici și primarul a organizat o sărbătoarea machedonească în speranța că așa va atrage și mai mulți. „Bunicii au rămas după mai multe vizite, iar copiii și nepoții vin la sfârșit de săptămână și de sărbători. Le-am organizat o zi a lor ca să îi atragem și au fost prezenți 80 de machedoni care s-au distrat. Li s-a pregătit mâncare tradițională, bucate de carne de oaie și miel și li s-a pus și muzică de-a lor. Chiar a fost frumos și chiar dacă nu vor reveni toți cei care au participat, jumătate sperăm să mai vină”, spune Virgil Baciu, primarul comunei Corbi, cea de care aparține satul Poienărei. Tot de la el am aflat despre un cetățean belgian care vrea o casă românească în localitatea despre care i-au povestit câțiva amici români aflați într-un schimb de experiență cu primăriile. Belgianul a venit la Poienărei și a ales o casă din zecile care sunt acum de vânzare și vrea să o renoveze și să îi păstreze aspectul. Locuința este făcută pe o fundație de piatră și este construită din lemn. “Au venit mulți oameni să se intereseze de case și terenuri. Mulți cer pământ pe care să ridice locuințe mici, cochete, doar pentru relaxare. Satul se va transforma într-unul de vacanță și încercăm să îi sprijinim cât putem. Anual facem o sărbătoare a fiilor satului la care îi invităm pe cei care au locuit aici și am văzut multă emoție așa că sperăm să vină măcar pentru a sta în zilele libere”, a mai spus primarul.
Vatră a rezistenței anticomuniste
Poienărei nu este doar un loc frumos, ci unul despre care se scrie și în cărțile de istorie pentru că aici s-au adăpostit partizani ai luptei împotriva comunismului. 16 persoane din sat au fost arestate, 4 dintre el chiar condamnate la moarte în 18 iulie 1959, doi preoți, un învățător și un cioban , toți acuzați că ar fi organizat rezistența anticomunistă într-un bordei din Poienărei. Preotul Ioan Constantinescu a fost ucis pentru că ar fi distribuit în sat versurile poetului Radu Gyr despre care se considera că îi îndeamnă pe oameni la revoltă împotriva conducătorilor și la credință în Dumnezeu: „Cu crucea în suflet de doruri amare/ Cu vreri răstignite sub roșii prigoane/ Cu vise ucise de crunta teroare/ Ridică-te, Gheorghe/ Ridică-te, Ioane”. În amintirea lor, Poienărei a fost numit „sat martir”, iar troița ridicată aici este unul dintre obiectivele promovate de autorități pentru turiști. Tot aici a fost organizat și Muzeul Satului într-o clasă a școlii, iar pe lista obiectivelor a fost inclus și Dealul Toaca, locul unde s-au adăpostit martirii.
Un cetățean belgian își caută specialiști care să îi renoveze o casă pe care a cumpărat-o în sat și căreia vrea să îi păstreze aspectul tradițional.
Satul se află la 60 kilometri nord de Pitești, la poalele munților Iezer-Păpușa, și este străbătut de Râul Doamnei
