x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Viaţă sănătoasă Trup, minte, suflet Ziua Îndrăgostiților. Semne dovedite ştiinţific că sunteţi îndrăgostit/ă

Ziua Îndrăgostiților. Semne dovedite ştiinţific că sunteţi îndrăgostit/ă

14 Feb 2017   •   09:12
Ziua Îndrăgostiților. Semne dovedite ştiinţific că sunteţi îndrăgostit/ă

Ziua Îndrăgostiților. Multor oameni li se întâmplă să viseze cu ochii deschişi la cineva, atunci când ar trebui să lucreze, sau să-şi imagineze viitorul alături de acea persoană. Aceste gânduri ameţitoare pot fi semne de iubire. De fapt, oamenii de ştiinţă au stabilit exact ce înseamnă "a fi îndrăgostit". Creierul unei persoane îndrăgostite arată diferit de cel al unei persoane care simte doar dorinţă sexuală şi, de asemenea, este diferit de al cuiva angajat într-o relaţie pe termen lung. Studii conduse de Helen Fisher, antropolog la Universitatea Rutgers şi expert în biologia iubirii, au relevat că faza de ''îndrăgostire'' este o perioadă unică şi bine definită de timp şi că există 13 semne elocvente care ne arată când suntem îndrăgostiţi, relatează Live Science într-un articol publicat la 20 ianuarie.

Aceasta este o persoană specială

Atunci când eşti îndrăgostit, începi să crezi că persoana iubită este unică. Credinţa este legată de incapacitatea de a simţi pasiune romantică pentru oricine altcineva. Fisher şi colegii ei cred că acest sentiment de singularitate rezultă din nivelurile ridicate în creier ale dopaminei centrale - o substanţă chimică implicată în atenţie şi concentrare.

Este perfect/ă

Oamenii care sunt cu adevărat îndrăgostiţi tind să se concentreze pe calităţile pozitive ale persoanei iubite, trecând cu vederea trăsăturile ei negative. De asemenea, ei se concentrează asupra evenimentelor şi lucrurile banale care le amintesc de persoana iubită, visând cu ochii deschişi la aceste mici momente şi amintiri. Această atenţie concentrată este de asemenea considerată a fi rezultatul unor niveluri crescute ale dopaminei centrale, precum şi al unei creşteri a noradrenalinei centrale, o substanţă chimică asociată cu o creştere a memoriei în prezenţa unor stimuli noi.

Sunt distrus/ă!

După cum este bine cunoscut, faptul de a fi îndrăgostit duce de multe ori duce la instabilitate emoţională şi fiziologică. Trăieşti pe rând momente de exaltare, euforie, energie crescută, insomnie, pierderea poftei de mâncare, tremur, puls accelerat şi respiraţie accelerată, precum şi anxietate, panică şi sentimente de disperare atunci când relaţia suferă chiar şi cel mai mic pas înapoi. Aceste modificări ale dispoziţiei sunt asemănătoare cu comportamentul persoanelor dependente de droguri. Şi, într-adevăr, atunci când persoanelor îndrăgostite li se prezintă imagini ale celor dragi, se activează aceleaşi regiuni ale creierului ca şi în cazul unui dependent de droguri care îşi primeşte doza. A fi îndrăgostit, spun cercetătorii, este o formă de dependenţă.

Greutăţile ne-au apropiat

A trece printr-un fel de dificultăţi alături de o altă persoană tinde să intensifice atracţia romantică. Tot dopamina centrală poate fi responsabilă pentru această reacţie, pentru că cercetările arată că, atunci când o recompensă este întârziată, neuronii care produc dopamină din mezencefal devin mai productivi.

Sunt obsedat/ă de el/ea

Oamenii care sunt îndrăgostiţi spun că petrec, în medie, mai mult de 85 la sută din timpul lor de veghe gândindu-se la "obiectul dragostei lor", potrivit lui Fisher. Gândirea intruzivă, cum este denumită această formă de comportament obsesiv, poate fi rezultatul scăderii nivelului de serotonină centrală din creier, stare ce a fost asociată anterior cu un comportament obsesiv. (Tulburarea obsesiv-compulsivă este tratată cu inhibitori de recaptare a serotoninei).

Aş vrea să fim împreună tot timpul

Oamenii îndrăgostiţi manifestă cu regularitate semne de dependenţă emoţională în relaţia lor, inclusiv posesivitate, gelozie, teama de respingere şi anxietate de separare. De exemplu, Fisher şi colegii ei au analizat creierul unor persoane care vizualizau fotografiile unui iubit pe care l-au respins sau ale cuiva de care erau încă îndrăgostiţi după ce au fost respinşi de către acea persoană. Rezultatele testelor de imagistică prin rezonanţă magnetică funcţională (fMRI) au arătat activarea mai multor zone ale creierului, inclusiv zone ale encefalului precum girusul cingular care s-au dovedit a juca un rol în pofta de cocaină. "Activarea zonelor implicate în dependenţa de cocaină poate ajuta la explicarea comportamentelor obsesive asociate cu respingerea în dragoste", au scris cercetătorii în 2010 în Journal of Neurophysiology.

Sper să rămânem împreună pentru totdeauna

Ei tânjesc, de asemenea, după o unire emoţională cu persoana iubită, căutând modalităţi de a fi mai aproape şi de a visa la viitorul lor împreună. Un alt expert în dragoste, Lucy Brown, neurolog la Colegiul de Medicină Albert Einstein din New York, spune ca această dorinţă de a fi cu o altă persoană seamănă într-un fel cu nevoia de apă şi de alte lucruri necesare pentru a supravieţui. Studiile arată că sistemele neuronale primitive care stau la baza acestui impuls sunt active la aproape toţi oamenii când se uită la faţa persoanei iubite şi nutresc gânduri de iubire. Acest lucru pune dragostea romantică alături de sisteme de supravieţuire, cum ar fi cele care fac să ne fie foame sau sete", a declarat Brown pentru live Science în 2011. "Eu mă gândesc la dragostea romantică ca la o parte a strategiei de reproducere umană. Ea ne ajută să formăm cupluri care ne ajută să supravieţuim. Am fost construiţi să experimentăm magia iubirii şi să fim atraşi de altcineva".

Aş face orice pentru ea/el

Oamenii care sunt îndrăgostiţi simt în general un puternic sentiment de empatie faţă de persoana iubită, simţind durerea acesteia ca fiind a lor şi fiind dispuşi să sacrifice orice pentru cealaltă persoană.

Şi-ar dori acest costum?

Atunci când suntem îndrăgostiţi apare tendinţa de a ne reordona priorităţile zilnice şi/sau de a schimba hainele, manierismele, obiceiurile sau valorile, astfel încât acestea să fie mai bine aliniate cu cele ale persoanei iubite. Chiar şi aşa, să fii tu însuşi ar putea fi cel mai bun pariu: într-un alt studiu al lui Fisher, prezentat în 2013 la conferinţa "Fiinţa umană", ea a constatat că oamenii sunt atraşi de opusul lor, cel puţin opusul lor "creier chimic". De exemplu, cercetarea ei a constatat că persoanele cu aşa-numitele personalităţi testosteron-dominante (foarte analitice, competitive şi care îşi controlează emoţiile) au fost deseori atrase de personalităţi cu un nivel ridicat de estrogen şi oxitocină - acei indivizi care au tendinţa de a fi "empatici, cultivaţi, de încredere, prosociali şi introspectivi, care căută sensul şi identitatea", a spus Fisher în 2013.


Putem fi exclusivi?

Cei care sunt profund îndrăgostiţi simt de obicei dorinţă sexuală pentru persoana iubită, dar există sentimente emoţionale puternice ataşate: dorinţa de sex este cuplată cu posesivitatea, o dorinţă de exclusivitate sexuală şi gelozie extremă atunci când partenerul este suspectat de infidelitate. Se crede că această posesivitate a evoluat într-atât, încât o persoană îndrăgostită îşi va obliga partenerul să respingă alţi pretendenţi, asigurându-se astfel că procesul de curtare al cuplului nu este întrerupt până nu se produce concepţia.

Nu este vorba despre sex

În timp ce dorinţa de unire sexuală este importantă pentru oamenii îndrăgostiţi, dorinţa de unire emoţională are prioritate. Un studiu a constatat că 64 la sută din persoanele îndrăgostite (acelaşi procentaj pentru ambele sexe) nu sunt de acord cu afirmaţia "Sexul este cea mai importantă parte a relaţiei mele cu [partenerul meu]".

Mă simt de necontrolat

Fisher şi colegii săi au constatat că persoanele care au declarat că sunt "îndrăgostite" spun de regulă că pasiunea lor este involuntară şi necontrolată. Pentru cartea ei din 1979 "Love and Limerence", psihologul Dorothy Tennov a cerut ca 400 de bărbaţi şi femei din Connecticut să răspundă la 200 de declaraţii despre dragostea romantică. Mai mulţi participanţi au exprimat sentimente de neputinţă, spunând că obsesia lor a fost iraţională şi involuntară. Potrivit lui Fisher, unul dintre participanţi, un om de afaceri de peste 50 de ani a scris în legătură cu o pasiune la locul de muncă: "Tind spre teoria conform căreia acest punct de atracţie pentru Emily este un fel de acţiune biologică, precum instinctul, care nu se află sub control logic sau voluntar. ... Am încercat cu disperare să mă cert cu ea, să-i limitez influenţa, să o direcţionez (spre sex, de exemplu), să o neg, să mă bucur de ea şi, da, la naiba, să o fac să răspundă! Chiar dacă ştiu că Emily şi cu mine nu avem absolut nici o şansă să avem o viaţă împreună, gândul la ea este o obsesie'', a raportat Fisher în 2016 online în Nautilus.

Scânteia s-a stins

Din păcate, a fi îndrăgostit de obicei nu durează pentru totdeauna. Este o stare nepermanentă care fie evoluează într-o relaţie co-dependentă pe termen lung pe care psihologii o numesc "ataşament", fie se disipează, iar relaţia se dizolvă. Dacă există bariere fizice sau sociale care îi împiedică pe parteneri să se vadă în mod regulat - de exemplu, în cazul în care cei doi se află la distanţă unul de celălalt - atunci faza de "îndrăgostire" durează în general mai mult decât în mod obişnuit. www.agerpres.ro

×