x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Cântarea României, defăimarea Occidentului (13). Occidentul l-a ucis pe Dumnezeu

6
Autor: Viorel Ilişoi 08 Aug 2013 - 21:22
Cântarea României, defăimarea Occidentului (13). Occidentul l-a ucis pe Dumnezeu Viorel Ilişoi N-avem timp să vedem decât crescătoriile de biciclete amenajate în jurul gării
Vezi galeria foto


(Continuare din episodul 12)
O iau în direcţia aplauzelor. Mă bucur din toată inima să întâlnesc români de-ai mei aici, în tren. Când i-am întâlnit pe străzi, în străinătate, mi-au cerut bani. De cele mai multe ori.

Sunt vreo zece oameni întinşi pe jos în spaţiul larg pentru biciclete. Patru biciclete stau în rastel, cu câte o roată în sus, ca nişte capre căţărate la ros lăstari. Câţiva tineri cu ţoale de rockeri zac unul peste altul, într-un somn letargic. E greu să-i numeri în grămadă. Iese mereu o mână în plus. Peste tot sunt împrăştiate cutii de bere goale, turtite. Lângă rastelul pentru schiuri, la vremea asta neocupat, stau întinşi alţi şase oameni: două femei, aşezate turceşte, fiecare cu câte un copil mic în braţe, plus un băiat şi o fată, de vreo şaişpe ani, care se giugiulesc pe nişte haine întinse pe jos şi chicotesc întruna.

Debandadă ca asta n-am văzut în Germania, de la un capăt la altul. De când am intrat în Danemarca, parcă am sărit gardul unităţii militare în oraş, mai la periferie. Nu ştiu dacă Danemarca e o ţară mai săracă, dar cu siguranţă e mai neîngrijită. Sau nu tot atât de îngrijită. Pe lângă linia ferată cresc tufe de mărăcini, casele nu mai au toate faţadele la fel de curate, prin gări văd peroane cu pavajul spart, geamuri nespălate, pereţi coşcoviţi. Iar în tren, poftim, mormanul ăsta de tineri beţi şi grupul ăsta – sau poate o familie – tolăniţi pe jos, în picioarele tuturor. Și miroase a vomă şi a nu ştiu mai ce anume, ceva ca în atelierele auto, unde se scoate uleiul uzat din motoare.

Nici nu mai vreau să aflu dacă ăştia care au aplaudat când a trenul a oprit în gară sunt români sau nu. Aşa ştiu eu: că românii aplaudă când avionul aterizează cu bine. Am văzut asta de fiecare dată când am zburat. De ce să nu aplaude şi când trenul opreşte într-o gară, după ce s-a stricat ceva la el chiar pe pod, deasupra mării? Mie, cel puţin, aşa mi-a venit să fac, de bucurie că am scăpat cu bine. Dar ăştia mi-au luat-o înainte. Ar putea fi din România, ar putea să nu fie. Nici nu mai contează. Brusc mi-a dispărut cheful de a intra în vorbă cu ei. Mirosul nu-mi prieşte.

Dau să plec. Când mă întorc spre uşă, mă trezesc cu un copilaş în braţe. Habar n-am cum. Pare-mi-se că maică-sa, care stă turceşte pe jos, l-a zvârlit cumva spre mine. Și eu l-am prins. Nu ştiu ce să fac cu el. Cum ziceam, de cele mai multe ori când m-am întâlnit cu compatrioţi de-ai mei în străinătate, pe stradă, mi-au cerut bani. Rareori mi s-a oferit ceva: o brichetă, un breloc, un muţunache de agăţat în parbriz. Prostioare de-astea. Și de fiecare îmi erau cerute înapoi după câteva minute. Dar să mi se dea un copil, şi încă aşa, cu aerul că e definitiv, ia-l şi treaba ta ce faci cu el, aşa ceva nu mi s-a mai întâmplat. Niciodată nu am primit daruri atât de preţioase.

O refuz politicos pe mamă.
– O, e prea mult, doamnă! E cu totul nemeritat! – îngaim pe româneşte, încurcat, către femeie. Și încerc să-i dau copilul înapoi.
Însă ea nu vrea să-l mai primească.
– Mister, please!

Nu-l mai vrea. Se tot întoarce spre mine când cu un umăr, când cu celălalt, cu capul în piept. O rog frumos să-şi ia copilul, să-i dea ţâţă, fiindcă, uite, bietul de el, caută la mine. Dar ea nu şi nu. Tot dă din cap şi repetă:
– Mister, please!

Se tot apără de mine cu braţele. Încerc să i le desfac cu genunchiul ca să-i pun copilul la piept. Nu izbutesc. N-am încotro. Aşez frumos copilul lângă dânsa şi dau să plec. Nu ştiu cum, când mă ridic, copilul e din nou în braţe mele. Și tot aşa de vreo trei ori. Parcă e legat de mine cu gumă.

Stau în uşa dintre coridor şi spaţiul pentru biciclete, cu copilul în braţe, şi nu ştiu cum să scap de el omeneşte, civilizat.
Deodată, simt că mă împinge uşa din spate. Mă întorc. În faţa mea stă chiar un manechin din vitrinele magazinelor de modă, turnate în cofrajul unei macaroane şi gătite până la sclipirea perfecţiunii. Una din acele domnişoare palide care-ţi trezesc imboldul de a le oferi pe loc sandvişul din mână. Cu forţa să li-l dai. Eu mă uit la ea uimit de transparenţa ei nesănătoasă. Ea mă priveşte uimită poate de amploarea mea corporală, poate de felul nefiresc în care ţin copilul în mâini, ca pe o minge de baschet, gata s-o arunc la coş. Profit de momentul ei de confuzie şi îi pun copilul în braţe. Și ţuşti! pe lângă dânsa, cu toată agilitatea de care e capabil un obez disperat, trec dincolo de uşa batantă.
Am scăpat! Respir adânc.
Silfida a rămas dincolo cu copilul. Se vede că n-are nici ea posibilităţi de alăptare. Sigură pe sine, se apleacă spre mamă şi îi pune copilul în braţe. Ce să vezi, femeiea îl primeşte! Cu o mână copilul, cu cealaltă nişte bani.

Domnişoara pleacă mai departe. Femeia freacă banii între degete, cu mâna deasupra capului şi râde cu satisfacţie. Are câţiva dinţi de aur. Spune ceva – nu aud, prin uşă, ce anume. Ceilalţi, femeia de alături şi adolescenţii pupăcioşi, râd şi ei şi aplaudă. Să fie de-ai noştri, să fie de-ai lor, de-ai altora...

La noi în ţară copiii sunt ieftini. Vezi mereu la televizor cum se fac tranzacţii scandaloase pe sume derizorii. Uneori sunt vânduţi chiar înainte de a se naşte. Dai banul şi iei copilul. Ce am văzut aici adineauri e tocmai invers: plăteşti nu ca să capeţi, ci ca să nu ţi se dea un copil. Nu mult, dar plăteşti. Trebuie să fii complet lipsit de inimă să faci asta. Occidentul l-a ucis pe Dumnezeu şi a i-a alienat pe oameni, i-a dezumanizat. Am citit asta într-o scrisoare pusă pe Internet de Maria-Cristiana Mărcuş, o româncă plecată la studii în Londra. Câtă dreptate avea! De aia a şi devenit scrisoarea virală, a umplut Internetul. Eu am primit-o de trezeci şi două de ori pe e-mail. Am vrut la rândul meu s-o recomand şi altor români, dar n-am reuşit, pur şi simplu nu mai era loc de ea.

Rămân tot pe coridor. Trenul trece în viteză de pe o insuliţă pe alta când pe poduri, pe deasupra mării, când prin tunele, pe sub mare. Se pricep danezii ăştia să facă lucrări ca lumea. Ce-i al lor e-al lor, trebuie să recunosc. Dar tot nu pot să-i iert pentru cum ne-au tras-o la fotbal, 5 la 2, la noi acasă, pe Stadionul Naţional. Noi le pregătisem, strategic, un gazon care să-i surprindă. Mai mult nisip decât iarbă. Dar ei parcă numai asta aşteptau. Ne-au umilit la scor şi au luat şi nisip în ghete, l-au cărat aici să-l pună la poduri şi la tunele...

Ajungem în Copenhaga. Și aici sărim dintr-un tren în altul. N-avem timp să vedem decât crescătoriile de biciclete amenajate în jurul gării, cât fumează Titus nişte ţigări, cu toate degetele. Urcăm într-un tren la fel de frumos ca expresul care ne-a dus de la Viena la Frankfurt. Suntem obosiţi şi nespălaţi. Este luni dimineaţa;  am plecat din Bucureşti sâmbătă la amiază şi vom ajunge în Stockholm abia spre seară. Cine te-a pus, Suedie, la capătul lumii?
(Va urma)
____________________________________________

Cântarea României, defăimarea Occidentului
episodul 1 - Ţara lui "Merge şi aşa"
episodul 2 - Cetăţean de onoare din întâmplare
episodul 3 - Occidentul, demn de mila noastră
episodul 4 - Sufletul mort al Vienei
episodul 5 - Şunca din seif
episodul 6 - Răzbunarea unui român sărac
episodul 7 - O, ce vacă minunată!
episodul 8 - Trenuri nemţeşti şi alte aroganţe
episodul 9 - Nişte provinciali
episodul 10 - Un vagon numit Europa
episodul 11 - Primire cu câine și sare
episodul 12 - Podișca lui Oprescu
episodul 13 - Occidentul l-a ucis pe Dumnezeu


 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

PSD promite moțiune de cenzură la sfârșitul lunii. Aritmetica parlamentară arată că au nevoie de încă 30 de voturi

PSD promite moțiune de cenzură la sfârșitul lunii. Aritmetica parlamentară arată că au nevoie de încă 30 de voturi
Liderul PSD, Marcel Ciolacu, a anunțat că a fost demarată campania de strângere de semnături pentru inițierea și depunerea unei moțiuni de cenzură împotriva Cabinetului condus de Florin Cîțu. Iar lucrurile...

Străinii învață după manualele românești de sexologie, la noi e materie-tabu

Străinii învață după manualele românești de sexologie, la noi e materie-tabu
Autorul primului Tratat de Sexologie este român, dar România nu a fost în stare să facă o lege a sexologiei. Este marea dezamăgire a profesorului Vasile Niţescu, președintele Societății Române de Sexologie...

Probleme „tehnice” ale educației sexuale în școli

Probleme „tehnice” ale educației sexuale în școli
Scandalul stârnit de subiectul educației sexuale în școli are și câteva probleme de implementare. Una dintre acestea ar fi lipsa efectivă a cadrelor didactice care să poată să predea această materie,...

Klaus Iohannis, cu salariul și chiria tăiate. A vândut, în schimb, de 23 de ori mai multe cărți decât anul trecut

Klaus Iohannis, cu salariul și chiria tăiate. A vândut, în schimb, de 23 de ori mai multe cărți decât anul trecut
Galerie Foto Declarația anuală de avere completată de președintele României, Klaus Werner Iohannis, și publicată pe portalul Administrației Prezidențiale conține mici surprize. Cea mai importantă se referă la casele pe ca...

Parlamentul European va vota joi Legea climei

Parlamentul European va vota joi Legea climei
Parlamentul European urmează să adopte joi noua lege a UE privind clima, proiect care crește obiectivul blocului european de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2030 de la 40%, la cel puțin 55%...

“Catedrala Țepei” – slujbă tip concert metal combinat cu urlete gen “Peluza Sud”

“Catedrala Țepei” – slujbă tip concert metal combinat cu urlete gen “Peluza Sud”
Galerie Foto Ai cancer și vrei să te vindeci? Ai rămas văduvă și nu știi ce să faci? Te-ai apucat de șpriț în neștire și tragi ca apucatul? Ți-a făcut soacra legături? Sau a intrat dracu’ în tine? Gata, problemele...

Compania familiei fostului director BNR Dolj, încă un contract important de la Guvern

Compania familiei fostului director BNR Dolj, încă un contract important de la Guvern
ACZ Consulting SRL Craiova, societatea deținută de soția fostului director al BNR Dolj Gheorghe Gherghinescu, a fost contractată, pentru a doua oară în câteva luni, de Guvernul condus de Florin Cîțu, pentru a...

„Fiți serioși! România nu avea ce să caute la acest Euro. Își băteau toți joc de noi”

„Fiți serioși! România nu avea ce să caute la acest Euro. Își băteau toți joc de noi”
Galerie Foto Colțul microbiștilor din Cișmigiu este unicul loc unde nu vorbesc decât experții. Anonimi, dar experți. Se laudă că tot ce s-a prevestit acolo s-a și întâmplat 100%. „Niciodată ce s-a spus aici nu s-a...

De ce amigdalele nu trebuie scoase pe bandă rulantă

De ce amigdalele nu trebuie scoase pe bandă rulantă
Interviu cu profesor doctor Dorin Sarafoleanu, membru al Academiei de Ştiinţe Medicale, întemeietor de şcoală în ORL   Destule suferinţe pot apărea în zona ORL, adică nas-gât-urechi. Limpezim...

„Avem Johnson & Johnson și terasa cu mici aproape!”

„Avem Johnson & Johnson și terasa cu mici aproape!”
Deși, inițial, spusese că vaccinarea anti-COVID din Piața Obor va fi reluată abia spre finalul lunii, în perioada 25-29 iunie, primarul sectorului 2 al Capitalei, Radu Mihaiu, s-a răzgândit. Deoarece este...

Culoarea carnetului de partid aduce dezastru în companiile de stat

Culoarea carnetului de partid aduce dezastru în companiile de stat
Supraoptimismul premierul Cîțu care ne asigură că economia își revine într-un V perfect, este contrazis de rezultatele economiei de stat. Acea economie nereformată, unde managerii și membrii consiliilor de...

Arhivele Naționale se digitalizează. Peste patru milioane de documente scanate via… UDMR

Arhivele Naționale se digitalizează. Peste patru milioane de documente scanate via… UDMR
Galerie Foto După Consiliul Județean Vrancea, care a demarat operațiunea de arhivare electronică a documentelor fizice cu ajutorul companiei unui fost candidat al USR-PLUS de la alegerile locale de anul trecut, o altă...

SPP se transformă: caută cu microscopul și ia amprente

SPP se transformă: caută cu microscopul și ia amprente
Galerie Foto Echipamente de prelevare a urmelor de presiune și a amprentelor de pe documente, dispozitive capabile să identifice agenții biologici umani și microscoape de mare precizie sunt ultimele achiziții făcute de către...

Campanie de vaccinare cu iz de mici, lavandă și loz în plic

Campanie de vaccinare cu iz de mici, lavandă și loz în plic
Galerie Foto În timp ce mai toate centrele de vaccinare anti-COVID stau mai mult goale, de dimineață până-n seară, românii indeciși sunt momiți să se imunizeze, prin piețe, cu porții gratuite de mici cu muștar, cu...

Viziunea contabilă a lui Cîțu ține la distanță diaspora românească

Viziunea contabilă a lui Cîțu ține la distanță diaspora românească
Guvernele, indiferent care au fost ele de-a lungul anilor, și-au făcut un titlu de glorie din sărbătorirea Zilei Românilor de Pretutindeni. Sărbătoarea a fost instituită prin Legea nr. 299/2007, privind...
Serviciul de email marketing furnizat de