Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Jeffrey Franks, reprezentantul FMI în România, a declararat exclusiv pentru Jurnalul Naţional care sunt acestea. Franks a lucrat chiar în cadrul echipei de experţi care evalua economia sud-americană chiar cu puţină vreme înainte ca aceasta să ajungă în prăpastie.
Între asemănările dintre cele două ţări, Franks pune lupta cu inflaţia şi, parţial, argicultura, în vreme ce deosebirile sunt centralizarea economiei şi exporturile.
“De fapt cred că situaţiile sunt foarte diferite: voi veniţi dintr-o economie centralizată comunistă, Argentina nu a avut niciodată aşa ceva. Voi aţi avut probleme cu inflaţie foarte, foarte mare în timpul tranziţiei, dar Argentina s-a confruntat cu inflaţia de mai multe ori în istoria sa şi e foarte dificil. Bazele economiilor sunt foarte diferite, agricultura e foarte importantă în Argentina, exporturile sunt în principal produse agricole. Aici în România aveţi unele exporturi agricole şi mult potenţial dar exporturile sunt mai mult industriale”, ne-a spus Franks.
Întrebat dacă are vreun regret personal pentru ceea ce s-a întâmplat în Argentina, oficialul FMI spune că se informează despre situaţia ţării dar nu urmăreşte foarte îndeaproape. “Am lucrat în Argentina acum 15 ani, aşa că a trecut mult de atunci. Mă informez ce se întâmplă dar nu urmăresc foarte îndeaproape, aşa că nu pot spune foarte multe despre Argentina în aceste zile”, a spus Franks.
Criza din Argentina a început în 1999, suprapunându-se cu cea din Asia de Sud-Est, şi s-a terminat în 2003. Înaintea crizei, Argentina a cheltuit sume imense pe proiecte ce nu au generat nimic, cum ar fi Războiul cu Marea Britanie din Malvine şI preluarea de către stat a tuturor datoriilor private. De asemenea, avea o rată de schimb fixă, 1 dolar pentru 1 peso. În final, ţara a ajuns să aibă un deficit comercial de 400 de miliarde de dolari deoarece exporturile sale erau foarte scumpe.
A luat 40 de miliarde de dolari de la FMI dar şi-a făcut mai mult rău, din moment ce Fondul impusese o clauză de “zero deficit”. Ulterior, FMI a spus că a acceptat ca Argentina să ia banii pentru a menţine peso doar pentru a face pe placul autorităţilor de la Buenos Aires.
În 2001, oamenii au început să îşi soată banii din bănci, ceea ce a declanşat panica. Executivul a îngheţat toate conturile iar oamenii au ieşit pe stradă pentru a protesta împotriva băncilor şI multinaţionalelor. Executivul a picat iar preşedintele Fernando de la Rua şi-a dat şI el demisia. Argentina a intrat în incapacitate de plată cu o datorie de 132 miliarde de dolari. În final peso a scăzut foarte mult iar autorităţile au introdus chiar o monedă nouă, argentino, care nu putea circula decât cash. Autorităţile au impus schimbarea tuturor conturilor în argentino, care varia liber, ceea ce a declanşat noi nemulţumiri populare. Din cauza devalorizării s-a ajuns la inflaţie de 80%. Dar devalorizarea a ajutat exporturile argentiniene. Statul a avut o creştere economică de 8,8% în 2003, 9% în 2004, 9,2% în 2005, 8,5% în 2006 şi 8.7% în 2007. Argentina şi-a plătit împrumutul de la FMI în 2005, cu trei ani în avans faţă de cum era programat.
Citește pe Antena3.ro
