Atestare - Produse traditionale neprotejate in UE

Din cele peste 1.000 de produse romanesti atestate la ora aceasta ca traditionale, numai bauturile sunt protejate de Uniunea Europeana. Producatorii carnatilor de Plescoi, branzei de burduf, cascavalului de Vulturesti, pup-ului cu varza sau a cozonacului Motului vor trebui sa ceara ei protectia UE. Incepand din 2008. Si vor obtine acest drept prin 2009.

Produsele alimentare traditionale romanesti sunt protejate la ora actuala doar in Romania. Daca vor sa iasa cu ele pe piata europeana, cei care le produc trebuie sa ceara si protectia UE. Insa nu chiar in clipa asta. "Probabil pana in mai anul acesta vom adopta Regulamentul Uniunii Europene cu privire la protectia produselor traditionale. Iar din 2008, producatorii romani pot sa inceapa sa parcurga pasii prevazuti pentru a obtine protectia, pentru ca avem perioada de tranzitie de un an", a declarat Tudorel Balta, consilier superior in Ministerul Agriculturii.

PASI. Dar ce vor avea de facut cei care vor sa-si protejeze carnatii, branza, cascavalul, placintele sau painea? In primul rand, pot cere protectie atat pentru indicatiile geografice si denumirile de origine ale produselor agricole si alimentare, cat si pentru "specialitatile traditionale garantate". Iar demersurile sunt asemanatoare.

Pentru a "porni la drum", produsul pentru care se solicita protectia UE trebuie atestat mai intai ca traditional pe plaiurile mioritice. De asemenea, nu este admisa cererea unui singur producator. E nevoie de un grup, de cel putin doi producatori interesati de acelasi produs, dupa cum a explicat Tudorel Balta. Ei trebuie sa intocmeasca un caiet de sarcini, adica un dosar care sa cuprinda numele produsului, inclusiv denumirea de origine sau indicatia geografica, descrierea acestuia, inclusiv materiile prime si principalele caracteristici fizice, chimice, microbiologice sau organoleptice ale acestuia.

Mai trebuie adaugate "la mapa" delimitarea ariei geografice, dovada faptului ca produsul este originar din acest perimetru, descrierea metodei de fabricatie si, dupa caz, metodele locale, autentice si invariabile si orice regula specifica de etichetare. De asemenea, este nevoie de elemente care sa justifice legatura intre calitatea sau caracteristicile produsului si mediul geografic sau, dupa caz, legatura intre o calitate definita, reputatia sau o alta caracteristica a acestuia si originea geografica. Plus numele si adresa autoritatilor sau organismelor care verifica aplicarea dispozitiilor din caietul de sarcini.

LA NOI. Cand caietul de sarcini e gata, grupul de producatori poate face cerere de inregistrare a produsului la Ministerul Agriculturii. Pe langa caietul de sarcini, "cererea" trebuie sa cuprinda numele si adresa grupului solicitant si un document unic ce contine elementele principale din caietul de sarcini si descrierea legaturii produsului cu mediul geografic. Agricultura va verifica dosarele si va initia o procedura de opozitie la nivel national ce garanteaza publicitatea corespunzatoare a cererii si acorda o perioada rezonabila in care orice persoana fizica sau juridica legitim interesata isi poate declara opozitia fata de cerere. Daca nu sunt opozitii sau acestea sunt gasite neintemeiate, Ministerul Agriculturii va aproba cererea si va trimite Comisiei Europene numele si adresa grupului solicitant, documentul unic mentionat mai sus, plus o declaratie a statului in care sa precizeze ca acesta considera ca cererea indeplineste conditiile reglementate de UE.

LA EI. Comisia are la dispozitie 12 luni pentru a examina cererea. Daca se constata ca sunt intrunite conditiile impuse de legislatia europeana, documentul unic este publicat in Jurnalul Oficial al UE, iar caietul de sarcini e trimis la publicare. Insa procedura nu se incheie aici. In termen de sase luni de la data publicarii in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a documentului, orice stat membru sau tara terta poate sa faca opozitie cu privire la inregistrarea propusa si sa depuna la Comisie o contestatie. Daca nu se primeste nici o contestatie sau acestea nu sunt admise, denumirea de origine solicitata de producatorul autohton va fi in sfarsit inregistrata si publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

CERE CINE VREA "Noi am atestat produsele traditionale, iar daca din acestea unele vor avea succes, producatorii se pot asocia si pot solicita protectia Uniunii Europene. Acest sistem este voluntar.Nu este obligatoriu ca toti producatorii sa ceara UE protectie pentru produsele lor" Tudorel Balta consilier superior in Ministerul Agriculturii

DREPTURI

Denumirile inregistrate la UE de un grup de producatori nu pot fi folosite de altii decat daca au cumparat de la primii licenta de fabricatie. In plus, denumirile sunt protejate si de utilizarile abuzive, imitari sau evocari, chiar daca denumirea protejata este tradusa ori insotita de expresii precum "gen", "tip", "metoda", "stil", "imitatie" sau originea adevarata a produsului pentru care este indicata. Insa inregistrarea denumirii nu aduce numai drepturi, ci si obligatii. Producatorii vor fi verificati periodic daca respecta prevederile din caietul de sarcini. Daca in urma acestor verificari CE considera ca nu mai sunt indeplinite conditiile din caietul de sarcini care poarta o denumire de origine protejata va initia procedura de anulare a inregistrarii.