Concediile lungi şi dese, cheia marilor succese

800 de mii prognoza Ministerului Muncii, privind numărul de şomeri înregistrat la finele anului

368 de firme anunţă concedieri colective, 28.197 de oameni vor rămâne fără locuri de muncă până în octombrie, 800.000 de şomeri se estimează până la sfârşitul anului, dar pe români nu pare să-i intereseze. Asta reiese din concediile prelungite de Paşte, după cele de Crăciun. Urmează cele estivale.

După ce au înregistrat o creştere spectaculoasă în ultimii ani, cele mai importante ramuri economice sucombează pe rând, lăsând în urmă mii de şomeri în toate judeţele ţării. Cu toate astea, românii se relaxează.

Statistic stăm bine. Rata şomajului la nivel de ţară este deocamdată de 5,6%, sub nivelul european, de 7,7%, însă avem judeţe în care şomajul este mai mult decât îngrijorător. În judeţul Vaslui a fost înregistrată luna aceasta o rată a şomajului de 11,9%, cu 19.249 de şomeri, în Mehedinţi, rata şomajului este de 10,7%, cu 9.655 de şomeri, în Dolj, rata şomajului a ajuns la 9,5%, cu 27.560 de şomeri, iar în Teleorman, 9,3%, cu 15.957 de şomeri.

INCONŞTIENŢĂ SAU AUTOAPĂRARE?
Sute de mii de români sunt afectaţi deja de cea mai cruntă sărăcie, iar locurile de muncă devin din ce în ce mai incerte. Cu toate acestea, 70.000 de români au călătorit de Paşte "cu acte-n regulă", cheltuind, conform datelor centralizate de operatori, 30 de milioane de euro. Alte câteva zeci de mii de români au călătorit fără a se caza la hoteluri sau la pensiuni, iar încasările hipermarketurilor au fost mai mari decât anul trecut.

Deşi românii par destul de relaxaţi în această fază a crizei, experţii în Resurse Umane nu-i acuză: "Dacă situaţia o permite, relaxarea poate însemna normalitate în funcţionare pentru anumite firme. Într-un context în care trăim presiunea crizei, un astfel de gest, dacă este justificat, nu trebuie să însemne neapărat sfidare, ci şi certitudinea că lucrurile nu sunt foarte grave peste tot şi că există speranţa unei redresări. Dintr-un alt unghi de vedere se observă că societatea românească, încă nedeprinsă cu jocul economic de tip capitalist, se aşteaptă la un fel de compasiune, de empatie din partea organismelor economice care funcţionează relativ bine.

Cu alte cuvinte, este prost perceput un astfel de comportament, în condiţiile în care avem mii se şomeri", explică Andreea Szilagyi, expert în consiliere profesională, vicepreşedinte NBCC International. Nici din punct de vedere psihologic, lucrurile nu sunt aşa cum par: "Oamenii au tendinţa să-şi trăiască viaţa normal sau chiar puţin exagerat în această perioadă, încercând să ignore realitatea şi să-şi demonstreze că de fapt totul merge bine în continuare. Individul se confruntă cu oboseala, cu suprasolicitarea, criza este un factor stresor, intens mediatizat, cumulat cu alţi facori stresori din viaţa obişnuită, împotriva cărora omul se apără. E o tendinţă normală, care apare la nivel psihic. Pur şi simplu, oamenii ignoră un fenomen la care nu mai vor să se gândească, încercând să scape astfel de stres. O responsabilizare conştientă există mai mult la nivelul angajatorilor, aceştia deţinând mai multe informaţii, astfel încât încearcă să se reorganizeze", explică Mihaela Sterian, psiholog resurse umane al Grupului APT.

FĂRĂ SISTEME DE REFERINŢĂ
"Nu putem sta liniştiţi, pentru că aceste cifre referitoare la şomeri pot s-o ia razna imediat. Este cea mai grea criză pe care omenirea o suportă în ultimii 60 de ani. Mulţi am crezut că este o glumă, mulţi am crezut că va trece repede, dar acum vedem că va dura cel puţin un an şi jumătate. Noi am estimat în ianuarie că nu vom depăşi la sfârşitul anului o rată de 5,5%, cu 650.000 de şomeri. Acum nu mai putem spune acelaşi lucru, pentru că a evoluat foarte rapid acest fenomen. E posibil să avem doar 700.000 de şomeri până la sfârşitul anului dacă situaţia se va îmbunătăţi în perioada următoare. Nu ne mai hazardăm să anticipăm, pentru că este atipic totul", a precizat Dumitru Pelican, director executiv al Agenţiei Municipale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (AMOFM) Bucureşti, unul dintre cei care au susţinut cu tărie, până luna trecută, că nu vom înregistra o creştere spectaculoasă a şomajului.

De altfel, ultima rectificare bugetară făcută de Guvern cu două săptămâni în urmă avea în vedere un număr de numai 600.000 de şomeri până la sfârşitul anului, deşi ultima estimare a ministrului Muncii, Marian Sârbu, a fost de 800.000 de şomeri până la sfârşitul anului, după care a revenit asupra acesteia, precizând că ar putea fi cu aproximativ 100.000 mai puţini, în funcţie de evoluţia economică. Predicţii nu se mai pot face nici în privinţa evoluţiei salarizării în domeniul privat sau a felului în care va evolua piaţa forţei de muncă. Firmele care se ocupă de recrutări nu mai pot face estimări în acest sens încă de la sfârşitul anului trecut, tocmai pentru că nu s-au mai confruntat cu o astfel de situaţie au rămas fără sisteme de referinţă.

BULIBĂŞEALA DUPĂ DISPONIBILIZĂRI
Specialiştii în resurse umane arată că teama de pierdere a locurilor de muncă se poate transforma în boală. Apar suspiciunea, neîncrederea în ceilalţi, frustrarea, demotivarea, zvonistica. Toate aceste probleme ale individului şi ale colectivului duc la scăderea productivităţii şi la stagnarea în dezvoltare a companiilor. Consilierii în carieră arată că şi companiile "se îmbolnăvesc" o dată cu angajaţii. Este vorba despre "sindromul de stres postdisponibilizare" (Post Downsizing Stress Syndrome), teoria profesorului Barry Shore, UNH Whittemore School of Business and Economics, University of New Hampshire. Conform acestei teorii, angajaţii rămaşi în companii după disponibilizări colective suferă mai mult decât cei excluşi. "Într-o situaţie ca aceasta, când se fac concedieri în masă, stresul celor care rămân în companie este mai mare decât al celor disponibilizaţi, iar de aici încep problemele. Începe o competiţie prost înţeleasă între angajaţi, total neproductivă, oamenii încep să mintă, să dezvolte probleme de sănătate, să nu mai dea rezultate", explică Andreea Szilagyi. Frustrarea şi sentimentul de neputinţă îi fac pe angajaţi apatici. Urmează stresul cronic şi boala.

Veniturile scăzute afectează productivitatea
Psihologii arată că productivitatea angajaţilor scade şi din cauza diminuării câştigurilor. "Dacă anul trecut un absolvent de facultate ajuns în faţa angajatorilor la Bursa locurilor de muncă nu accepta un salariu mai mic de 400 de euro, cu maşină de serviciu, telefon, tichete şi alte bonusuri, acum acceptă foarte uşor posturi plătite cu 200-250 de euro, fără alte facilităţi", precizează Dumitru Pelican. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu profesioniştii în căutare de job, care acceptă cu mai mare uşurinţă salarii mai mici decât până acum. Din ultimul sondaj efectuat pe site-ul de recrutare online Myjob reiese că salariile sunt deja mai mici pentru un sfert dintre români. 25,75% dintre cei chestionaţi sunt de părere că salariile din 2009 sunt mai mici decât cele de anul trecut, la acelaşi nivel de carieră. Alţi 10,93% dintre participanţii la sondaj declară că nu pot avansa, întrucât s-au blocat promovările, în timp ce 13,78% au acceptat anul acesta un job sub nivelul lor de pregătire. Doar 12,24% dintre respondenţi afirmă că actuala criză nu îi afectează în ceea ce priveşte cariera.