Cum sunt scoși din piață producătorii de lactate

Fabricile de lactate sunt în derivă după noile reglementări la etichetarea produselor pe care parlamentarii le-au introdus. Producătorii spun că legea trebuie reformulată în sensul în care doar cine dorește să specifice pe ambalaj „Produs românesc” să intre sub incidența ei. Producătorii acuză parlamentarii că niciunul nu a făcut măcar o vizită într-o fabrică de lapte pentru a vedea tehnicile de producție.

Produsele românești vor veni din Turcia și din Bulgaria

După ce noua lege a etichetării lactatelor a trecut de Parlament, piața ar putea suferi modificări grave pentru producătorii români dacă nu se iau rapid măsuri. Companii mari care produc lapte și specialități în România își pot reloca fabricile în zone cu taxe și mână de lucru mai ieftine, prelucrând însă lapte românesc. Evident, pe ambalaj pot trece fără probleme „Produs românesc”. Dorin Cojocaru, președintele Patronatului Laptelui, spune că „deja, sunt informații că fabrici din Turcia ar putea lua lapte de la noi și l-ar putea prelucra și ambala în Macedonia pentru piața românească, purtând pe ambalaj noua mențiune. De asemenea, ca transportul să nu fie foarte scump, laptele românesc ar putea fi dus în fabricile care sunt de-a lungul graniței cu Bulgaria, ieșind pe poartă un produs perfect româ-nesc, potrivit legii făcute de... români.” Cine este în câștig? Statul român? Producătorii români? Taxele, salariile vor fi plătite în alte țări! Cu siguranță că parlamentarii nu s-au gândit la așa ceva, deși voci ale producătorilor importanți din piață au încercat să se facă auzite.

Efectul de bumerang lovește puternic și în alte industrii

Noua lege produce un prece-dent și pentru alte ramuri alimen-tare, nu doar în zona laptelui. Să spunem în panificație. Dacă moara de porumb de la Ruse sau de oriunde altundeva, Ungaria, de exemplu, va utiliza 100% porumb românesc în proce-sarea și producerea mălaiului, atunci aceste companii vor putea ambala cu eticheta „Produs românesc. Fabricat de Compania X, Ungaria”, iar producătorul respectiv poate folosi ca argu-ment utilizarea materiei prime integral românești. Liviu Harbuz, vicepreședin-tele Comisiei de Agricultură din Camera Deputaţilor, spune că nu se specifică în lege locaţia de producţie, dar că se subînţelege. Mai mult, acesta ne-a declarat că în Senat se pregătește o lege simi-lară pentru industria cărnii. În momentul de faţă, producătorii pot folosi la produse românești materie primă autohtonă în procent de 60%.

Citește pe Antena3.ro

Ce locuri poți să vizitezi în Maramureș dacă mergi de Crăciun sau Revelion în 2024. Cele mai frumoase obiective turistice iarna

Parlamentarii sunt „defecţi”

Florin Burculescu, unul dintre micii producători, spune că legea e făcută cu picioarele. „Ce, nu mai trec pe ambalaj că e produs românesc pentru că folosesc cheag, de calitate, din Franţa? Păi, parlamentarii știu ce eforturi fac să strâng materia primă de la fermierii noștri ca să salvez satul românesc? Să se dea jos din Palatul Parlamentului, să pună mâna să facă vizite de lucru prin fabrici! Laptele praf se pune de când lumea. Așa fac și în Germania, de exemplu! Este cel mai bun lapte. Este lapte din care s-a scos apa. El este folosit pentru corecţia parametrului grăsime, că vaca dă azi un fel de lapte, mâine alt fel, în raport cu procentul de grăsime. E nebunie! Au terminat de reglementat siguranţa alimentară și au cășunat pe noi!?”, ne spune Florin Burculescu, producător de brânză. Deputatul Liviu Harbuz spune că legea nu prevede situaţia folosirii cheagului din import pentru brânză, drept urmare, produsul poate fi etichetat ca unul românesc.

Loteria brânzei din galantare

Loterie, pentru că, în România, dacă vrei să falsifici brânza, o poți face liniștit. Asta este o altă faţă a problemei, a industriei gri de profil. Cei care nu respectă legea au mers pe burtă ani de zile, mizând pe faptul că nu vor fi penalizaţi. Tocmai pentru că la noi nu există laboratoare în instituţiile sanitar-veterinare sau de control pentru protecţia consumatorului care să demon-streze cu exactitate că ceea ce scrie, la virgulă, pe etichetă, aia e și în produs. La capitolul acesta, chiar și autoritățile sanitar-vete-rinare bâjbâie. În tot acest timp, piața este invadată de tot soiul de produse, iar singura variantă a consumatorului de a alege ce mănâncă este hazardul.

ANSVA începe să facă din acest an testul proteinei

Departe de a lămuri proble-ma, testarea brânzei în privința conținutului de proteină ani-mală sau vegetală este un prim indiciu. ANSVSA spune că de anul acesta poate depista în brânză prezența proteinelor de origine animală (oaie, capră, vacă). Cu alte cuvinte, s-ar putea verifica la aceste teste dacă produsul este sau nu falsificat. Se va putea vedea dacă în loc de lapte sunt alte ingrediente care să semene cu acesta, cum ar fi grăsimile hidrogenate cancerigene. Dacă pe etichetă se specifică procentul de lapte de oaie, capră sau vacă, lucrul acesta nu poate fi determinat de laboratoare ANSVSA. În acestea, la ora actuală, se determină doar marjele urmelor de proteină animală în trepte, peste 1%, peste 5% sau peste 10%. Cum este cazul brânzei de burduf care, în mod normal, se face din lapte de oaie. Un astfel de test ar putea arăta în ce marje este prezentă proteina din laptele de oaie și dacă se mai semnalează prezența altor proteine de origine animală sau vegetală, cum ar fi margarina. În ce procent este laptele de oaie în acest produs cu exactitate, inspectorii sanitar-veterinari nu pot depista. Dar pentru consu-mator un indiciu ar trebui să fie prețul. Laptele de oaie este cel puțin dublu față de cel de vacă. Drept urmare, și produsul ar trebui să fie mai scump. Și este de multe ori așa! Greu de zis însă de fiecare dată dacă și ingredientele justifică prețul ridicat.

Îi aştept pe politicienii din Parlament la Proviţa de Prahova, aici la fabrică, să le explic cum se fac brân-za, laptele. Păi, pentru brânză folosesc cheag franţuzesc cumpărat din România, de la importatori. Uite, îi întreb pe legiuitorii ăştia: Gândesc!?”

Florin Burculescu, producător de brânză

Legea etichetării are lacune serioase. Nu se ţine cont de locaţia producătorului, de reţeta utilizată, de forţa de muncă folosită, legea făcând precizări exclusiv legate de materia primă utilizată.

Metode empirice la îndemână

Până se hotărăște statul român să cumpere aparate performante pentru a da la virgulă peste nas producătorilor de falsuri alimentare, iată câteva indicii pentru a alege brânzeturile mai calitative. Telemeaua de oaie trebuie să fie albă şi nu perfect porţelanată. Dacă observaţi puncte galbene prin ea, înseamnă că este amestecată şi cu altceva, posibil cu lapte de vacă. De asemenea, nu trebuie să aibă multe găurele, deoarece asta denotă o igienă precară şi un lapte de proastă calitate. La desărat, dacă laptele nu a fost de calitate, se va înmuia, dar dacă laptele a fost bun, brânza va rămâne fermă. Telemeaua de vacă are o tentă gălbuie. Nici ea nu trebuie să aibă găurele. Cu cât este mai moale, cu atât are mai puţină grăsime.