Criza energiei, la final: Teama de recesiune în economiile mari ţine cotaţiile petrolului jos

Liderii celor mai industrializate naţiuni occidentale spun că pla­nul lor de a forţa Rusia să ali­men­teze piaţa mondială cu petrol, dar în limitele de preţ impuse de ei, funcţionează, în pofida dubiilor care-l încon­ju­rau acum un an: ţiţeiul curge, iar veniturile Mos­covei scad. Menţinerea petrolului rusesc pe piaţă este importantă pentru a ţine preţurile jos, scrie ZF.

Cotaţiile Brentului, referinţa interna­ţio­na­lă, sunt la aproape jumătate din cât erau în ur­mă cu un an, când războiul economic dintre Rusia pe de o parte, şi UE şi SUA pe de cea­lal­tă arunca Europa în cea mai severă criză a energiei din ultimele decenii. Preţurile au scăzut cu toate că ţările OPEC, aliate cu Rusia, au încercat să profite de criză pentru a le ma­jora limitând producţia. De asemenea, gazele naturale de pe piaţa europeană au atins săptă­mâna trecută cele mai mici cote din ultimii doi ani, cam de când Rusia a început să şantajeze Europa cu livrările de combustibil.

Astfel, pare că astrele s-au aliniat pentru ca ţările din UE să poată depăşi o criză a e­nergiei care s-a transformat într-o criză a costului vieţii. Dar vor rămâne aşa? Şi se vor vedea preţurile mai mici în facturile la e­nergie? În ceea ce priveşte cotaţiile petrolului, aces­tea sunt influenţate de ce­rere, care depinde de mersul economiilor con­su­matoare, de ofertă, unde forţa dominantă este OPEC (organziaţie de tip cartel din care fac parte 13 state, printre care Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Qatar, Venezuela, Iran, Irak, Nigeria şi Libia, multe ostile Occi­dentului) şi de optimismul sau pesimismul traderilor.

Spre exemplu, cotaţiile au scă­zut săptămâna trecută din cauza unor date economice mai sla­be decât s-a anticipat refe­ritoare la China şi SUA şi în pofida avertismentelor Agenţiei Internaţionale pentru Energie că va creş­te cererea în timp ce o cri­ză în aprovizionare este imi­nentă. De asemenea, pre­ţurile au scăzut timp de patru săptămâni, făcând inutile efor­turile OPEC şi ale Rusiei de a le in­fluenţa prin restrângerea exporturilor.

Temerile privind încetinirea economiilor marilor consumatori, şi deci a consumului, au umbrit impactul prognozelor privind cererea. Însă, după cum scrie Oilprice.com, anul încă nu a trecut. Prin urmare, preţurile sunt influ­enţate de un mix de geopolitică, economie şi aşteptări, toate acestea presupunând multă incertitudine. Într-un astfel de mediu, progno­zele exacte ţin mai mult de noroc.

Când cartelul a anunţat reducerea livrări­lor, aproape toate băncile cu departament de analiză a pieţei materiilor prime s-au grăbit să-şi modifice prognozele, aşteptându-se ca pre­ţurile să sară considerabil în sus. Nu au sărit deoarece între timp au crescut aşteptările că ce­rerea va fi slabă: economia chineză nu-şi poa­te lua avânt, cea a SUA este pândită de re­cesiune, care s-a instalat deja în anumite sec­toare şi industrii, în economiile mari creşterile de dobânzi frânează consumul. Sunt aşteptări cu baze solide. Însă prognozele şi temerile care le iau numai pe acestea în calcul sunt riscante deoarece cererea adiţională poate foarte bine veni de la economiile emergente.

Această cerere se va lovi de oferta limitată în chiar a doua jumătate a acestui an, scriu analiştii de la ING. În plus, există posibilitatea ca OPEC să reducă şi mai mult livrările. Prin urmare, ING se aşteaptă ca până la sfârşitul anului preţurile petrolului să crească. Com­monwealth Bank of Australia anticipează că preţurile vor atinge curând pragul de jos, unde nu vor sta mult mai ales dacă economia Chinei îşi revine. Chiar dacă liderii G7 asigură că funcţionează planul lor de a impune o limită superioară de preţ de 60 de dolari pe baril pentru petrolul rusesc şi de 100 de dolari pe baril pentru motorina rusească, traderii spun că preţurile reduse de acum reflectă şi faptul că cumpărători din afara OCDE profită de limită pentru a forţa discounturi şi a face achiziţii mai ieftine, notează Financial Times.

Apoi, Rusia a învăţat să ocolească bariere­le occidentale. Totuşi, nu poate fi neglijat fap­tul că plafonările au avut efect pe toată piaţa. De când acestea au fost introduse, în decem­brie, Brentul s-a ieftinit cu 10%. Cât despre preţurile gazelor naturale, pe piaţa europeană acestea se stabilizează. Săptămâna trecută, cotaţiile au oscilat între 30 şi 35 euro pe MWh, o nimica toată dacă sunt comparate cu maximul istoric de 340 de euro pe MWh atins în august 2022.

Deocamdată, şansele ca preţurile să coboare sub 30 de euro, unde erau înainte de criză, sunt foarte mici, acest nivel fiind considerat de traderi un prag care reflectă situaţia ofertei şi cererii, aceasta fiind de ceva vreme slabă, scrie Bloomberg.

Săptămâna trecută a fost a şaptea la rând de scădere a cotaţiilor. Preţurile vor depinde în continuare şi de vreme. Cum în Europa vine vara, preţurile gazelor pot creşte pe măsură ce europenii se vor folosi tot mai mult de aparatele de aer condiţionat, mărind consumul de energie, iar seceta, dacă va continua, va afecta producţia de hidroenergie. Consumul industrial rămâne, însă, anemic. Preţurile mici reflectă şi catităţile mari de gaze din depozitele traderilor. Analiştii şi traderii sunt prudenţi în a face predicţii deoarece piaţa este într-un echilibru precar. Acestea sunt preţurile engros. Analiştii, precum cei de la think-tank-ul european Ember, spun că preţurile din facturile populaţiei nu se vor reduce prea curând deoarece în majoritatea statelor preţurile energiei sunt plafonate pe anumite perioade. Apoi, preţurile actuale din facturi, deşi plafonate, includ subvenţiile de la guverne, dar guvernele, mai devreme sau mai târziu, vor renunţa la schemele de sprijin.

(sursa: Mediafax)