Decizia autorităţilor de la Bucureşti de a constitui o comisie mixtă formată din reprezentanţi ai Ministerului Agriculturii, Autorităţii Naţionale Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA) şi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorului (ANPC) în vederea stabilirii unor posibile diferenţe de calitate a produselor alimentare comercializate este un demers sortit eşecului. Mai direct, este doar praf în ochii consumatorului român pentru că la ora actuală România nu are un program strategic pentru depistarea fraudei alimentare, lipsindu-i laboratoarele specializate.
Frauda alimentară este estimată la circa 800 de milioane de euro anual, ea crescând exponenţial în ultimii ani. Cu toate acestea, autorităţile asistă impasibile la dezastrul petrecut zi de zi sub nasul lor, mai ales că vorbim despre sănătatea noastră. În România produsele alimentare nu sunt supuse acum verificărilor din punct de vedere calitativ şi cantitativ pentru că ne lipseşte o reţea de laboratoare specializate, acreditate RENAR. În lipsa acestora, recentul demersul al ministerului Agriculturii este lipsit de sens.
Răspund trei, în fapt nimeni
Toată lumea arată cu degetul spre ANSVSA, dar în realitate competenţele privind verificarea etichetării nutriţionale a produselor alimentare se împarte cu Ministerul Agriculturii şi ANPC. Evident, când ai trei instituţii care se ocupă de acelaşi lucru, nimeni nu se ocupă de nimic. Oricum, indiferent ce ar vrea să facă ministerul, ANSVSA şi ANPC, în acest caz sunt cu mâinile legate în lipsa unor laboratoare speciale care să aibă acreditate metodele pentru stabilirea fraudei alimentare, susţin surse de pe piaţa alimentară.
Stasurile naţionale, desfiinţate
În domeniul produselor alimentare România nu mai are nici stasuri naţionale de calitate. Ele au existat până în 1989 la Ministerul Agriculturii, dar sub presiunea grupurilor de interese din această industrie, atât din ţară; cât şi din străinătate, ele au fost înlocuite cu stasurile de firmă. Asta înseamnă că fiecare producător şi procesator face ce vrea, stabilindu-şi propriile norme de calitate printr-o simplă declaraţie. De multe ori nici propriul stas nu este respectat pentru că una scrie pe etichetă şi alta se găseşte în produs.
Aşa se face că pe piaţă există acum Salam de Sibiu „fezandat” cu carne de pui, caşcaval care nu a văzut laptele sau produse umplute cu soia modificată genetic pentru a da numai câteva exemple.
„Acum datorită intereselor de grup, care au ajuns să pună în funcţie sau să dărâme miniştrii şi secretari de stat, nu se mai vrea ca statul, prin instituţiile sale specializate, să aibă la îndemână stasuri naţionale în baza cărora să verifice producătorii”, susţin sursele citate.
“La noi se fac analize microbiologice şi fizico-chimice. A trei componentă a analizei, cea a conformităţii produsului din punct de vedere calitativ şi cantitativ nu se face pentru că nu avem laboratoare”, Dragoş Frumosu, preşedintele sindicatelor din industria alimentară
ANPC şi ANSVSA, complet depăşite
În prezent la ANPC există un laborator fantomă-LAREX, care funcţionează cu aparatură de prin anii 1980 şi cu angajaţi prost plătiţi. Aici se fac determinări de calitate de-a valma, de la caşcaval, să zicem, şi până la lenjerie intimă. În fapt, acest laborator a ajuns să fie folosit de retaileri doar ca acoperire, ca o marcă a garanţiei calităţii produselor comercializate. Pe de altă parte, în subordinea ANSVSA funcţionează un institut de igenă şi sănătate publică care are sediul în Bucureşti într-un spaţiu impropriu, deasupra Halei Obor. Institutul figurează doar cu numele ca laborator de referinţă pentru că, în fapt, nu beneficiază de toate dotările necesare pentru depistarea reală şi rapidă a producătorilor, procesatorilor şi comercianţilor care fraudează consumatorii punând pe piaţă alimente neconforme din punct de vedere calitativ şi cantitativ.
Cioloş a dat, Grindeanu a luat
Anul trecut Guvernul Cioloş a aprobat înfiinţarea unui centru naţional de luptă antifraudă alimentară. Deşi înfiinţarea lui era absolut necesară, Guvernul Grindeanu a anulat această oportunitate fără nicio motivaţie reală. Practic, proiectul înfiinţării acestui centru nu a mai fost finanţat în acest an. Aşa că ANSVSA, ANPC şi Ministerul Agriculturii pot înfiinţa câte comisii vrea ministrul Daea, dar efectul va fi zero.
50 milioane de euro ar fi suma maximă necesară înfiinţării unei reţele naţionale de laboratoare moderne, acreditate RENAR, cu ajutorul cărora să fie combătută eficient frauda alimentară
Este cel puţin suspect faptul că guvernele care au trecut pe la Palatul Victoria după 1990 încoace nu au găsit resursele financiare necesare pentru înfiinţarea unei reţele naţionale de laboratoare care să certifice calitatea produselor alimentare. Unii susţin că de vină ar fi presiunile industriei de profil, alţii preferă să tacă. ANSVSA a avut la dispoziţie şi fonduri europene pentru înfiinţarea acestor laboratoare în exerciţiul financiar 2007-2013. Nu a tras însă niciun ban şi fondurile s-au pierdut