Industria începe să gâfâie din cauza scumpirii metalelor

Companiile româneşti din industrie încep să fie afectate de creşterea pre­ţurilor la metale pe bursele int­er­na­ţi­o­nale, deoarece ţara noastră reali­zează produse cu valoare adaugată mică, iar firmele locale sunt dependente de comenzile externe, relevă o analiză efectuată de Jurnalul Naţional.

"Orice ţară dezvoltată este legată strict de consumul de metal. În Ro­mâ­nia creşte preţul la oţelul beton, unde cererea nu este deloc mare", ne-a declarat Cristian Pârvan, secre­ta­rul general al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR).

Potrivit datelor publicate de Insti­tu­tul Naţional de Statistică (INS), pre­ţurile producţiei industriale au cres­cut în ianuarie 2011 cu 10% faţă de ianuarie 2010 şi cu 1,3% compara­tiv cu luna decembrie 2010. Dacă ne lu­ăm după datele Eurostat, media creş­terii preţurilor în Uniunea Euro­pea­nă este de 6,5%, România fiind pe locul al şaselea, cu o scumpire de 8,4%, peste media comunitară.

Efectele sunt vizibile deja în ţara noastră: potrivit Asociaţiei Mondiale a Oţelului, producţia de oţel a scă­zut în România în luna februarie la 200.000 de tone metrice, de la un ni­vel precedent de 220.000 în ianua­rie. Scăderea este vizibilă şi la nivel mon­dial, de la 127 milioane de tone la 116,5 milioane de tone. De asemenea, tona de cupru a ajuns pe bursele internaţionale la aproape 10.000 de do­lari, după ce în urmă cu doi ani, când criza a măturat lumea, ajunsese la 2.700 de dolari. Nici în cazul alumi­niului situaţia nu e altfel, tran­zac­ţi­o­nându-se pe Bursa de Metale de la Londra la 2.590 de dolari tona. Po­trivit unui comunicat al Alro, anul tre­cut preţul era 2.450 de dolari/tonă, în comparaţie cu maximul de circa 2.200 de dolari pe tonă în 2009. Mai mult, în 2010, preţul nu a scăzut sub 1.800 de dolari pe tonă, în timp ce în 2009 acesta a ajuns un minim de 1.600 de dolari pe tonă. Aluminiul şi cu­prul sunt folosite la realizarea de ca­bluri sau în producţia de automobi­le, ca şi oţelul. "Totul se scumpeşte", de­clara recent într-o conferinţă de pre­să Gheorghe Dobra, directorul Alro. România este pe deplin lovită de aceste scumpiri, având în vedere că printre marii noştri exportatori se află companii dependente de mari cantităţi de metale, precum Dacia, Daewoo Mangalia Heay Industries, sau producătorii de subansambluri auto Renault Industrie Roumanie, Lisa Draexlmaier, Compa Sibiu, Autoliv, Delphi Packard ori Shaeffler. Dar dacă pentru unele companii din industria metalurgică, ca Alro, sau siderurgică, precum ArcelorMittal sau Mechel, creşterea cotaţiilor bursiere este o veste bună, deoarece îşi cresc profitul sau ajung pe plus, so­ci­etăţile care folosesc produsele lor, precum Dacia, TMK Artrom, Doosan IMGB sau şantierele navale, simt presiunea preţurilor.

În primii zece exportatori ai Ro­mâ­niei, şase sunt conectaţi la industria auto, trei sunt din domeniul ener­ge­tic, iar o companie este din IT. Ex­por­tatorii din industrie mai sunt afectaţi şi de aprecierea leului faţă de euro şi dolar. Spre exemplu, un model Logan de 1,2 litri costa în 3 martie 26.475,63 lei, iar în euro reveneau 6.250 unităţi. În 30 martie, acelaşi mo­del costa 25.793,75 lei, o reducere de circa 600 de lei la acelaşi preţ în euro. Nu toată economia este afectată uni­tar însă. "În licitaţiile recente nu ne-am confruntat cu fenomenul acesta. Ce o să fie pentru viitor rămâne de vă­z­ut. Încă e recesiune, e acerbă lupta în­tre furnizori, iar nivelul de compe­ti­ţie ne fereşte de astfel de şocuri de preţ. Noi avem de regulă lucrări de in­vestiţii în continuarea celor din anii tre­cuţi, iar pentru altele problemele sunt de altă natură: avize de mediu, te­re­nuri. Există o influenţă, dar e ne­sem­ni­ficativă şi îi putem face faţă", ne-a declarat şi Răzvan Purdilă, directorul de dezvoltare al Transelectrica.

Concomitent, marii exportatori de­vin şi victime ale propriului succes. Angajaţii Dacia au obţinut la în­ceputul lunii martie o creştere salari­a­lă de 260 lei, reprezentând 13%, în ur­ma unor discuţii de o lună între re­prezentanţii companiei şi sindicalişti. De asemenea, la ArcelorMittal Ga­laţi, conducerea a semnat cu sindicatele un nou contract colectiv de muncă, ce prevede majorări salariale de 8%.