Cand am auzit ca Ion Tiriac a spus ca poate ar fi mai bine sa nu intram in Uniunea Europeana in 2007, aproape ca mi-a venit sa-i iert slugarnicia cu care se comporta cateodata fata de putere.
ANDREI POSTELNICU - Banii vorbesc
Departe de a fi un gest neavenit si imprudent - asa cum l-a vazut presedintele Ion Iliescu - remarca dlui Tiriac este intelepciune pura, mai mult chiar decat cred ca si el isi da seama.
Integrarea Romaniei in UE este, intr-adevar, "un obiectiv important si politic", ca sa-l citez tot pe seful statului. Dar asta nu inseamna ca este si un obiectiv care merita urmarit cu atata ardoare.
Guvernele postcomuniste ale Romaniei au prezentat poporului integrarea in UE ca pe o mantuire a neamului de toate grijile iscate din â89 incoace: vom avea fonduri structurale, ne vor face europenii autostrazi, ne intoarcem in familia europeana, ce bine ne va fi cand vom putea munci in Vest etc.
Luat la bani marunti, romanul de rand habar nu are ce e UE, de ce trebuie sa ne integram noi in ea, ce ne asteapta odata ajunsi membri. Asta nu e prea grav, deoarece multiple sondaje arata ca actualii membri nu prea stiu ce e Uniunea careia ii apartin si cu ce se mananca ea.
Mai grav este ca guvernantii romani, indiferent de culoarea lor politica, au tinut mortis sa spuna populatiei ca e musai sa ne integram, si repede, si ca cei care carcotesc sunt tradatori de tara.
Desi este unica optiune viabila de politica externa a Romaniei, din punct de vedere
economic integrarea Romaniei in UE in 2007 este executata ca si cum manelistii s-ar apuca sa cante Beethoven. Pe hartie muzica e buna, dar interpretarea lasa de dorit.
Pretextul integrarii in UE ar fi trebuit sa ofere guvernantilor oportunitatea sa adopte reforme agresive ale economiei, taind in carnea moarta a locurilor de munca, sectoarelor si intreprinderilor care nu merita sa mai existe, investind intr-o adevarata infrastructura a mileniului trei s.a.m.d.
Dar nu au facut asta. S-au invartit in jurul cozii, au mintit mii de oameni ca merita sa aiba de munca desi nu produc nimic, au tinut in reanimare complexe industriale de trista amintire si au inchis ochii la arierate care acum incovoaie bugetul.
Acum, in prag de incheiere a negocierilor de integrare, Romania e ca o fata care a tinut cura si e slaba, e machiata si rujata, dar nu si-a facut un control medical de ani de zile. Parintii stiu ca are boli venerice, dar totusi spera sa o marite intr-o familie buna fara sa-i dea antibiotice.
Culmea e ca si UE are o vina in asta. In ciuda imaginii ridicol de pozitive a UE in Romania, trebuie spus (si repetat) ca din multe puncte de vedere Doamna Uniune ne ofera un exemplu deplorabil.
Peste jumatate din membrii zonei euro, tari intre care se afla Franta si Germania, incalca flargrant de cativa ani Pactul de Stabilitate care spune ca deficiturile lor bugetare nu trebuie sa depaseasca 3% din PIB. Unii spun ca pactul e prost si trebuie revizuit, dar ce conteaza este aroganta cu care Franta si Germania au creat precedentul de a fi incalcat acest pact fara sa fie sanctionate, diminuand astfel capitalul moral si credibilitatea a UE.
In alta ordine de idei, ne aflam aproape de jumatatea itinerariului pe care liderii UE si l-au propus sa-l parcurga pentru a transforma UE in cea mai puternica economie a lumii. La Lisabona, in 2000, mai marii Uniunii au promis reforme structurale agresive, masuri care sa asigure o invigorare radicala a economiei UE.
Patru ani mai tarziu, progresul inregistrat in implementarea acestei asa-zise Agenda Lisabona este sublim si aproape ca lipseste cu desavarsire. Franta refuza sa deschida propria piata de energie, dar isi incurajeaza companiile sa invadeze piete straine, Germania nu vrea sa auda de reforma pietei muncii si nu vrea ca marile ei companii sa cada pe maini straine, blocand astfel importante legi privind fuziuni corporatiste. Si exemplele ar putea continuaâ¦
Pe scurt, ceea ce caracterizeaza o mare parte a politicii economice a UE este inactiunea si ipocrizia. Cei mari incalca regulile pe care le impun celor mici. Ghici unde-am mai vazut asta?
Ce pretentii putem asadar avea de la mioriticii nostri guvernanti, cand ei vad ce se intampla in UE? Ar fi fost prea frumos sa speram ca Romania sa gaseasca o bruma de demnitate si sa aspire nu la ceea ce UE este acum, ci la ceea ce trebuie ea sa devina, sa adopte radicalele, dureroasele dar inevitabilele reforme pe care membrii UE inca nu le pot inghiti.
Dar daca Franta e aroganta si Germania inconstienta, atunci nu putem avea decat o Romanie trufasa si aiurita. De asta Ion Iliescu il cearta pe Ion Tiriac pentru ca a spus adevaruri greu de digerat, iar romanul de rand habar nu are ce dezamagire il paste daca chiar intra in Europa in 2007.
Asta pentru ca, pe langa multe alte lucruri, Romania nu va primi fondurile date Spaniei sau Irlandei in anii â80, si nici romanii nu vor avea libertatea sa munceasca cum si unde au chef sau nevoie odata intrati in UE.
Dar la dezamagiri romanii au antrenamentâ¦
Andrei Postelnicu este jurnalist in redactia din New York a contidianului Financial Times si scrie in paginile noastre in calitate personala
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
