Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Potenţialul de investiţii în terenurile agricole din Europa de Est se bucură de tot mai multă atenţie. Informaţia a fost adusă în centrul atenţiei de organizaţii individuale de investiţii comerciale, în scopul unor demersuri de investiţii. Investiţiile iniţiale rapide din ultimul deceniu au determinat însă unele guverne să aplice moratorii cu privire la achiziţionarea de către străini a unor proprietăţi, în timp ce alte guverne dezbat punerea în aplicare a unor limitări, scrie revista lunară AgProfessional, într-un articol semnat de editorul Rich Keller.
O ţară în care demersul privind investiţiile ar putea fi reluat în 2014 este România, dar puţine informaţii sunt puse la dispoziţie deşi România este membră a Uniunii Europene. Terenurile extrem de mici aflate în proprietatea unor fermieri reprezintă configuraţia principală a proprietăţii terenurilor şi un obstacol ce trebuie depăşit în scopul asocierii de ferme cu multe hectare, relevă autorul articolului.
Într-o postare recentă pe blogul companiei poloneze Pulawy, de îngrăşăminte şi produse chimice, în principal azot, Hubert Kamola oferă o scurtă explicaţie a potenţialului de investiţii în terenuri agricole.
Referitor la România, acesta notează că terenurile agricole ocupă aici 14,7 milioane de hectare, dintre care 9,5 milioane de hectare de teren arabil. Datorită climatului temperat, este posibilă cultivarea unor diferite tipuri de plante. După retrocedarea drepturilor de proprietate, aproximativ 4,2 milioane de cetăţeni români au devenit proprietari de terenuri agricole. Se estimează că 3,8 milioane de ferme funcţionează pe 13,7 milioane de hectare, cu o medie de 2,34 hectare.
Din păcate, se mai scrie pe blog, progresul automatizării şi al popularizării este lent. Prin urmare, 30% din forţa de muncă este angajată în sectorul agricol. De asemenea, potenţialul terenurilor, din care două treimi sunt foarte fertile, nu este folosit deplin.
Terenurile agricole din România prezintă un avantaj în plus şi anume preţul lor scăzut, continuă autorul. Preţul unui hectar de teren este de aproximativ 2.500 de euro. Cu toate acestea, cei dornici să cumpere pământ românesc vor trebui să aştepte până în 2014, când expiră interdicţia privind astfel de tranzacţii, impusă cumpărătorilor individuali şi instituţionali din alte ţări ale UE. Până atunci, astfel de achiziţii sunt posibile numai cu aprobarea instituţiilor de stat specificate.
O metodă de cumpărare a terenurilor este prin înregistrarea unei companii în România. Datorită unor legi mai liberale, notează Kamola, astfel de întreprinderi pot cumpăra terenuri, chiar dacă toţi proprietarii sunt străini,. Situaţia este similară şi în cazul unor persoane străine, dar care au reşedinţa permanentă în România. O altă soluţie este concesionarea terenului, care necesită doar înregistrarea la autoritatea administrativă locală şi în registrul funciar corespunzător. Avertismentul este că un astfel de contract de concesiune nu poate dura mai mult de 49 de ani.
Rezumând, România ar putea deveni curând ''Pământul făgăduinţei'' pentru persoane fizice şi instituţii care doresc să-şi consolideze terenurile agricole. Trebuie să se recunoască faptul că 2014 nu este o dată îndepărtată.
Investitorii ar trebui să-şi ţină ochii fixaţi pe această ţară, parţial datorită condiţiilor favorabile şi climei din România şi parţial datorită preţurilor mici ale terenurilor agricole. Potenţialul României ca piaţă pentru tehnologii agricole este neexploatat. Este foarte posibil ca viitorii proprietari de terenuri agricole locale să investească în dezvoltarea proprietăţii nou dobândite, relevă în final semnatarul articolului.
