România, pion în războiul conductelor

Ţara noastră încearcă să îşi găsească o nişă specializată în "războiul conductelor", în contextul în care realizarea gazoductului Nabucco, sprijinit de Uniunea Europeană şi de SUA, se urmeşte greu, iar Rusia adună sistematic noi parteneri pentru realizarea South Stream.

Mai mult, UE pierde teren şi pe alte fronturi, după ce China şi India s-au grăbit să semneze acorduri cu statele din Asia Centrală, de unde ar trebui să "curgă" gazele pentru Nabucco, în vreme ce Rusia negociază intens cu China furnizarea de gaze naturale printr-o nouă conductă, care să-i reducă dependenţa de un singur client, Europa.

O cavalcadă de evenimente din câmpul industriei gazelor naturale are loc în aceste zile, fiecare tabără dându-şi cărţile de faţă pentru a forţa mâna adversarului şi a obţine condiţii mai bune. Polonia a cerut săptămâna aceasta modificarea traseului pentru gazoductul Nord Stream. Acesta este cel mai avansat proiect rus, fiind derulat de Gazprom, nemţii de la E.ON şi BASF şi olandezii de la Gasunie. Două conducte, fiecare cu câte o capacitate de 27,5 miliarde de metri cubi pe an, vor porni din oraşul rus Vyborg pentru a ajunge în portul german Greifswald. Nord Stream AG, compania ce face gazoductul, a schimbat ruta iniţială pentru a ocoli fostele republici sovietice Estonia, Letoni şi Lituania. Numai că în dreptul portului Szczecin conducta trece pe la 2,5 metri sub un canal polonez.

Polonia a cerut Comisiei Europene să ordone participanţilor să schimbe ruta, deoarece vrea să adâncească şenalul de la 13,5 metri la 15 metri pentru a permite navigarea unor nave mai mari.
În tot acest timp, Rusia încearcă să adune noi parteneri pentru South Stream, conducta care va ocoli Ucraina. Aceasta ar trebui să traverseze Marea Neagră până în Bulgaria, de unde se va ramifica. Ramura nordică va ajunge în Serbia, Ungaria şi Austria. Cea sudică va trece prin Grecia şi va traversa Marea Mediterană până în Italia. Acum câteva luni, Gazprom invita la realizarea South Stream grupul german RWE, care este alături, de OMV, principal partener şi la Nabucco. Presa rusă califica invitaţia către RWE drept o "lovitură" pentru gazoductul european.

Şi nu este singura: Rusia a acceptat şi compania franceză Electricite de France (EdF) la South Stream. În această săptămână, Gazprom a mai făcut o surpriză, dorind Wintershall la realizarea gazoductului său. Or, aceasta este o companie a grupului chimic BASF, care este partener şi la Nord Stream. Gazprom ar oferi 10%-20% din acţiuni companiei, potrivit AFP.

Numai că intenţiile ruse în privinţa South Stream au declanşat furia Ucrainei, care a ales de curând un preşedinte pro-rus, Viktor Ianuckovich. Ministrul ucrainean de Externe, Kostantin Hrishchenko, a catalogat planurile Rusiei drept "inutile şi păguboase". Ucrainenii spun că, pentru o fracţiune din investiţiile făcute în South Stream, se pot moderniza conductele ucrainene, ceea ce va mări capacitatea cu cele 60 de miliarde de metri cubi ale viitorului South Stream. Ucraina se teme că ruşii vor pompa din ce în ce mai mult gaz pe South Stream, ocolind ţara şi deci vor avea venituri mai mici din tranzit.

Analistul Vladimir Socor comentează că Ucraina opune probleme de mediu pentru trecerea prin apele sale teritoriale, menţionând că o scurgere de acid în timpul construcţiei va duce la explozii submarine, ştiut fiind că fundul mării este plin de compuşi gazoşi explozibili. Numai că Rusia a luat în calcul deja această posibilitate şi vrea să treacă South Stream prin apele Turciei. Dar această soluţie va duce gazoductul prin ape mai adânci şi pe un traseu mai mare, ceea ce va creşte costurile. Socor comentează că, pentru o primă reducere a preţului gazelor, Ucraina a semnat în acest an prelungirea termenului până la care flota rusă poate sta la Sevastopol, de la 2017 la 2040. Concomitent, Ucraina negociază realizarea unei companii mixte cu Gazprom pentru a moderniza conductele Naftogaz, ceea ce ar ipoteca gazoductele ucrainene pentru mult timp în favoarea ruşilor.

Situaţia se complică şi mai mult cu cât în Asia principalii consumatori energetici, China şi India, aleargă pentru reţinerea a cât mai mult gaz de la statele din Asia Centrală pentru nevoile lor energetice.

La 22 septembrie, Afghanistan a anunţat o înţelegere cu India, Pakistan şi Turkmenistan pentru a permite exporturi de gaze turkmene până în Pakistan şi India. Conducta va avea 1.800 de kilometri şi va fi gata la finele lui 2014. China are şi ea surprize pregătite, în acest an urmând să intre în funcţiune o conductă masivă de 10.000 de kilometri, pe unde vor veni gaze din Kazahstan, Uzbekistan şi Turkmenistan. Bloomberg anunţa că Rusia şi China vor semna luna aceasta încă o înţelegere, pentru exportul de gaze ruse din 2014. Deocamdată, cele două state nu s-au înţeles la preţul gazelor.


AGRI, surpriza României pentru gaze ieftine
În tot acest peisaj, România încearcă să se diferenţieze şi pariză pe AGRI (România - Georgia - Azerbaijan - Interconnector), un proiect-surpriză care ar trebui să aducă gaze naturale din Azerbaidjan în trei ani prin vase speciale, care să facă legătura între Constanţa şi portul georgian Kulevi. Practic, gazele azere sunt pompate până în Georgia, unde sunt lichefiate şi transportate peste Marea Neagră, la un viitor terminal ce va fi construit. Proiectul este conceput în trei etape de finalizare a terminalului de la Constanţa, fiecare având câte zece miliarde de metri cubi pe an. Investiţia este estimată între 2 şi 4 miliarde de euro. Cotidianul rus Kommersant scria atunci că Rusia nu se va opune AGRI, deoarece subminează Nabucco, luându-i preţioasele surse de gaz. Potrivit Mihail Korcemkin, directorul East European Gas Analysis, cheltuielile pentru transportarea gazului de la zăcământul Shah-Deniz până în Georgia s-ar putea ridica la 45-90 de dolari pe mia de metri cubi. În ceea ce priveşte transportul până la Constanţa, acesta ar mai fi 5 dolari pe mia de metri cubi. Astfel, preţul final ar putea varia între 100 şi 160 dolari pe mia de metri cubi. România importă acum gaz de la intermediarii Gazprom cu 330 dolari pe mia de metri cubi.