Buna seara Cotroceni, Barladul va deranjeaza
Ne scuzati ca indraznim, poate nu va intereseaza
Dar avem pe plan local, o problema mai acuta
Si din cate ni se pare, parca nimeni nu ne-asculta
Suntem oameni cu credinta seriosi si buni la sfat
In trecut, orasul nostru, a nascut doi sefi de stat
Nu avem multe pretentii, nici ceva nu v-am cerut
Vrem sa ne lasati in pace, atat si nimic mai mult.
Ne-am crescut bine copiii, si-am dat tarii invatati
Daca vreti sa va convingeti, sa veniti sa-i numarati
Cate nume de legenda, strabunii nostri au zamislit
Pentru a lor invatatura, s-au luptat si au trudit.
Au creat din munca lor, in tarina moldoveneasca
Un oras cu demnitate, vatra nostra parinteasca
Ne-au lasat tot mostenire, cat privesc in jurul meu
Paduri, ape, holde-ntinse si credinta-n Dumnezeu.
Am trecut de-a lungul vremii si prin foc si prin razboi
Apele ne-au luat totul, ne-au lasat numai pe noi
Dar n-am venit la usa voastra niciodata sa cersim
Ne-am pus singuri pe picioare, am stiut ca sa muncim.
Aici ne-au nascut parintii si de aici noi nu plecam
Nici sa ne distrugeti totul, sigur n-o sa va lasam
Spiritele celor care si-au dat viata pentru noi
S-ar intoarce din morminte, si-ar veni iar inapoi.
Nu ne-ati ajutat vreodata sa avem un trai mai bun,
Dar ne vreti cobaii vostri, ne lasati carne de tun.
Nu ne oferiti ofranda pentru scopurile voastre!
Aici sunt copiii nostri, viitorul tarii noastre.
Nu cred ca e vina noastra ca economia tarii
La fundul sacului e adusa si la limita rabdarii.
Chiar de n-avem bogatie noi traim cu demnitate,
N-am muls noi la tata tarii si apoi ne-am scaldat in lapte.
Langa noi e taranimea, vesnicia acestei natii,
Din sudoarea muncii lor, s-au hranit mereu si altii.
De pe mainile muncite, ale acestor bravi tarani,
Altii si-au facut palate si-apoi le-au umplut cu bani.
Ia priviti cati barladeni, am iesit din nou in piata
Noi va cerem doar atat, dreptul nostru sfant la viata
Noi vrem doar sa aparati si al nostru interes
Nu uitati ca pentru asta, noi poporul v-am ales
Suntem mii de oarecare, oameni simpli, obisnuiti
Ce strigam in gura mare, nu vrem sa ne otraviti
Vrem ca sa bagati in seama marsul nostru pacifist
Impotriva procedurii de-a extrage gaz de sist
Prin prezenta noi va cerem, insistent si-n mod direct,
Pentru urbea noastra sfanta, aratati putin respect.
Nu ne vindeti ca pe-o marfa, nu ne dati ca pe-un gunoi,
Nu puteti veni cu forta, sa ne dati ce nu vrem noi.
Nu te las sa-mi pui otrava in apa si mancarea mea
De-aici ne hranim copiii, si de aici le dam sa bea.
Poti sa ai totul din lume, bani sa nu-i poti numara,
Toate n-au nici o valoare, doar copiii vor conta.
Ei sunt viitorul nostru, asta voi n-ati inteles,
Ei sunt bogatia noastra, ei dau vietii noastre sens.
Nici o forta-n lumea asta nu va trece peste noi,
Cand ne aparam copiii, este stare de razboi. (de Vasile Dumitru)