Solutii pentru criza medicamentelor

Jurnalul National: Cum ati sintetiza, domnule avocat, problemele cu care se confrunta farmaciile si, nu in ultimul rand, bolnavii?

Arin Avramescu: Criza din sistemul de sanatate este la apogeu, iar cei responsabili nu doresc sa o rezolve. Folosesc momentul pentru a servi interese care nu au nimic de-a face cu interesul public. Ministerul Sanatatii si Casa Nationala de Asigurari de Sanatate au in grija alte destine decat ale bolnavilor care alearga din farmacie in farmacie dupa medicamentele compensate sau gratuite. Peste jumatate din unitatile farmaceutice nu mai are dreptul sa le elibereze. Unica vina a farmacistilor este aceea de a nu isi fi refuzat bolnavii aflati de ani intregi in tratament si de a fi depasit astfel plafonul valoric. Farmaciile au creditat statul, dar nu si-au recuperat nici acum sumele aferente anului 2004, iar, in viziunea caselor de asigurari, de 2005 nici nu poate fi vorba.

Discriminare

Exista niste tinte precise ale acestui razboi pe care unii il numesc deja razboiul farmacistilor?

Vizam in principal doua acte normative: Ordinul comun al Ministerului Sanatatii si al Casei Nationale de Asigurari de Sanatate nr. 663/216/22.06.2005, publicat in Monitorul Oficial la data de 29.06.2005, si Ordinul nr. 763/14.07.2005, emis peste noapte - cu incalcarea Legii transparentei nr. 52/2003 - de Ministerul Sanatatii, dar nepublicat inca. Primul act exclude de la dreptul de a mai elibera medicamente compensate sau gratuite farmaciile care au depasit asa-zisul plafon. Discriminarea pe care sistemul de sanatate o practica fata de farmacii, unele beneficiind de acte aditionale pentru suplimentarea valorilor pe 2005, iar altele nu, impieteaza inclusiv asupra climatului concurential pe care ar trebui sa-l supravegheze, conf. HG 168/2005, Ministerul Sanatatii.

Cel de-al doilea este menit de fapt sa suplimenteze numarul farmaciilor pentru marii distribuitori de medicamente care vor propriile puncte de desfacere. Este cel putin ciudata graba ministerului de a cioparti un statut, si asa pagubos, al farmacistului, pentru a suplimenta haotic numarul farmaciilor, fara sa tina cont de cifra limitata a absolventilor de facultate. In final, bolnavul va primi medicamentul ca pe orice alt produs de larg consum din mana unei simple vanzatoare, si nu a unui specialist.

Care au fost reactiile autoritatilor la demersurile dumneavoastra?

Pentru ca tot vorbim de suferinta, as raspunde cu o expresie populara, frusta, dar nu atat de dura ca altele: i-a durut in cot. Incepand cu ministrul Cinteza, flancat de consilierii sai autosuficienti, si sfarsind cu reprezentantii Casei Nationale de Asigurari de Sanatate, am intalnit in diverse grade aceeasi bataie de joc. Am crezut, atunci cand m-am adresat in calitatea mea de avocat celor de mai sus, ca vom discuta despre farmacii ca despre un serviciu public destinat celor in suferinta. Cuvantul bolnav strepezeste dantura acestor functionari, iar sintagma cetatean asigurat le provoaca dispret. Nu pot cataloga altfel tacerea de care s-a inconjurat dl Vladescu si nici indemnul, adresat de ministru, farmacistilor, de a le cere bani bolnavilor sau de a-i trimite sa se interneze.

Cum s-a ajuns totusi in situatia depasirii plafoanelor?

Simplu. Farmaciile au eliberat medicamentele compensate si gratuite pe care le-au prescris medicii. Acum, ultima veriga a sistemului, executantul prescriptiilor medicale - farmacistul - incaseaza pedeapsa, pentru ca si-a facut datoria. Potrivit Codului Deontologic al Farmacistului, adoptat de Adunarea Generala Nationala a Colegiului Farmacistilor din Romania la 10.05.2005, "scopul acestuia este asigurarea ocrotirii drepturilor pacientilor".

In ce priveste acordarea serviciilor farmaceutice, farmacistul nu are dreptul sa refuze acordarea acestora, decat in masura in care refuzul este justificat de interesul sanatatii pacientului.

Plafonul ar trebui eliminat, pentru ca oamenii nu se imbolnavesc si nici nu mor dupa un plafon, sau ar trebui stabilit de la varful piramidei. Casele de asigurari ofera "cecuri in alb" medicilor care elibereaza fara restrictii retete compensate, iar acestea se transforma in "cecuri cu valoare" in farmacii.

Instituirea unui plafon asupra eliberarii de medicamente incalca grav drepturile asiguratului de a beneficia de medicamente in mod nediscriminatoriu potrivit OUG 150/2002.

Explicatii

De ce doar unele farmacii au depasit plafonul?

V-as raspunde intrebandu-va. De ce sa aiba cineva dreptul sa ingradeasca bolnavul sa se aprovizioneze cu medicamente de unde doreste? De ce farmacii cu o adresabilitate mai mare, care s-au aprovizionat permanent si au distribuit medicamente, asa cum aveau obligatia conf. HG 52/2005, sunt acum sanctionate si amenintate cu desfiintarea, iar altele, care nu si-au luat grija eliberarii medicamentelor gratuite si compensate (acte de intocmit zilnic, birocratie, riscul de a nu-si recupera banii la timp!), sunt premiate prin suplimentarea valorilor de contract, uneori nici acelea epuizate?!

Etica profesionala a determinat aceste farmacii sa elibereze medicamente gratuite si compensate chiar in afara plafonului. In fata cererii mari de medicamente au avut in vedere Regulile de buna practica farmaceutica emise de Ministerul Sanatatii (M.Of. nr. 1166/09.12.2004), "relatiile farmaciei cu organismele platitoare pentru serviciile prestate trebuie sa fie bazate pe incredere mutuala, lasandu-i farmacistului suficienta libertate de decizie, astfel incat sa nu fie ingradita in nici un fel libera exercitare a profesiei".

Procentul maxim admis pentru depasire, 5%, este lipsit de orice legatura cu realitatea, aspect confirmat de faptul ca numeroase farmacii au epuizat bugetul aferent intregului an 2005 inca din primul trimestru.

Cum priviti viitorul farmaciilor in sistemul de asigurari de sanatate?

Sistemul care condamna pe cei care elibereaza medicamente bolnavilor nu se poate chema sistem al asigurarilor de sanatate. Sistemul care transfera riscul acoperirii contravalorii medicamentelor prescrise de medici in sarcina farmacistilor nu se poate intitula sistem de asigurari. Ce asigura acest sistem, atata vreme cat bolnavii mor la usa farmaciilor carora li s-a interzis sa mai elibereze medicamente, iar atunci cand totusi o fac, stiu ca isi semneaza singure sentinta de lichidare?!

In tarile fost comuniste, membre unele ale Uniunii Europene, profesia de farmacist este recunoscuta ca una de o extrema importanta in sistemul de sanatate. Farmacistul este un specialist, proprietar al farmaciei sale, in Letonia, Lituania, Slovacia, Bulgaria, Ungaria. In Romania nu exista inca Legea farmaciei. Farmacistii nu sunt respectati ca o casta. Carentele legislative din domeniu sunt folosite de grupuri de interese care doresc sa acapareze piata medicamentelor cu o valoare de cateva miliarde de euro. Politicienii joaca si vor mai juca, din pacate, cocotati pe maldare de bani, cartea promisiunilor demagogice in fata victimelor unui sistem cangrenat de sanatate.

AJUTOR
"Unica vina a farmacistilor este aceea de a nu isi fi refuzat bolnavii aflati de ani intregi in tratament si de a fi depasit astfel plafonul valoric. Farmaciile au creditat statul, dar nu si-au recuperat nici acum sumele aferente anului 2004, iar, in viziunea caselor de asigurari, de 2005 nici nu poate fi vorba"

PROPUNERE
"Plafonul ar trebui eliminat, pentru ca oamenii nu se imbolnavesc si nici nu mor dupa un plafon, sau ar trebui stabilit de la varful piramidei"

INTERESE
"In Romania nu exista inca Legea farmaciei. Farmacistii nu sunt respectati ca o casta. Carentele legislative din domeniu sunt folosite de grupuri de interese care doresc sa acapareze piata medicamentelor cu o valoare de cateva miliarde de euro" - Arin Avramescu, avocatul Patronatului Farmacistilor din Romania