Costurile tot mai ridicate la locuințele din țările UE îi determină pe europeni să întâmpine dificultăți nu doar atunci când vor să-și cumpere o casă, dar au și probleme cu plata chiriei și a utilităților. În prezent, circa 25% din venituri sunt alocați gospodăriei, iar tinerii care muncesc nu reușesc să se întrețină singuri și sunt nevoiți să se întoarcă la părinți, după cum arată manifestul „Locuirea, provocarea europeană”, prezentat Președinției române la Consiliul UE de către Patronatul Societăților din Construcții (PSC) și Build Europe. România este ţara în care s-au dat în folosinţă printre cele mai puţine locuinţe noi.
România este statul UE în care s-au dat în folosinţă printre cele mai puţine locuinţe noi în 2017: doar 53.301. Asta în timp ce în Spania au fost date în folosinţă 54.610 de locuinţe, în Irlanda 19.271, în Franța 418.900, în Germania 284.816, iar în Polonia 178.460. O explicaţie ar fi prețurile locuințelor, care au crescut cu 4,5% în zona euro și cu 4,7% în UE în primul trimestru din 2018, comparativ cu perioada anterioară, în timp ce veniturile s-au majorat doar cu 2,7%. Potrivit documentului, un european trebuie să plătească astăzi echivalentul a până în 11 ani de muncă pentru un apartament de dimensiuni medii.
Unul din 20 de europeni trăiește într-o casă aglomerată, lipsită de necesitățile de bază.
40% din salariu pentru întreținere
Cetățenii din mai multe state UE, precum Germania și Țările de Jos, cred că vor trebui să cheltuiască până la 40% din veniturile lunare pentru întreținerea unei locuințe într-un oraș mare. Estimările arată că până în 2050 circa 80% din europeni vor trăi în zonele urbane întrucât aici se află cele mai multe locuri de muncă, școli, spitale, transport public, distracții. Acest lucru va schimba însă echilibrul tradițional al societății și va duce la creșterea exagerată a prețurilor. Deși imobilele din zonele rurale și din orașele mici sunt mai ieftine, europenii nu vor să trăiască în aceste regiuni din cauza insuficientei dezvoltări economice, precum ofertele de muncă reduse, serviciile deficitare și infrastructura inadecvată.
Investițiile publice în construcția de locuințe sociale este în scădere accentuată, ajungând la 30% în Olanda, 21% în Danemarca, 19% în Suedia, 16,8% în Franța, 6,5% în Belgia, 3,7% în Italia.
Soluții de criză
Pentru ca această situație să poată fi rezolvată este nevoie să se creeze un nou model de dezvoltare urbană astfel încât locuitorii să își dorească să trăiască în orașele mijlocii și în zonele de la periferia metropolelor. Și în regiunile aglomerate trebuie implementate politici active de planificare și dezvoltare pentru reducerea costurilor de reconstrucție.