Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Înainte ca cei doi să se unească în anii ’50, ca parte a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, vrăjmășia lor de lungă durată sfâșiase Europa prin nenumărate războaie. Odată cu înfrângerea totală și împărțirea Germaniei în 1945, Germania de Vest - sub protecția SUA - și Franța au avut șansa să se împace și să pună bazele unei păci durabile. Tratatul de la Roma din 1957 nu numai că a contribuit la accelerarea reconstrucției Europei de Vest, distrusă de război; a stabilit, de asemenea, o nouă ordine politică (vest) europeană. Prin integrarea permanentă a Germaniei de Vest și a Franței s-a eliminat în cele din urmă sursa tradițională a marilor războaie europene. Nu este exagerat să spunem că reconcilierea acestor doi inamici tradiționali după Al Doilea Război Mondial este motivul pentru care UE există astăzi.
Dar parcursul nu a fost întotdeauna lin. În 1954, o încercare timpurie de a înființa o Comunitate Europeană de Apărare a eșuat când Adunarea Națională Franceză a respins ideea. În mod similar, în 2005, francezii (împreună cu olandezii) au refuzat efortul de a crea o Constituție pentru Europa.
Acum, extrema dreaptă franceză, după ce a terminat pe primul loc la alegerile pentru Parlamentul European din acest an, l-a determinat pe președintele francez Emmanuel Macron să dizolve parlamentul și să organizeze alegeri anticipate. Încă o dată, viitorul UE depinde de întrebarea: Ce vor francezii?
Această întrebare a revenit într-un moment deosebit de nefavorabil: invazia Ucrainei de către președintele rus Vladimir Putin a adus războiul înapoi în Europa, iar fostul președinte american Donald Trump pare în prezent bine poziționat pentru a reveni la Casa Albă în ianuarie anul viitor. Dacă Adunarea Națională (RN - partidul de extremă dreapta, n.trad.) a lui Marine Le Pen câștigă alegerile din Franța, iar Trump câștigă în noiembrie, ce se va întâmpla cu Europa? Proiectul european ar putea supraviețui unei asemenea confluențe de forțe?
La urma urmei, Franța este indispensabilă acestui proiect. Dacă fie ea, fie Germania s-ar despărți vreodată una de cealaltă, spectacolul s-ar termina. Desigur, UE are alte 25 de state membre și toate sunt importante - unele mai mult, altele mai puțin. Dar Europa poate trăi cu un guvern italian condus de un partid cu rădăcini neofasciste. Însă dacă extrema dreaptă franceză va obține o majoritate la alegerile din această vară, iar Le Pen va câștiga alegerile prezidențiale din 2027, aceasta ar fi o chestiune total diferită.
Ascensiunea unui guvern și a unui șef executiv neo-naționaliști în Franța ar amenința însăși structura Uniunii. Ceilalți inamici interni ai Europei, cum ar fi premierul ungar Viktor Orbán, s-ar simți și mai încurajați să stea în calea elaborării politicilor UE. Mai rău, acest lucru s-ar întâmpla exact atunci când UE trebuie să se consolideze în fața unei realinieri geopolitice și tehnologice mai ample.
În timp ce Franța a fost întotdeauna susceptibilă la narațiunile naționaliste, Germania - datorită istoriei sale - a fost mult timp imunizată împotriva unor astfel de iluzii. Dar o victorie pentru extrema dreaptă numită Adunarea Națională ar forța pe germani să se confrunte cu o întrebare politică despre care credeam că ne-a fost pusă în urmă: aparținem Occidentului sau facem cu adevărat parte din Est, până la urmă?
Partidele populariste/populiste pro-ruse, cum ar fi Alternative für Deutschland și Bündnis Sahra Wagenknecht, adresează deschis această întrebare. Din păcate, au câștigat teren, cel puțin în estul Germaniei. O alianță între Trump și Le Pen, cu Putin pe fundal, s-ar adăuga dramatic la haosul care este deja pregătit pentru Europa. Marii câștigători ar fi Putin și patronul său geopolitic, președintele chinez Xi Jinping. Putin ar face un pas decisiv către atingerea obiectivului său strategic: să redea Rusiei statutul de putere globală și apoi să-l exercite în mod hegemonic asupra Europei.
Pentru Europa, acesta ar fi o prăbușire în parohialism - un act de autodistrugere pură. Având în vedere mediul politic global tensionat, Macron a plasat un pariu deosebit de riscant prin convocarea unor alegeri anticipate. Este un pariu care ar putea decide viitorul Europei. Dacă eșuează, asta ar putea însemna „Rien ne va plus!” („nu mai e loc de un alt pariu”, n.trad.) pentru Europa.
Joschka Fischer, ministrul de externe și vicecancelar al Germaniei între 1998 și 2005, a fost lider al Partidului Verzilor Germani timp de aproape 20 de ani.
Traducere, adaptare, editare: Daniel Apostol, ClubEconomic
Drepturi de autor: Project Syndicate.
