Cum alegem meseriile, pentru un viitor sigur

Crizele economice au fost legate, inevitabil, de cele ale pieței forței de muncă, iar problema șomajului s-a rezolvat mai ales prin reorientare profesională. Cei mai afectați au fost, întotdeauna, specialiștii care și-au pierdut nu doar joburile, ci și domeniile de activitate, în contextul evoluției socio-economice rapide. Tocmai de aceea, universitățile încep să devină adaptabile unor situații viitoare de criză, oferind mai multe posibilități de formare a specialiștilor în noi domenii de activitate, iar cursurile din subordinea Ministerului Muncii suplinesc nevoia de experți care pot parcurge programe de pregătire de scurtă durată. Cea mai importantă abilitate pentru adaptarea la orice schimbare este flexibilitatea. 

Poate un om de Litere să devină IT-ist sau un inginer să se transforme în sociolog? Foarte multe exemple din ultimii 20 de ani ne arată că se poate și chiar este indicat să ne orientăm de la început spre o posibilă schimbare de profesie, chiar radicală, dacă situația se modifică peste noapte, la nivel mondial, iar unele domenii de activitate dispar, pur și simplu. Analiza pieței forței de muncă și a programelor universitare din anii ’90 ne demonstrează cât de important este să avem în vedere orice variantă de schimbare, la un moment dat, chiar dacă două-trei decenii totul pare să fie stabil pe o piață bine consolidată. Perioada actuală seamănă foarte mult cu cea din anii ’70, când tinerii se îndreptau cu precădere către inginerie, într-un context care dădea ca sigur viitorul bazat pe tehnologie. În România, Politehnica era considerată piatra de temelie a viitorului, iar pregătirea pentru științele socio-umane intrase într-un con de umbră, mai ales în contextul ideologic de atunci, favorabil adâncirii acestei alegeri a tinerelor generații de atunci. Totuși, după trei decenii de tehnologizare, începutul anilor ’90 și transformările socio-politice din toată Europa au lăsat fără activitate mii de ingineri. 

Domeniile de activitate pot să dispară

 
Tehnologia a evoluat cu o viteză nemaivăzută până la începutul anilor ’90, astfel încât inginerii au fost oricum nevoiți să învețe continuu, ca să se poată adapta. Dar unii chiar nu au mai putut să-și găsească locul pe piața forței de muncă, după ce tehnologizarea a trecut la un alt nivel, făcând un salt pe care nimeni nu-l bănuia, cu două decenii în urmă. Industria construcțiilor de mașini agricole este, poate, cel mai bun exemplu. Ceea ce părea că le va oferi un viitor sigur politehniștilor din anii ’70 a ieșit pur și simplu de pe piață, în foarte scurt timp, iar inginerii care în anii ’90 aveau deja vârsta de 40 de ani și lucraseră doar în acel domeniu nu și-au mai găsit locul în noua situație. „Am muncit enorm pentru a intra la Politehnică. M-am chinuit în toți cei cinci ai de facultate, pentru că era legea junglei, eram doar două fete în an, la Construcții Mașini Agricole, iar băieții erau răi, nu suportau concurența feminină. Atunci era un mare succes pentru noi și credeam că toată viața vom lucra în acest domeniu. În 1990 s-a privatizat întreprinderea la care lucram de 15 ani, apoi n-am mai știut ce să fac. Pur și simplu, până în 1992 nu a mai existat nimic”, povestește Ioana Georgescu, inginer, una dintre victimele schimbării bruște de paradigmă, de la începutul anilor ’90. 

Istoria se poate repeta oricând 

Cum istoria se repetă ciclic, ne putem aștepta oricând la o problemă asemănătoare, în viitorul apropiat, chiar dacă acum avem impresia că viitorul va fi legat ombilical de tehnologie, iar științele sociale nu vor mai conta. La fel considerau și cei care au făcut aceeași alegere în anii ’70, iar dezechilibrul creat pe piața forței de muncă a fost devastator. Legătura strânsă între Educație și piața forței de muncă se observă mai ales în momentele de criză. Timp de două decenii, politehniștii au fost plasați, la rândul lor, într-un con de umbră, din 1990 până în 2000, când ingineria a-nceput să-și revină, timid. Apoi s-a relansat în forță și s-a simțit pe piață lipsa inginerilor. Nevoia de specialiști a repornit în foarte scurt timp motoarele Politehnicii. Dar situația actuală pare a anunța o nouă criză, dacă se creează „inflație” pe piața tehnică. Aceste dezechilibre create pe piața forței de muncă, din cauza curentelor și a trendurilor din anumite perioade, încep să fie vizibile mai ales atunci când lipsesc specialiști dintr-un domeniu. Dacă în anii ’90 era penurie de specialiști în științe socio-umane, după circa 30 de ani de slăbire a acestui domeniu, istoria recentă ne arată că răsturnarea de situație și schimbarea de paradigmă a creat penurie de ingineri, după încă 20 de ani de la momentul decăderii acestui domeniu. Singura soluție, atât pentru cei care acum se pregătesc să-și aleagă o meserie, cât și pentru cei care deja lucrează într-un domeniu, de mai mulți ani, este învățarea continuă, nu doar în domeniile deja alese, ci și în altele, care ar putea absorbi, într-un moment de răsturnare a situației, șomerii din zonele economice care sunt eliminate de pe piață.

Legătura între Educație și piața muncii

Este adevărat că astăzi există mai multe posibilități de migrație a forței de muncă, iar cei mai mulți ingineri se bazează pe posibilitatea de a lucra în alte țări, însă nici pe această realitate actuală nu ne putem baza, mai ales după cele două luni de lockdown, care au arătat că oricând se pot închide granițele tuturor statelor și se poate reduce dramatic mobilitatea, astfel încât nu mai este nimic sigur în privința posibilităților reale de a lucra oriunde în lume. Cei mai avantajați se consideră specialiștii în domeniul IT, care cred că vor putea lucra oricând de la distanță. Totuși, deja se vorbește despre o potențială criză a internetului, care ar trebui să fie luată în considerare, chiar dacă lumea de astăzi pare a nu mai avea nicio șansă de a se întoarce la perioada anterioară dezvoltării tehnologiei și comunicării de la distanță.      

Formarea profesională continuă a devenit o necesitate, pentru a asigura adaptabilitatea la orice schimbare de pe piața forței de muncă.