Acum 100 de ani. Cronica muzicală

Ca în toate centrele mari muzicale, publicului nostru au început să-i fie hărăzite evenimente muzicale de cea mai mare importanţă. După concertele atât de reuşite ale virtuozului Feuermann, marele nostru violonist Barozzi a repurtat ieri la Ateneu un succes strălucit, cu atât mai meritat cu cât era încă vie în sufletul publicului impresia neştearsă a micului fenomen. 

Simfonia spaniolă
Barozzi a executat “Simphonie espagnole”, compoziţia atât de caracteristică a lui Lalo. Pasiunea neînfrânată, duioşie, izbucnirile de înalt sentimentalism ale primelor părţi, cât şi exuberanţa rondo-ului au dat ocazia admirabilului violonist să dea întreaga dovadă a temperamentului său. Pasagiile de agilitate, spicatele, variaţiile grele acompaniind motivul orchestrei au fost executate cu precizia unui mare tehnician. Reuşitele momente de acompaniament ale orchestrei au fost redate cu multă pricepere de executanţi. Am regretat însă neexecuţia Intermezzo-ului simfoniei.

Un Adagio de A. Catargi
Adagio pentru vioară şi orchestră de d. Alexis Catargi, compozitorul nostru de mare talent, pe care nu am avut ocazia să-l admirăm şi la ultimul simfonic, adagio extras din Simfonia în do minor, a fost interpretat cu căldură de violonistul prim al orchestrei, d. Kresz. Întregul episod e bogat în momente care ne amintesc, poate, muzica de operă. Adagio, aşa cum e, presărat de motive melodice, cu orchestrarea pompoasă, impunătoare, ar putea fi cu succes uvertura unei opere. Am recunoscut unele motice din opera dlui Alexis Catargi, “Enoch Garden”, cântată acum câţiva ani pe una dintre scenele noastre.

Brahms şi Perilhou
Orchestra ministerului a executat uvertura tragică a lui Brahms, o compoziţie germană, greoaie, în care impun mai mult mijloacele orchestrale furtunoase decât fantezia inspiraţiei, şi o originală compoziţie a lui Perilhou. Iată un compozitor care, departe de simbolismul exagerat şi, în genere, de toate curentele noi, se străduieşte să rămâie la vechile forme muzicale, căutându-şi izvoarele inspiraţiei în motivele vechi franceze. Iată un compozitor care ar trebui să fie un model de cumpătare pentru compozitorii noştri tineri, care pot găsi, în muzica sentimentală, dar totodată originală a poporului nostru motive de inspiraţie dintre cele mai splendide. Un public distins a răsplătit cu aplauze vii pe d. Dinicu, pentru interpretarea curată, suavă, pe care a dat-o compoziţiei lui Perilhou. (Sylvio Rapp.)

Esperantiste
Duminică, la ora 2 jum. d.a., s-a făcut deschiderea noului curs de limba Esperanto, la şcoala de fete No. 15 din Calea Griviţei. Inaugurarea cursului s-a făcut cu o cuvântare de Miluţă Simion, apoi a urma conferinţa dlui C.V. Soare despre “Rolul şi importanţa limbii Esperanto”; d. A. Constantinescu s-a produs cu bucata esperantistă “Mi audas vin”, fiind acompaniat de d-şoara Angelina Brancalioni, care a mai executat câteva bucăţi din mandolină; d. G. Mateescu a declamat monoloage, după care d. Miluţă Simion a început cursul.
Din “Universul”, 19 februrarie 1913; texte selectate de Magda Cristina Ursache