Acum 100 de ani. Mesaj către preoţime

Puterea de vitalitate a celor mulţi strânşi laolaltă, cu aceleaşi sentimente şi dorinţe şi cu aceeaşi normă de viaţă socială şi ideal, a dat naştere la atâtea asociaţiuni tari, care au putut lucra şi produce mult mai mult decât un singur individ aparte. Asociaţiunile sunt produsul nevoii, sunt urmarea firească a împărtăşirii ideilor sporadice care, adunate toate într-un singur mănunchi, răspândesc lumina şi adevărul, întăresc societatea şi clasele cărora le aparţin. Noi, preoţii de la munte şi de la baltă, până acum am stat răzleţiţi unii de alţii, am jinduit la asociaţia cântăreţilor noştri, înfăptuită de un singur om de inimă, şi am asistat la dezbaterile congresului lor de la Iaşi, care ne priveşte şi pe noi. Au recunoscut ei că au nevoie de mai multă lumină pentru a aduce folos ramurii lor şi ţării şi sunt foarte sigur că dezideratele lor se vor traduce în fapte reale. Dar nevoile Bisericii nu se pot satisface numai prin împlinirea dorinţelor cântăreţilor, şi ei, ca membri ai aceluiaşi corp, în zadar se vor trudi să facă ceva dacă corpul, adică preoţii, vor fi slabi şi piperniciţi.

Pentru progresul Bisericii
După cum în toate ţările creştine şi necreştine se ţin congrese pentru bunul mers şi progresul instituţiei "Biserica", cred că e o necesitate reală şi adânc simţită de a se ţine şi la noi un mare congres bisericesc, la care să participe toţi preoţii din ţară, împreună cu monahii, şi să ne sfătuim cu toţii, să cercetăm mijloacele, să întrebuinţăm pentru un mai practic şi mai real folos ce am putea aduce Bisericii şi ţării. Căci acesta este rostul nostru de a face pe oameni să fie morali, cinstiţi şi drepţi în actele lor. Dacă ne vom mărgini numai la a liturghisi, apoi în mod firesc vom deveni o instituţie prea puţin folositoare, care va dispărea prin ea însăşi.

Un congres bisericesc
Deci ar fi bine ca în fiecare judeţ să se înjghebeze câte o asociaţiune şi să hotărâm apoi mijloacele mai practice de a ajunge la organizarea unui congres bisericesc. Este absolută nevoie de o revistă generală a bisericii, care să apară cât mai curand, cu sediul în Bucureşti, şi în care să ne putem spune părerile şi ce ar fi folositor Bisericii. Aceasta propunere este de mult plămădită în sufletul preoţilor şi eu exprim aici o părere generală. Acum e timpul să vorbească şi alţii mai competenţi. (Pr. Inocenţiu Ştefănescu, Ploieşti).

Examenul surorilor de caritate
Se ştie că graţie reginei Elisabeta s-a înfiinţat nu demult în Capitală o şcoală a surorilor de caritate. Şcoala funcţionează într-un local propriu, situat pe şoseaua colonel Ghica, fiind condusă de Eforia Spitalelor Civile. (...) Cursurile acestei şcoli fiind terminate de o serie de 6 eleve, ieri după amiază s-a procedat la examinarea lor, în faţa reginei.
Din “Dimineaţa”, 13 mai 1913; texte selectate de Magda Cristina Ursache